Hotararea 38/13.02.2007 privind aprobarea reorganizării Regiei Autonome Apă - Canal AQUATIM Timişoara în societate comercială pe acţiuni şi asocierea Municipiului Timişoara cu Judeţul Timiş, Oraşul Deta şi Oraşul Jimbolia, în vederea înfiinţării operatorului regional pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare

Pagina 1 din 48

Anexa nr. 3

STUDIU DE OPORTUNITATE CAPITOLUL 1 DATE GENERALE

1. Denumirea studiului STUDIU DE OPORTUNITATE privind concesionarea sistemelor publice de apă şi de

canalizare către operatorul regional

2. Elaborator Consiliul Local Timişoara

3. Autoritatea contractantă Consiliul Local Timişoara, Consiliul Judeţean Timiş, Consiliile Locale.

4. Obiectivul studiului Prezentul studiu are ca obiectiv stabilirea soluţiei privind delegarea gestiunii serviciilor

publice de apă şi canalizare din judeţul Timiş prin concesiune unui operator regional.

5. Cadrul legal Acest studiu este realizat în conformitate cu prevederile legale cuprinse în:

− Ordonanţă de Urgenţă nr.54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică − Legea 51/2006 serviciilor comunitare de utilităţi publice − Legea 241/2006 serviciului de alimentare cu apă şi canalizare − Ordonanţa de Urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului − Ordonanţa Guvernului nr. 34/2004 privind modificarea şi completarea unor dispoziţii legale privind serviciile publice de gospodărie comunală, publicată în Monitorul Oficial nr. 91 din 31 ianuarie 2004 − HG nr. 955/2004 pentru aprobarea reglementărilor – cadru de aplicare a OG nr.71/2002, privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de administrare a domeniului public şi privat de interes local. − Ordinul nr. 140/2003 al ministrului administraţiei publice pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea licenţelor şi a autorizaţiilor în sectorul serviciilor publice de gospodărie comunală, condiţiile de suspendare, de retragere a sau de modificare a acestora − Legea nr. 3/2003 pentru aprobarea O.G. nr.71/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de administrare a domeniului public şi privat de interes local − Legea 216/2002 privind modificarea alin. (1) art. 103. din Legea 215/2001 a Administraţiei Publice Locale − Ordonanţa Guvernului nr. 71/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de administrare a domeniului public şi privat de interes local − Ordonanţa Guvernului nr. 21/2002 privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale − Legea 215/2001 a Administraţiei Publice Locale − Hotărârea de Guvern nr. 1591/2002 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare − Hotãrârea de Guvern 1097/2001 privind constituirea Comitetului Interministerial pentru coordonarea integrării domeniului mediului la politicile şi strategiile sectoriale la nivel naţional − Ordinul 536/1997 al Ministrului Sãnãtãţii, pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind modul de viaţă al populaţiei − Legea 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică

Pagina 2 din 48

− Hotărârea nr.40 din 09-05-2005, prin care se aprobă asocierea Consiliului Local al oraşului Făget cu alte consilii locale din judeţul Timiş, pentru reabilitarea, dezvoltarea şi modernizarea serviciilor de apă şi canalizare, precum şi pentru îmbunătăţirea serviciilor publice aferente. În acelaşi timp îşi dă acordul ca R.A.”AQUATIM” să devină operator unic în judeţul Timiş pentru aceste activităţi. − Hotărârea nr.100 din 10-05-2005 prin care se aprobă asocierea Consiliului Local al oraşului Jimbolia cu alte consilii locale din judeţul Timiş, pentru reabilitarea, dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice aferente. În acelaşi timp îşi dă acceptul ca R.A.”AQUATIM” să devină operator unic în judeţul Timiş pentru aceste activităţi. − Hotărârea nr.14 din 17-05-2005, prin care se aprobă asocierea Consiliului Local al oraşului Ciacova cu alte consilii locale din judeţul Timiş, pentru reabilitarea, dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice aferente. În acelaşi timp îşi dă acceptul ca R.A.”AQUATIM” să devină operator unic în judeţul Timiş pentru aceste activităţi. − Hotărârea nr.70 din 18-05-2005, prin care se aprobă asocierea Consiliului Local al oraşului Recaş cu alte consilii locale din judeţul Timiş, pentru reabilitarea, dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi pentru îmbunătăţirea serviciilor publice aferente În acelaşi timp îşi dă acceptul ca R.A.”AQUATIM” să devină operator unic în judeţul Timiş pentru aceste activităţi. − Hotărârea nr.25 din 26-05-2005, prin care se aprobă asocierea Consiliului Local al oraşului Buziaş cu alte consilii locale din judeţul Timiş, pentru reabilitarea, dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice aferente.În acelaşi timp îşi dă acordul ca R.A.”AQUATIM” să devină operator unic în judeţul Timiş pentru aceste activităţi. − Hotărârea nr.63 din 30-05-2005, prin care se aprobă asocierea Consiliului Local al oraşului Gătaia cu alte consilii locale din judeţul Timiş, pentru reabilitarea,dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice aferente. În acelaşi timp îşi dă acceptul ca R.A.”AQUATIM” să devină operator unic în judeţul Timiş pentru aceste activităţi. − Hotărârea nr.44 din 31-05-2005, prin care se aprobă asocierea Consiliului Local al oraşului Deta cu alte consilii locale din judeţul Timiş, pentru reabilitarea, dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice aferente. În acelaşi timp îşi dă acceptul ca R.A.”AQUATIM” să devină operator unic în judeţul Timiş pentru aceste activităţi. − Hotărârea nr.30 din 26-07-2005, prin care Consiliul Local al Municipiului Timişoara, îşi dă acordul de transformare a Regiei Autonome de Apă şi Canal “AQUATIM” Timişoara în Societate Comercială pe Acţiuni precum şi transformarea ei în operator regional pentru activităţile de apă şi canalizare.

Pagina 3 din 48

CAPITOLUL 2

DESCRIEREA SISTEMULUI PUBLIC DE ALIMENTARE CU APĂ ŞI CANALIZARE EXISTENT ŞI A SERVICIILOR PUBLICE CARE VOR FI CONCESIONATE OPERATORULUI

REGIONAL

Localizarea geografică şi structura administrativă Judeţul Timiş este situat în partea de vest a României şi are o suprafaţă de 8.678 kmp, ceea

ce reprezinta 3,6% din suprafaţa ţării, ocupând ca întindere locul întâi pe ţară. Este judeţul cu cea mai mare lungime de cursuri canalizate, cu cel mai mare procent de suprafeţe drenate şi desecate.

Prin pozitia sa geografică, aproape o treime din limitele judeţului constituie în acelaţi timp şi frontiere de stat. Astfel, în partea de nord-vest, între Nădlac şi Beba Veche se învecinează cu Ungaria, 18 km din această frontieră fiind pe râul Mureş. La sud-vest, între Beba Veche şi Latunaş, judeţul Timiş se învecinează cu Serbia-Muntenegru. Judeţele limitrofe sunt: la nord judeţul Arad, în partea de est judeţul Hunedoara, în partea de sud-est judeţul Caraş-Severin.

Din punct de vedere al structurii administrativ - teritoriale, judeţul Timiş are în componenta sa:

- două municipii: Timişoara-reşedinţă de judeţ şi Lugoj; - opt oraşe: Sânnicolau Mare, Jimbolia, Recaş, Buziaş, Faget, Deta, Gătaia, Ciacova; - 84 comune; - 313 sate.

Reşedinţa judeţului este municipiul Timişoara, important centru economic, social şi cultural al ţării

Forma de relief, clima şi resursele de apă

Repartizată pe unităţi de relief, pe primul loc în judeţ se situează şesul, cu 75,9% din suprafaţă, urmat de dealuri (7,3%), deal-munte (7,2%), şes-deal (6,3%) şi munţi (3,3%). Altitudinea maximă este de 1.380 m în Vârful Padeş (M-ţii Poiana Ruscă).

Clima este temperat-continental moderată, caracteristic părţii de sud-est a Depresiunii Panonice, cu unele influenţe submediteraneene (varianta adriatică).

Temperatura medie anuală este de 10,70C (1901-1990), înregistrându-se maxima de 410C în data de 16.08.1952 şi minima de -35,30C în data de 29.01.1963.

Resursele de apă

Resursele de apă sunt bogate şi cuprind pânze acvifere subterane şi ape de suprafaţă (râuri, canale, lacuri, etc.). Râul Timiş este cea mai importantă arteră hidrografică din judet ce izvorăşte de la altitudinea de 1.135 m din Masivul Semenic. Lacurile, de asemenea, sunt destul de numeroase, dar au suprafeţe şi adâncimi mici.

Judeţul este străbătut de următoarele râuri: Timiş, Bega, Bârzava, Moraviţa şi Aranca. Ca urmare a lucrărilor efectuate în secolul al XVIII-lea, râul Bega a fost canalizat devenind

navigabil, însă operaţiunile comerciale de pe râul Bega au fost oprite în anul 1960. Râul Bega izvorăşte din Munţii Poiana Ruscă şi străbate judeţul Timiş de la est la vest, fiind

canalizat de la intrarea în perimetrul municipiului Timişoara până la confluenţa cu râul Tisa în Serbia-Muntenegru, pe o lungime de 38 km.

Aspecte sociale

Populaţia judeţului Timiş, la data de 18-27 martie 2002, era aproximativ 680 000 locuitori, densitatea populaţiei în judeţ fiind de 78 locuitori/km2, mai puţin decât media naţională de 91 locuitori/km2.

Populaţia stabilă la 1 ianuarie 2004 pentru cele două municipii şi cele opt oraşe ale judeţului Timiş a fost următoarea:

Pagina 4 din 48

Timişoara 305.977 locuitori Lugoj 46.189 locuitori Sânnicolaul Mare 13.298 locuitori Jimbolia 11.605 locuitori Recaş 8.188 locuitori Buziaş 7.738 locuitori Făget 7.356 locuitori Deta 6.582 locuitori Gătaia 6.101 locuitori Ciacova 4.939 locuitori

*Sursa: Consiliul Judeţean Timiş Administrarea alimentării cu apă potabilă a fost reorganizată începând cu anul 1990. În judeţul Timiş, înainte de această dată livrarea apei potabile a fost administrată la nivel

judeţean (Grupul Intreprinderilor de Gospodărie Comunală şi Locativă Timiş). În prezent, în Timişoara livrarea apei potabile este responsabilitatea R.A. Apă şi Canal

„AQUATIM” Timişoara, care este organizată ca regie autonomă în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timişoara. Aceeaşi situaţie este şi în Lugoj, al doilea oraş din judeţ unde administrarea sistemului este încredinţată unei societăţi comerciale.

În judeţ, cele două municipii şi cele opt oraşe au fiecare un sistem centralizat de livrare a apei potabile şi de colectare a apelor uzate.

Folosirea resurselor de apă este controlată de Administraţia Naţională „Apele Române”. Timişoara este alimentată cu apă brută din râul Bega în proporţie de 66%, restul provenind

din sursa de apă de adâncime (la nivelul anului 2005). Prin exploatarea nodului hidrotehnic Coştei-Chizătău debitele pe râul Bega pot fi mărite din

râul Timiş, iar prin canalul de legătură de la Topolovăţul Mare debitele în exces din râul Bega pot fi trimise înapoi în râul Timiş. Aşezările mici se bazează în general pe apa din subteran, dar din cauza debitelor reduse a pânzei freatice precum a structurii hidro-geologice şi în special a naturii nisipoase a solului, realizarea forajelor se face greu în raport cu mărimea şi adâncimea lor, exploatarea fiind costisitoare.

Deoarece până la data elaborării prezentului studiu, doar judeţul Timiş, municipiul

Timişoara, oraşul Deta, oraşul Jimbolia au adoptat hotărâri privind asocierea şi înfiinţarea operatorului regional, studiul de oportunitate face referire doar la acestea.

Alte localităţi se vor putea asocia la constituirea operatorului regional prin majorarea de capital a operatorului regional nou infiinţat.

Descrierea sistemului public de alimentare cu apă şi canalizare existente

TIMIŞOARA

Serviciul de alimentare cu apă în municipiul Timişoara şi în comunele periurbane Giroc şi

Ghiroda (parţial) , precum şi Zona de locuinţe Aeroport, este asigurat de R.A. “AQUATIM”. Principalele responsabilităţi pentru asigurarea serviciului de alimentarea cu apă sunt:

Apă potabilă (rece) pentru toţi utilizatorii cu locuinţe amplasate în imobile cu înălţime medie şi joasă (clădiri cu maxim P+4 etaje); Apă potabilă (rece) pentru instituţii şi agenţi economici; Apă potabilă pentru S.C. Colterm S.A, furnizorul de apă caldă menajeră, apă rece pompată prin hidrofor (clădiri cu peste P+5 etaje) şi apă pentru încălzire; Apă industrială pentru folosinţe industriale.

Sursele sistemului de alimentare cu apă potabilă operat de “AQUATIM” reprezintă o combinaţie de surse de apă subterană şi de suprafaţă.

Sursa iniţială de apă pentru municipiul Timişoara era cea subterană, dar o dată cu dezvoltarea oraşului, această sursă a fost suplimentată cu apă din râul Bega, mal stâng, amonte de municipiu, respectiv din retenţia artificială creată de nodul hidro-energetic amplasat la intrarea râului în oraş. Aproximativ 65% din cererea totală de apă tratată este asigurată din râul Bega, iar restul de 35% provine din ape subterane. Prima sursă de apă subterană şi uzina de tratare a acesteia a fost construită în anul 1914 (Uzina de apă nr.1.), fiind amplasată în sud-estul oraşului Timişoara.

Apa de suprafaţă este tratată la Uzinele de apă nr.2-4. (amplasate în estul oraşului Timişoara). Această uzină a fost realizată în anul 1959, iar capacitatea acesteia a crescut progresiv, cea mai recentă extindere fiind terminată în 1982.

Cea de-a doua sursă de apă subterană şi uzină de tratare a acesteia (Uzina de apă nr.5) este amplasată în nord-vestul oraşului, fiind pusă în funcţiune în anul 1993.

Pagina 5 din 48

Apa industrială necesară agenţilor economici este tratată parţial (decantare naturală), fiind produsă la Uzina nr.3, amplasată pe malul drept al râului Bega, în zona Uzinei nr.2-4. Această uzină a fost construită în aceeaşi perioadă de timp cu sursa de apă subterană a oraşului, respectiv în anul 1915.

Apa potabilă tratată este pompată direct în reţeaua de distribuţie prin staţiile de pompare situate în fiecare uzină de tratare. Variaţiile zilnice de consum sunt rezolvate prin rezervoarele de acumulare şi compensare situate în perimetrul uzinelor de apă.

Reţeaua de distribuţie inelară s-a dezvoltat în paralel cu dezvoltarea municipiul şi are o lungime de peste 606,6 km (la sfârşitul anului 2005). Sistemul operează ca o singură reţea, cu presiuni care variază în general de la 35 m la punctele de livrare prin pompare, respectiv la 20m- 15m la capetele reţelei

Peste 96% din populaţia municipiului Timişoara, plus populaţia comunelor Giroc, Ghiroda (parţial) şi zona de locuinţe Aeroport, sunt deservite de sistemul existent de alimentare cu apă operat de R.A. “AQUATIM”; fie direct prin reţeaua de distribuţie, fie indirect prin alimentarea cu apă asigurată de S.C.Colterm S.A. Acest procentaj reprezintă un total al populaţiei deservite de aproximativ 320.000 locuitori ai municipiului Timişoara la care se adaugă populaţia celor trei comune şi rezidenţii temporari ca: studenţi, militari şi navetişti.

Baza de date a consumatorilor este prezentată în tabelul nr.1, iar în tabelul nr.2 este prezentat numărul şi tipul de branşamente existente la sfârşitul anului 2005.

Tabelul nr.1.-Situaţia contractelor de prestări servicii în 2004 şi 2005 către clienţi externi

Număr Tipuri de clienţi 2004 2005 Tipuri de prestaţii

Clienţi persoane fizice 20.349 20340 Apă potabilă Clienţi persoane fizice 15.260 15861 Deversare la canal Clienţi persoane juridice 2.267 2045 Apă potabilă Clienţi persoane juridice 2.200 1598 Deversare la canal Consumatori 22.616 22385 Apă potabilă Consumatori 17.460 17459 Deversare la canal Din care: mari consumatori 54 53 Apă potabilă şi canal Instituţii 468 468 Apă potabilă şi canal Mici consumatori 20.934 21863 Apă potabilă Mici consumatori 16.120 16937 Deversare la canal Distribuitori 1 1 Apă potabilă şi canal

Tabelul nr.2.- Numărul şi tipul de branşamente existente Tipul de branşamente Număr (2005) Apă potabilă -branşamente particulare -branşamente publice -branşamente -Puncte termice Calor

21676 490 127

Subtotal 22293 Apă industrială 16 Total 22309

Media consumului de apă din sistemul de alimentare cu apă potabilă, este detaliată în

tabelul nr.3, calculată pe baza volumului de apă facturat în anul 2005.

Tabel nr.3. Media consumului de apă în anul 2005 pe grupe de utilizatori

Grup utilizatori Media anuală a consumului (milioane l/zi )

Echivalent pe cap de consumator

(l/om.zi)* Casnic 42,90 130 Industrial 14,52 44 Instituţii 9,24 28 Total 66,66 202

Calculate pe baza populatiei deservite de 330.000 locuitori. Printr-un program finanţat de BERD şi R.A. “AQUATIM” toate branşamentele au fost echipate

cu apometre. Astfel, consumul existent de apă este evaluat cu un mare grad de siguranţă.

Pagina 6 din 48

Media consumului casnic/industrial este de aproximativ 7mc/om/lună. Recentele măsurători înregistrate într-o zonă pilot din Calea Aradului relevă o variaţie privind consumul de apă realizat la case în comparaţie cu blocurile (de la 2,2 la 11,2 mc/om/lună).

În prezent, S.C. Colterm S.A, care asigură serviciul de încălzire şi apă caldă menajeră, este cel mai mare consumator al sistemului, reprezentând aproximativ 40% din totalul volumului facturat de apă.

Capacitatea totală instalată pentru producţia de apă potabilă din Timişoara este în prezent de: 3256 l/s, (281,32milioane l/zi) repartizată astfel: Apă brută captată din subteran-Uzina de apă nr.1: 600 l/s, (51,84milioane l/zi) Apă brută captată din subteran-Uzina de apă nr.5: 34 l/s, (2,937milioane l/zi) Apă captată din subteran şi distribuită în Zona de locuinţe Aeroport: 2 l/s, (0,173milioane l/zi) Apă brută de suprafaţă, râul Bega -Uzinele nr.2-4: 1.380+1240l/s, (226,37mil. l/zi) A. SURSA DE APĂ DIN SUBTERAN

I. UZINA DE APĂ Nr.1

Definirea profilului de activitate al obiectivului.

Profilul de activitate al Uzinei de Apă nr.1 constă în tratarea apei captate din subteran, prin două fronturi de captare în vederea potabilizării, înmagazinării şi pompării acesteia în reţeaua de distribuţie a municipiului Timişoara.

Amplasamentul şi adresa.

Uzina de Apă nr.1 este amplasată în extremitatea de Sud-Est a municipiului Timişoara, pe Calea Urseni nr.26 în cartierul Ciarda Roşie.

Amplasamentul se află într-o zonă specifică de câmpie în interfluviul Bega-Timiş. Coordonatele geografice sunt: 450 47’ latitudine nordică şi 270 17’longitudine estică. Cota medie a terenului în zona amplasamentului este de cca. 90-91 mdMB.

Suprafaţa de teren ocupată este de 49.118mp din care suprafaţa construită este de 8.075mp (planşa nr.06, Vol. nr.6-Piese desenate).

Cele două fronturi de captare din care se alimentează uzina sunt dezvoltate pe următoarele două direcţii:

-Frontul de captare Timişoara Sud - Est (frontul vechi) este amplasat în zona Giroc-Urseni, spre râul Timiş (planşa nr.07, Vol.nr.6-Piese desenate);

-Frontul de captare Timişoara Est (frontul nou) este amplasat pe direcţia Moşniţa Nouă- comuna Bazoşu Vechi, în arealul cuprins între Canalul Bega şi râul Timiş (planşa nr.08, Vol. nr.6- Piese desenate).

Descriere generală. Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică.

Prima instalaţie de alimentare cu apă din sursă subterană a municipiului Timişoara s-a pus

în funcţiune în anul 1914, la o capacitate de 63 l/s. In momentul punerii în funcţiune, instalaţia a fost realizată din forajele executate la grupurile de fântâni I, III şi IV (Frontul vechi de captare- Timişoara Sud-Est), conductele de aducţiune aferente, precum şi staţia de tratare.

Ulterior capacitatea s-a extins, fiind executate şi alte foraje, unele din cele vechi fiind scoase din funcţiune.

Între anii 1985–1990 s-a executat un nou front de captare (Timişoara Est), constituit din 40 de foraje, toate în stare de funcţionare.

În anul 1992 a fost pusă în funcţiune o nouă staţie de tratare, staţie care tratează apa captată din cele două fronturi. Staţia veche de tratare, având o tehnologie depăşită, a fost oprită.

Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică.

Pagina 7 din 48

Capacitatea nominală de tratare a instalaţiilor aflate în funcţiune este de 600 l/s. Debitul mediu de apă brută captată şi tratată în Uzina de apă nr. 1 este în prezent de 483 l/s.

Procesul tehnologic de captare şi tratare, aplicat în scopul producerii apei potabile cuprinde: - Captare - Aducţiuni - Staţie tratare: aerare, filtrare, dezinfecţie cu clor - Rezervoare de înmagazinare - Staţie pompare - Debitmetrie

Captarea

Apa de subteran care alimentează Uzina de Apă nr.1 este asigurată din două fronturi de captare, după cum urmează:

Frontul de captare Timişoara Sud-Est (frontul vechi)-captează apa de la adâncimi cuprinse între 60-80m, cu o capacitate proiectată de 210 l/s.

Cele 16 foraje sunt organizate în grupuri de fântâni, acestea fiind denumite după cum urmează: - GF III–total 5 foraje (a, b, c, d, e), echipate cu pompe submersibile de tip GRUNDFOS; - GF IV–total 5 foraje (a, b, c, d, e), echipate cu pompe submersibile de tip GRUNDFOS şi GOULDS; - GF V–total 4 foraje (a, b, c, d), echipate cu pompe submersibile de tip GRUNDFOS; - GF VI–total 2 foraje (b, e), echipate cu pompe submersibile de tip GRUNDFOS.

Pe lângă cele 4 grupuri de fântâni mai există 3 foraje în incinta uzinei de apă: F1c, F1d şi F1e, echipate cu pompe submersibile de tip HEBE.

Măsurarea debitului de apă captat prin fiecare grup de fântâni sau foraj este efectuată cu contoare tip MEINEKE.

Frontul de captare Timişoara Est (frontul nou)-captează apa de la adâncimi cuprinse între 110m-160m, prin 40 foraje, cu un debit proiectat de 600 l/s.

Cele 40 de foraje sunt echipate cu pompe submersibile de tip GRUNDFOS şi GOULDS şi cu contoare de tip MEINEKE.

Aducţiunile

Frontul de captare Timişoara Sud -Est Apa de la cele 4 grupuri de fântâni ajunge în staţia de tratare prin 3 aducţiuni (de la GF III,

de la GF IV şi de la GF V + GF VI), toate executate din fontă, având diametrele cuprinse între 200 şi 400 mm. Cele 3 aducţiuni au următoarele caracteristici: Conducta de aducţiune de la Grupul III fântâni Giroc - lungime totală=2.790m; - Dn=250mm (diametrul nominal al conductei); - anul punerii în funcţiune: 1914 Conducta de aducţiune de la Grupul IV fântâni Giroc - lungimea totală-2.700m; - conducta de aducţiune este realizata din polietilena cu diametru exterior de 319mm şi perete de 16,5m; - anul punerii în funcţiune 2003 Conducta de aducţiune de la Grupurile V + VI fântâni Giroc - lungimea totală-9.005m; - conducta de aducţiune este realizată telescopic din trei tronsoane, cu diametre de 200mm, 350mm şi 400mm. Tronson 1 (de la Grupul VI la Grupul V), Dn=200mm, lungime=2800m. Tronson 2 (de la Grupul V la Grupul III), Dn=350mm, lungime=3.415m. Tronson 3 (de la Grupul III până în staţia de tratare), Dn=400mm, lungime=2.790m. - anul punerii în funcţiune: 1938

Frontul de captare Timişoara Est Apa de la cele 40 de foraje ajunge în staţia de tratare printr-o aducţiune telescopică, compusă

din 3 tronsoane având diametre de 600mm, 800mm şi 1.000mm. Conducta de aducţiune este realizată din tuburi de beton armat precomprimat (PREMO). În

punctele obligate cum sunt căminele de vane (linie, golire, aerisire) sau schimbările de direcţie şi la supratraversările canalelor de irigaţie întâlnite pe traseul conductei (11 în total), tuburile din beton armat precomprimat sunt îmbinate cu tronsoane metalice din oţel de aceeaşi dimensiune. Cele 3 tronsoane au următoarele caracteristici: Tronson Dn 600mm, de la forajul F 40 la F 30, lungime=5,1km, conductă din beton armat precomprimat, cu cinci supratraversări de canale de irigaţie (din oţel), cu o lungime totală de 99m. Tronson Dn 800mm, de la forajul F 30 la F 21, lungime=3,9km, conductă din beton armat precomprimat , cu două supratraversări de canale de irigaţie (din oţel), cu o lungime totală de 31m.

Pagina 8 din 48

Tronson Dn 1000mm, de la forajul F 21 până în staţia de tratare, lungime=16km, conductă din beton armat precomprimat, cu patru supratraversări de canale de irigaţie (din oţel), cu o lungime totală de 82,4m. Lungimea totală a conductei de aducţiune este de 25km. Anul de punere în funcţiune: 1990.

Staţia de tratare

Fluxul tehnologic, pe fiecare din cele două ramuri, proiectate şi construite în oglindă, cuprinde o treaptă de aerare, două trepte de filtrare (deferizare si demanganizare) şi dezinfecţia cu clor.

Aerarea apei Treapta de aerare are ca scop creşterea concentraţiei de oxigen în apă, desorbţia unor gaze

dizolvate (CO2, H2S) şi oxidarea parţială a fierului bivalent şi a manganului bivalent. Procedeul folosit este aerarea mecanică şi se realizează în 8 bazine de aerare, construite din

beton şi având fiecare dimensiunile: 10,0 x 3,0 x 2,40m. Bazinele de aerare sunt amplasate între filtrele de treapta I şi filtrele de treapta a II-a.

Aeratoarele sunt echipate cu perii orizontale pe tamburi rotative(Kessener), câte două pe fiecare bazin de aerare în parte (una mică l=2.000mm şi una mare l = 4.000mm), fiind acţionate cu motoare electrice de 5,5kW şi respectiv 7,5kW.

Pentru montarea sau demontarea aeratoarelor s-a prevăzut un pod rulant monogrindă de 3,2tone, l=11,0m, H=6m.

Distribuţia apei pe fiecare din cele 2 baterii cu 4 bazine de aerare se face printr-un canal din beton, având dimensiunile: 2,9 x 1,25m cu o lungime de 12m.

Fiecare bazin de aerare este echipat după cum urmează: - conductă de alimentare Dn=400mm, cu robinet cu sertar pană Dn=400mm; - jgheab cu deversor reglabil pentru colectare apă aerată; - conductă pentru colectarea apei aerate Dn=400mm, echipată cu robinet cu clapă fluture cu

mecanism de acţionare pneumatică; - conductă de golire Dn=150mm, echipată cu robinet cu clapă fluture cu mecanism de acţionare

pneumatică; - pupitru de comandă pentru fiecare două bazine de aerare (total 4 buc.).

Timpul de contact în bazinele de aerare este de 5–10minute, asigurând o creştere a concentraţiei în oxigen de la 0,4mg/l până aproape de saturaţie.

Apa de la toate aeratoarele este colectată într-o conductă având diametrul Dn=600mm şi transportată gravitaţional în filtrele de la treapta I-a de filtrare.

Filtrarea apei Filtrarea apei se face în două trepte pentru îndepărtarea succesivă a fierului şi a manganului

din apă. Se folosesc filtre rapide deschise, cu nivel liber, echipate cu nisip cuarţos. Treapta I de filtrare (deferizarea)

În treapta I de filtrare se reţin oxizii de fier rezultaţi în urma aerării (în proporţie de 90 %) şi o parte din oxizii de mangan, procesele de oxidare continuând în stratul filtrant.

Alimentarea filtrelor cu apa aerată se face prin 2 canale deschise, din beton. Treapta I de filtrare constă în 6 filtre rapide deschise, cu câte două cuve/filtru, suprafaţa

fiecărui filtru fiind de 63m2 (6,3 x 10m incluzând şi canalul central), iar suprafaţa efectivă de filtrare este de 57m2/filtru. Suprafaţa totală de filtrare pentru cele 6 filtre este de 342m2. Stratul filtrant este realizat din nisip cuarţos, cu o granulometrie de 2-3mm, având o înălţime de 1m. Sistemul de drenaj are rolul de a susţine stratul filtrant şi este realizat dintr-un strat suport (20cm) de pietriş cu dimensiuni între 5–10mm şi crepine cu fante de trecere de 2mm, înglobate în plăci de beton. Pentru menţinerea nivelului constant în filtre acestea sunt echipate cu regulatoare de nivel. Înălţimea coloanei de apă peste nisip este de 0,6–0,8m. Viteza de filtrare este de 6–8m/h.

În galeria instalaţiilor hidrotehnice s-au prevăzut următoarele conducte: - conducta de colectare a apei filtrate respectiv de alimentare a filtrelor de treapta a II-a; - conducta pentru apa de spălare a filtrelor; - conducta pentru aerul necesar spălării filtrelor; - conducta de golire a filtrelor;

Evacuarea apei cu suspensii provenite de la spălarea filtrelor se face printr-un canal din beton realizat sub canalul de alimentare.

Spălarea fiecărui filtru se face o data la 24 ore, conform unui program stabilit. Procedeul de spălare este cu apă şi aer în contracurent şi este automatizat în ceea ce priveşte spălarea propriu zisă şi manual în ceea ce priveşte izolarea filtrelor şi repunerea în funcţiune. Intensităţile de spălare sunt de 10 l/s/mp pentru apă şi de 18 l/s/mp pentru aer. Treapta a II-a de filtrare (demanganizarea)

În treapta II-a de filtrare se reţin oxizii de mangan, procesul de oxidare a manganului continuând în stratul filtrant.

Pagina 9 din 48

Treapta II-a de filtrare se face în 8 filtre rapide deschise, cu câte două cuve/filtru, suprafaţa fiecărui filtru fiind de 63m2 (6,3 x 10m), suprafaţa efectivă de filtrare este de 57m2/filtru. Suprafaţa totală de filtrare pentru cele 8 filtre este de 456m2. Stratul filtrant este realizat din nisip cuarţos, cu o granulometrie de 1-2mm, având o înălţime de 1m. Stratul suport are rolul de a susţine stratul filtrant şi este realizat dintr-un strat suport (20cm) de pietriş cu dimensiuni între 3–7mm şi crepine cu fante de trecere de 0,4mm, înglobate în plăci de beton. Pentru menţinerea nivelului constant în filtre acestea sunt echipate cu regulatoare de nivel. Înălţimea coloanei de apă peste nisip este de 0,6– 0,8m. Viteza de filtrare este de 4–6m/h.

În galeria instalaţiilor hidrotehnice s-au prevăzut următoarele conducte: - conductă de colectare a apei filtrate; - conductă pentru apa de spălare a filtrelor; - conductă pentru aerul necesar spălării filtrelor; - conductă de golire a filtrelor.

Evacuarea apei cu suspensii provenite de la spălarea filtrelor se face printr-un canal din beton realizat sub canalul de alimentare a filtrelor. Spălarea fiecărui filtru se face cu o frecvenţă săptămânală, după un program stabilit. Procedeul de spălare este cu apă şi aer în contracurent şi este automatizat în ceea ce priveşte spălarea propriu zisă şi manual în ceea ce priveşte izolarea filtrelor şi repunerea în funcţiune. Intensităţile de spălare sunt de 10 l/s/mp pentru apă şi de 18 l/s/mp pentru aer.

Staţia de spălare a filtrelor

Staţia de pompe pentru spălarea filtrelor este echipată după cum urmează: - 3 pompe BRATEŞ 400 cu convertizor de frecvenţă: rotor=φ425mm, Q=1380mc/h, H=15m.C.A., Pmotor=90kW, n=1000rot./min. - 3 suflante LUTOS –70, cu convertizor de frecvenţă: Q= 2200-2300mc/h , p = 50 kpa , Pm =55 kw U=380V, 50Hz - 2 pompe de tip MIL 50/1 pentru amorsarea pompelor de spălare BRATEŞ: Q=140mc/h, H=160mm Hg, Pmotor=11kW, n=1450rot./min. - 1 compresor de tip 2EC1: Q=60mc/h, H=100m.C.A., Pmotor=11kW, n=1000rot./min. - 1 compresor de tip ECR 315: Q=15,9mc/h, H=90m.C.A, Pmotor=2kW, n=1000rot./min. - 1 debitmetru aer şi 1 debitmetru apă pentru măsurarea debitelor de apă şi aer necesare spălării filtrelor

Apele de spălare provenite de la cele două trepte de filtrare sunt colectate în două bazine de decantare de 600mc fiecare (volumul de apă folosit la spălarea unui filtru este de aproximativ 400mc), amplasate sub bazinele de aerare. După decantare supernatantul este captat şi evacuat în reţeaua de canalizare prin intermediul unui extractor oscilant cu debit variabil acţionat de un motor electric echipat cu convertizor de frecvenţă, iar nămolul decantat este transportat cu ajutorul podurilor racloare la capătul aval de unde este aspirat şi pompat la cele două paturi de nămol. Întregul proces de tratare a apelor de spălare este automatizat.

Deşi prin proiect era prevăzut ca o parte din apa provenită de la spălarea filtrelor să fie reintrodusă în filtrele treapta I, procedeul nu se aplică, deoarece este afectat procesul tehnologic (apele de spălare conţin bacterii feruginoase şi manganoase, având o tendinţă de înmulţire masivă în filtre).

Nămolul rezultat din decantare se depozitează pe două paturi de uscare naturală, de unde se evacuează la un interval de câteva luni. Staţie pompe evacuare nămol

Staţia de pompare a nămolului şi a supernatantului este echipată după cum urmează: - 2 pompe HT 100: Q=150mc/h, H=10m.C.A., Pmotor=15kW, n=1000rot./min. - 2 pompe CRIŞ 200: Q=360mc/h, H=20 m.C.A., Pmotor=45kW, n=1500rot./min.

Apa filtrată este colectată într-o conductă unică de 1000mm şi transportată spre rezervoarele de înmagazinare.

Dezinfecţia apei Dezinfecţia apei cu clor se face în conducta colectoare a apei filtrate. Dozarea clorului se face

in regim automat. Dozele aplicate sunt cuprinse între 1-2g/mc, asigurând un clor liber rezidual de 0,5mg/l la

apa distribuită. Staţia de clorare se compune dintr-o cameră de dozare, o cameră de supraveghere pentru

operator şi un depozit de stocare pentru recipienţii de clor. Camera de dozare este echipată cu două dozatoare tip ALLDOS, având capacitatea de 10kg/h respectiv 2kg/h Intr-o cameră alăturată sunt amplasate două pompe de presiune de tip WILLO necesare pentru a asigura presiunea apei de alimentare a celor două dozatoare în cazul presiunilor scăzute în reţeaua de incintă.

Pagina 10 din 48

Butoaiele cu clor sunt stocate separat într-un depozit, existând în permanenţă o rezervă de minimum 4 butoaie a câte 900kg fiecare, doua fiind montate la instalaţia de clorare. Butoaiele sunt manipulate cu un electropalan de 3,2tone. În cazul unei defecţiuni la cele două aparate ALLDOS, dozarea se face manual, prin punerea în funcţiune a aparatului ADVANCE 275 ( 10kg/h)

Pentru ventilarea depozitului şi a camerei de dozare, sunt prevăzute fiecare cu câte un ventilator cu tubulatura aferentă, exhaustarea făcându-se în exteriorul depozitului. Atunci când concentraţia de clor în aer, din depozit sau din sala aparatelor de dozare, depaşeşte 0,2mg/l pornesc automat exhaustoarele.

Depozitul de recipienţi este prevăzut cu o instalaţie de neutralizare a eventualelor scăpări de clor. Neutralizarea se face prin stropire de la partea superioară a încăperii (de la aproximativ 5m înălţime) cu o soluţie de tiosulfat de sodiu şi hidroxid de sodiu.

Sistemul de stropire este prin pulverizare printr-un sistem de ţevi prevăzute cu drencere; depozitul fiind prevăzut şi cu un bazin de neutralizare a recipientelor prin inmersare în laptele de var.

Transportul apei cu clor în punctul de injecţie (în conducta de apă filtrată) se face prin două trasee separate din ţeavă de polietilenă de înaltă densitate cu diametrul Dn=40mm Pn 10.

S-a prevăzut posibilitatea clorării simultan sau independent în conducta de apă filtrată (postclorare) şi conducta de apă distribuită (corecţie finală). Instalaţia de dozare a fost astfel concepută încât să asigure flexibilitate în funcţionare şi totodată să permită dezinfecţia apei chiar şi în cazul unor avarii.

Toţi parametrii sunt monitorizaţi şi toate procesele sunt automatizate.

Rezervoare de înmagazinare Înmagazinarea se face în trei rezervoare, având capacităţi de 2x5.000mc şi 1x3.000mc, acesta

din urmă fiind amplasat sub filtrele treapta I-a. Prin intermediul sistemului de conducte de legătură se asigură acelaşi nivel în toate cele 3

rezervoare. Sub treapta II-a de filtrare este amplasat un rezervor, cu o capacitate de 3000mc, care

asigură volumul de apă necesar spălării filtrelor. Cele două rezervoare de 5.000mc fiecare sunt alimentate printr-o conductă Dn=1.000mm,

care în camera vanelor este redusă la Dn=900mm. Din camera vanelor, fiecare rezervor este alimentat prin câte o conductă Dn=800mm. Pentru folosirea apei din rezervor numai până la nivelul rezervei de incendiu s-a prevăzut un perete deversor în fiecare din cele două bazine de aspiraţie de la staţia de pompare a apei în reţeaua de distribuţie. Pentru folosirea rezervei de incendiu se deschid vanele Dn1.000mm, prevăzute în acest scop.

Golirea rezervoarelor se face cu pompele din staţia de pompare a apei în reţeaua de distribuţie până la nivelul radierului rezervoarelor, sub această cotă apa fiind evacuată prin pompare cu cele două pompe LOTRU 125.

Staţia de pompare

Pentru reducerea consumului specific de energie, s-a stabilit un program de pompare astfel încât pompele să funcţioneze la parametri maximi. Astfel se pompează apă în reţea între ora 10 dimineaţa şi ora 21, cu o pompă 18 NDS aproximativ 11 ore. Programul de funcţionare al pompei 18 NDS se poate modifica în funcţie de debitul captat. Intre ora 21 şi ora 10 pomparea se face cu o pompa 12 NDS.

Staţia de pompare este echipată cu 4 pompe de distribuţie a apei în oraş (alimentate pe 6kV) precum şi cu încă 4 pompe pentru servicii auxiliare, după cum urmează: - 2 pompe 18 NDS: rotor=φ580mm, Q=2.500mc/h, H=32m.CA, Pmotor=630kW, n=1.000rot./min - 1 pompă 12NDS: rotor=φ435mm, Q=1.200mc/h, H=32m.C.., Pmotor=315kW, n=1.500rot./min - 1 pompă 12 NDS: rotor=φ460mm, Q=1.200mc/h, H=32m.C.A, Pmotor=315kW, n=1.500rot/min - 2 pompe de tip MIL 50/1 pentru amorsarea pompelor de distribuţie: Q=140mc/h, H=160mm Hg, Pmotor=11kW, n=1.450rot./min - 2 pompe de tip LOTRU 125 pentru evacuarea apelor provenite de la răcirea pompelor, infiltraţilor dincanivouri, sau alte ape reziduale: rotor=200mm, Q=90mc/h, H=12m.C.A., Pmotor=4kW, n=1.440rot./min.

Conductele de refulare ale pompelor 18 NDS sunt din oţel cu diametre Dn=800mm şi respectiv Dn=500mm la pompele 12 NDS. Conducta colectoare ale acestora are diametrul Dn=1.000mm.

Pentru montarea sau demontarea electropompelor, staţia de pompe este dotată cu un pod rulant monogrindă, acţionat manual, având capacitatea de 5 tone, lungimea de 6 m şi înălţimea de ridicare de 5,5 m.

Pentru evacuarea apei din căminele de vane, cele care distribuie apa în bazinele de aspiraţie s-a prevăzut o pompă EPET 65 având caracteristicile: Q=40mc/h, H=15m.C.A., Pmotor=4kW.

Pagina 11 din 48

Debitmetrie Debitele de apă sunt măsurate atât la intrarea cât şi la ieşirea din uzină. Diferenţa între

debitul captat şi cel distribuit îl reprezintă consumul tehnologic (aproximativ 5 %), cea mai mare parte din acest consum fiind reprezentat de apa folosită la spălarea filtrelor. Măsurarea debitului de apă captat

Debitul de apă captat de la cele două fronturi este contorizat la intrarea în uzină printr-un debitmetru ultrasonic de tip KROHNE Dn=1.000mm.

Datele sunt achiziţionate de un DATALOGER amplasat în camera de comandă din staţia de pompare a apei în reţea, de unde pot fi descărcate printr-un modem în calculatorul din dispeceratul uzinei.

Pe fiecare din cele 3 aducţiuni de la frontul de captare Timişoara Sud –Est (de la GF III, de la GF IV şi de la GF V + GF VI) sunt montate în incinta uzinei debitmetre de tip MEINEKE cu ajutorul cărora sunt măsurate debitele de la cele 4 grupuri de fântâni. - de la GF III–contoare de tip MEINEKE având Dn=200mm - de la GF IV–contoare de tip MEINEKE având Dn=200mm - de la GF V + GF VI–contoare de tip MEINEKE având Dn=250mm

Debitul de apă de la cele 3 foraje din incinta uzinei este măsurat pe fiecare din cele 3 foraje în parte cu contoare de tip MEINEKE.

Volumul de apă captat de frontul de captare Timişoara Est (frontul nou de captare) se calculează scăzând din volumul total captat cel măsurat pe frontul de captare Timişoara Sud-Est (frontul vechi de captare) şi scăzând volumul celor 3 foraje din incinta uzinei. Măsurarea debitului de apă distribuit în reţea

Volumul de apă distribuit din uzină este contorizat pe conducta principală de refulare din staţia de pompare în reţeaua de distribuţie (Dn=1.000mm) printr-un debitmetru ultrasonic de tip KROHNE Dn=1.000mm.

Datele sunt achiziţionate de un DATALOGER amplasat în camera de comandă din staţia de pompare a apei în reţea, de unde sunt descărcate printr-un modem în calculatorul din dispeceratul uzinei. Alimentarea cu energie electrică

Uzina este conectată la reţeaua de distribuţie de 20 kV prin dubla alimentare a staţiei proprii de conexiun: 20/6/0,4kV: LEA 8:20kV din staţia 110/20 kV (str.Muzicescu) care este alimentarea de rezervă. Trecerea se face numai în cazul în care alimentarea de bază este avariată. LES 1:20 kV din staţia 110/20 kV (str.Venus) care este alimentarea de bază.

Uzina are două staţii de transformare: Staţia nr.1 de transformare 20/6kV-dotată cu două transformatoare de 4.000kVA ce alimentează pompele de distribuţie a apei în oraş. Staţia nr.2 de transformare 20/0,4 kV-dotată cu două transformatoare 1.600kVA ce asigură consumul energetic al procesului tehnologic din uzină.

Uzina funcţionează în regim normal cu un transformator de 4.000 kVA şi unul de 1.600kVA, celelalte fiind rezerva acestora.

Staţia de conexiuni a uzinei funcţionează astfel: Secţia 20kV alimentează frontul de captare Timişoara Est (frontul nou), prin două secţiuni de bare (captare 1 şi captare 2) fiecare de 20kV. Cele două secţiuni de bare sunt legate între ele printr-o celulă de cuplă. Pe fiecare secţiune există 5 întrerupătoare de tip IUP 20 kV/630 A cu MRI. Energia consumată este măsurată printr-o celulă de măsură prevăzută cu contor electric de tip ABB. Secţia de 6kV cuprinde două secţiuni de bare conectate între ele printr-o celulă de cuplă. Fiecare secţiune are 4 celule întrerupătoare de tip IUP de 6 kV/630A cu MRI ce alimentează pompele de distribuţie din staţia de pompare a apei în reţeaua de distribuţie. Factorul de putere este compensat cu ajutorul unor baterii de condensatori pe 6 kV. Secţia 0,4 kV cuprinde două secţiuni de bare, conectate între ele prin intermediul unui întrerupător de tip OROMAX 2500 A. Fiecare secţiune e prevăzută cu întrerupător de tip OROMAX de 2500A, care alimentează două TGD, care asigură energia necesară procesului tehnologic în uzină. Camera de comandă–semnalizare cuprinde 8 panouri cu rolul de a urmării şi semnaliza buna funcţionare a uzinei şi parametrii de funcţionare. Camera cu bateria de acumulatori asigură alimentarea electrică a protecţiilor din staţia de conexiuni, a iluminatului de siguranţă din staţie şi din dispeceratul uzinei.

Camera de comandă din staţia de pompare a apei în reţeaua de distribuţie este dotată cu: două panouri de alimentare pe 0,4kV pentru servicii (comenzi vane electrice NOTOR, alimentare pompe epuisment, iluminat, comenzi pompe distribuţie); patru pupitre de comandă aferente pompelor de distribuţie;

Pagina 12 din 48

două autotransformatoare cu două celule tetrapolare care servesc la pornirea pompelor 1 şi 3 de 630 kW/6 kV.

Centrala termică

Centrala termică asigură agentul termic necesar pentru încălzirea încăperilor din incinta uzinei de apă pe timp friguros, precum şi pentru obţinerea apei calde menajere tehnologice şi menajere.

Centrala termică este dotată cu 3 cazane de tip FEROLLI–PREXTHERM 350, fabricate din oţel de înaltă calitate, focarul fiind complect imersat în apă şi nu conţine materiale refractare.

Cazanele funcţionează cu gaze naturale cu un randament ridicat de 93 % la un consum de 38,3mc/h pentru fiecare cazan.

Parametrii şi caracteristicile funcţionale ale cazanelor PREXTHERM 350 sunt: putere termică utilă=350kW, putere termică focar=381kW, volumul de apă conţinut=528 l, ∆p gaze arse=1,8mbar, ∆p apă=11Cmbar (la ∆t=20), presiune de lucru=4,8bar, masa=830kg.

Instalaţia de producere a agentului termic în cazane este automatizată: reglarea procesului de ardere a gazelor naturale în arzătoare este în două trepte, pornirea automată şi funcţionarea în cascadă a cazanelor, precum şi alte automatizări sporesc gradul de siguranţă în exploatare.

Arzătoarele cazanelor sunt de tip RS38 în două trepte, cu control electronic integral pentru reglarea diverşilor parametrii.

Optimizarea consumului de combustibil ca şi controlul noxelor rezultate în procesul de ardere se face automat.

Instalaţia din centrala termică mai cuprinde: - 2 electropompe de tip CRIS 150 de circulare a apei calde pe timp de iarnă: Q=140–160mc/h, H=10m.C.A., P=10kW, n=1.570rot./min. - 2 electropompe de de tip AN 65 de circulare a apei calde pe timp de vară: Q=15–18mc/h, H=10m.C.A., P=0,55kW, n=1.500rot./min. - 1 electropompă tip SADU 50x3 de adaus apă dedurizată: Q=2mc/h, H=16m.C.A., P=0,55kW, n=1.500rot./min. - un colector–distribuitor care controlează circuitele de încălzire şi de preparare a apei calde menajere - un boiler orizontal cu serpentină care funcţionează pentru apă caldă 950/750C, având o capacitate de 1600 litrii la o presiune de PN=6kgf/cm2 Staţie de dedurizare a apei reci de tip ”Metalica Bucureşti”, cu masă cationică.

II. UZINA DE APĂ NR. 5

Definirea profilului de activitate al obiectivului.

Profilul de activitate al Uzinei de Apă nr.5 constă în tratarea în vederea potabilizării a apei captate din subteran, prin 6 foraje, precum şi înmagazinarea şi pomparea acesteia în reţeaua de distribuţie a municipiului Timişoara.

Amplasamentul şi adresa.

Uzina de Apă nr.5 este amplasată în extremitatea de Nord-vest a municipiului Timişoara, pe strada Tacit nr.2. Suprafaţa totală a uzinei este de 16.916mp (planşa nr.11, Vol. nr.6-Piese desenate)

Frontul de captare din care se alimentează uzina este constituit din 6 foraje amplasate în zona aflată în vecinătatea uzinei, în cartierul Ronaţ aflat în partea nord-vestică a municipiului.

Descriere generală. Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică.

În anul 1987 au fost executate cele 6 foraje pentru dezvoltarea alimentării cu apă din

subteran a municipiului Timişoara. Staţia de tratare a fost executată ulterior şi dată în funcţie în anul 1992.

Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică.

Capacitatea proiectată de tratare a instalaţiilor este de 250 l/s. Procesul tehnologic de captare şi tratare a apei cuprinde următoarele etape: - captare - aducţiuni - staţia de tratare: aerare, preclorare, filtrare, postclorare - rezervoare de înmagazinare - staţie pompare

Pagina 13 din 48

- debitmetrie

Captarea Apa de subteran care alimentează Uzina de Apă nr.5 este asigurată dintr-un front constituit

din 6 foraje, care captează apa de la adâncimi cuprinse între 130m-200m. Capacitate proiectată este de 34 l/s, debitul actual de exploatare fiind de 20 l/s. Forajele sunt amplasate la o distanţă între ele de 500–1.000m. Forajele sunt echipate cu pompe submersibile de tip HEBE şi cu contoare de apă de tip MEINEKE Dn=65mm.

Aducţiunea

Apa de la cele 6 foraje este transportată în staţia de tratare printr-o conductă de oţel având o lungime totală de 2.322m şi un diametrul nominal la intrarea în uzină de Dn=350mm.

Aducţiunea de la forajele F2 şi F3 este comună, având de diametrul Dn=200mm. De asemenea aducţiunea de la forajele F4, F5 şi F6 este comună, având diametrul Dn=200mm. Forajul F1, fiind amplasat în incinta uzinei, are un traseu separat, din ţeavă de oţel cu Dn=150mm, care este legat în aducţiunea forajelor F2 şi F3.

Staţia de tratare

Procesul tehnologic de tratare a apei cuprinde o treaptă de aerare, preclorare, o treaptă de filtrare şi postclorare.

Aerarea apei Treapta de aerare are scopul creşterii concentraţiei de oxigen în apă, desorbţia unor gaze

(CO2, H2S) şi oxidarea parţială a fierului bivalent şi manganului bivalent. Procedeul folosit este aerarea mecanică care se realizează în două bazine de aerare cu o

capacitate de 76mc (unul de rezervă). Bazinele sunt construite din beton armat monolit şi au următoarele dimensiuni: 3,0 x 8,0 x 3,2m. Bazinele de aerare funcţionează alternativ fiind echipate cu aeratoare de tip axial/centrifugal, cu elice plutitoare, , acţionate cu motoare electrice de 7,5kW fiecare.

Timpul de contact aer-apă este de 5–10minute, asigurându-se o creştere a concentraţiei în oxigen de la 0,4mg/l până aproape de saturaţie.

De la aerare apa parcurge gravitaţional, printr-un tunel din beton armat având 1,10 x 0,65m în secţiune şi 25m lungime, alimentând bazinele de filtrare.

Preclorarea apei Preclorarea apei se face cu scopul oxidării totale în special a manganului bivalent (dizolvat), a

cărui oxidare nu se realizează prin simpla aerare, concentraţia manganului în apa brută fiind de aproximativ 1,0mg/l.

Injecţia clorului se face în capătul canalului de alimentare a filtrelor, în dreptul filtrului nr.8. Dozele aplicate sunt cuprinse între 1-2g/mc, asigurând un clor liber rezidual de 0,6-0,7mg/l în apa filtrată.

Staţia de clorare se compune dintr-o cameră de dozare şi o cameră de supraveghere, pentru operator. Camera de dozare este echipată cu o instalaţie semiautomatizată de dozare compusă din două clorinatoare de tip REGAL cu capacitate de 900g/h. Fiecare clorinator este montat pe un tub de clor (capacitate de 50 kg), unul în funcţiune şi al doilea fiind rezervă. De asemenea mai există ca şi rezervă două dozatoare tip ADVANCE, cu capacitatea maximă de 900g/h şi 2000g/h.

Pentru ventilarea camerei de dozare, este prevăzut un ventilator cu tubulatura aferentă. În exteriorul staţiei de clorare se află un bazin de neutralizare cu apă de var, iar tot în afara

staţiei se află o macara pivotantă de 2,5 tone. Transportul apei cu clor în cele două puncte de injecţie (după aerare şi în conducta de apă

filtrată) se face prin ţeavă de PVC cu diametrul Dn=40 mm. Filtrarea apei În treapta de filtrare se reţin oxizii de fier şi oxizii de mangan rezultaţi în urma aerării şi a

oxidării cu clor. Sunt executate 8 filtre rapide deschise, cu nivel liber, echipate cu nisip cuarţos. Cele 8 filtrele

sunt construite din beton armat, având dimensiunile 2,8 x 8 x 2m, suprafaţa fiecărui filtru fiind de 22,4m2. Suprafaţă totală de filtrare este de 179 mp. Stratul filtrant este nisip cuarţos, cu o granulometrie de 1,0mm-2,0mm, are o înălţime de 1m. Sistemul de drenaj are rolul de a susţine stratul filtrant şi este realizat dintr-un strat suport (20cm) de pietriş cu dimensiuni între 3–7mm şi crepine cu fante de trecere de 0,4mm, înglobate în plăci de beton.

Fiecare filtru este prevăzut la intrare cu o clapetă care are rolul de a deschide şi închide accesul apei în filtru.

Deoarece capacitatea întregii staţii de filtrare este de 250l/s, iar debitul tratat este de 20l/s se foloseşte doar unul din cele 8 filtre din staţie. Înălţimea coloanei de apă peste nisip este de 0,6m–

Pagina 14 din 48

0,8 m. Viteza de filtrare este de 2–4m/h. Spălarea filtrelor se face cu o frecvenţă săptămânală. Procedeul de spălare este cu apă şi aer în contracurent.

Staţia de spălare filtre Staţia de spălare este echipată cu două pompe de spălare şi două suflate după cum urmează:

două electropompe SIRET 400: Q=1.100mc/h, H=17,5m.C.A., Pmotor=75kW, n=1.500rot./min. două electrosuflante SRD 40:Q=1455mc/h, H=5m.C.A.., Pmotor=45 kW, n=1.000rot./min.

Apa pentru spălare este asigurată prin rezervorul amplasat sub staţia de filtrare. De la filtre apa este colectată într-o conductă de diametru Dn=600mm prin care este dirijată gravitaţional în rezervoarele de înmagazinare.

Postclorarea apei Postclorarea se face ocazional în conducta colectoare a apei filtrate, atunci când se impune o

corecţie a concentraţiei clorului liber rezidual la apa filtrată, astfel încât să fie asigurată o concentraţie de 0,5 mg/l a apei din rezervor.

Rezervoare de înmagazinare

Pentru acumularea apei există două rezervoare paralelipipedice, construite într-o combinaţie de beton armat monolit şi elemente verticale cu un acoperiş prefabricat, semiîngropate şi având capacităţi de 2x5.000mc. Mai există un rezervor de 2.000mc, amplasat sub staţia de filtre, acesta asigurând apa necesară spălării filtrelor. Rezervoarele comunică între ele prin conducte de oţel Dn=600mm, prevăzute cu vane de separare.

Fiecare rezervor este prevăzut cu conductă de preaplin de 600mm, asigurând un nivel maxim de apă de 4,5m.

Golirea rezervoarelor de 5.000mc se face prin conducte Dn=219mm, în cămine oarbe, de unde apa se evacuează prin pompare, evitându-se astfel legătura directă între rezervoare şi sistemul de canalizare.

Legătura între rezervoare şi staţia de pompare este realizată printr-o conductă cu diametru Dn=800mm.

Staţia de pompare

Programul de pompare a apei în reţeaua de distribuţie a oraşului este de două ore pe zi, la orele de maxim consum, pompele funcţionând la parametri maximi.

Staţia de pompare este amplasată la subsolul clădirii pavilionului de exploatare. Staţia de pompe cuprinde atât pompele de distribuţie a apei în reţeaua oraşului, cât şi pompele şi suflantele folosite la spălarea filtrelor, după cum urmează: două pompe 14 NDS: rotor=φ480mm,Q=600mc/h, H=40m.C.A.,Pmotor=90kW, n=1000rot./min

Fiecare conductă de refulare a pompelor este din oţel cu Dn=400mm, iar conducta principală de refulare are Dn=800mm.

La ieşirea conductei din incinta uzinei, pe str. Taborului, este realizată legătura la conducta magistrală Nord Dn 800, ce face parte din inelul major al reţelei de distribuţie. Spre reţeaua existentă de pe Calea Bogdăneştilor există încă o legătură printr-o conductă Dn=400mm.

Debitmetrie

Debitele de apă sunt măsurate atât la intrarea cât şi la ieşirea din uzină. Diferenţa între debitul captat şi cel distribuit îl reprezintă consumul tehnologic (aproximativ 1%), cea mai mare parte din acest consum fiind reprezentat de apa folosită la spălarea filtrelor. Măsurarea debitului de apă captat

Debitul de apă captat de la cele 6 foraje este contorizat la intrarea aducţiunii în uzină printr- un contor de tip MEINEKE Dn=300mm.

Pe fiecare din cele 6 foraje sunt montate contoare de tip MEINEKE Dn=65mm cu ajutorul cărora sunt măsurate debitele.

Pe conducta de legătură între reţeaua de distribuţie şi rezervoare, în scopul acumulării, există un debitmetru ultrasonic KROHNE Dn= 800 mm. Măsurarea debitului de apă distribuit în reţea

Debitul de apă distribuit din uzină este contorizat pe conducta principală de refulare a apei din staţia de pompare în reţeaua de distribuţie (Dn=800mm) printr-un debitmetru ultrasonic de tip KROHNE Dn=800mm.

Refularea spre reţeaua de pe Calea Bogdăneştilor este asigurată printr-o conductă Dn=400mm echipată cu un contor tip MEINEKE Dn=250mm.

Alimentarea cu energie electrică

Uzina este conectată la reţeaua aeriană de distribuţie de 20kV printr-un post de transformare 20/0,4kV, de 640kVA, care asigură alimentarea TGD de 0,4kV din uzină.

Pagina 15 din 48

TGD are două secţiuni de bare, conectate între ele prin intermediul unui întrerupător de tip OROMAX 1600A. Fiecare secţiune e prevăzută cu întrerupător de tip OROMAX 1600A, care asigură alimentarea procesului tehnologic în uzină. Factorul de putere este compensat printr-o baterie cu condensatori de 0,4kW.

Centrala termică

Centrala termică asigură agentul termic necesar pentru a încălzi o parte din încăperile din incinta uzinei de apă (birou, dispecerat, vestiar, grupurile sanitare şi casa scării) pe timp de iarnă şi prepararea apei calde menajere.

Centrala termică este dotată cu 1 cazan, de producţie italiană IDEAL CLIMA. Cazanul funcţionează cu gaze naturale la un randament ridicat de 93 %.

III. ALIMENTAREA CU APĂ-LOCUINŢE ZONA AEROPORT

Definirea profilului de activitate al obiectivului.

Profilul de activitate constă în captarea apei subterane, înmagazinarea şi distribuţia apei în reţeaua fostei cazărmii nr.752, ce a fost trecută în perimetrul construibil ca şi trup izolat, respectiv în domeniul public al CL al municipiului Timişoara fiind denumită ca Zona Locuinţe Aeroport Timişoara.

Amplasamentul şi adresa.

Această zonă de locuinţe este amplasată în afara oraşului, în partea de Nord-Est a acestuia, pe drumul judeţean Dj 609D.

Adresa este: Timişoara, strada Aeroport nr.1 Descriere generală. Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică.

Zona de locuinţe „Cazarma 752” zona Aeroport a fost construită în anul 1954 şi deservea în

exclusivitate aeroportul militar Timişoara-Giarmata. În acelaşi an a fost realizat castelul de apă şi reţeaua de alimentare cu apă din incinta

cazărmii, având ca sursă apa captată prin foraje. Actualele foraje în exploatare au fost executate în anii 1974 -puţ forat–pavilion 179 şi în anul 1984-puţ forat–pavilion 180.

În anul 2001, în baza Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Timişoara nr.278/30.10.2001, utilităţile aferente alimentării cu apă ce deservesc incinta zonei de locuinţe– strada Aeroport nr.1 au fost preluate spre administrare de către R.A.”AQUATIM” Timişoara.

Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică.

Captare şi aducţiuni

Alimentarea cu apă a locuinţelor şi dotărilor social-culturale din zonă se face gravitaţional, prin intermediul unui castel de apă de 100mc (pavilion 167) situat în partea de nord a zonei de locuinţe, în spatele centralei termice (pavilion 156).

Asigurarea necesarului de apă pentru consum şi incendiu se face prin alimentarea rezervorului castelului, prin pomparea apei din cele două puţuri forate, primul având 128m şi celălalt 130m adâncime (pavilioanele 179 şi 180).

Fiecare foraj este echipat cu câte o pompă Hebe 65x5, fiind exploatat cu preponderenţă forajul F1 care asigură aproape întreg necesarul de apă.Forajele prezintă un avansat grad de îmbătrânire, dar pot încă asigura necesarul de apă care este destul de redus. Debitul actual este de 1 l/s. De la forajul F1 la castelul de apă conducta de aducţiune are o lungime de 30m, iar de la forajul F2 la castel lungimea conductei este de 150m. Ambele aducţiuni sunt din oţel şi au Dn=50mm. Rezervor de înmagazinare

Înmagazinarea se face într-un castel de apă care are următoarele caracteristici: - înălţimea turnului de la nivelul terenului=27,30m; - înălţimea rezervorului=5,70m; - diametrul exterior=5,16m; - capacitatea rezervorului=100mc. Rezervorul înmagazinează debitul de compensare şi rezerva intangibilă de incendiu.

Pagina 16 din 48

Debitmetrie Debitele de apă captate sunt măsurate prin două apometre tip MEINEKE Dn=65mm, montate

pe fiecare foraj în parte, iar volumul de apă distribuit în reţea este măsurat tot printr-un apometru tip MEINEKE Dn=100mm.

Apometrul reţelei de distribuţie este montat într-un cămin, care este construit pe conducta de ieşire din castelul de apă, în imediata vecinătate a acestuia.

Alimentare cu energie electrică

Alimentarea cu energie electrică a forajelor se face din branşamentul comun cu S.C. Colterm S.A., din centrala termică a S.C. Colterm S.A., existând un contor electronic pentru măsura cantităţii de energie electrică consumată. Reţeaua de apă

Reabilitarea reţelei de apă din această zonă precum şi echiparea branşamentelor cu contoare s-a realizat în anul 2003 din fondurile proprii ale regiei.

B. SURSA DE APĂ DE SUPRAFAŢĂ

I. UZINA DE APĂ NR. 2-4

Definirea profilului de activitate al obiectivului.

Uzina de apă 2-4 asigură tratarea apei brute captate din râul Bega în vederea potabilizării, înmagazinarea şi pomparea acesteia în reţeaua de distribuţie a municipiului Timişoara.

Amplasamentul şi adresa.

Uzina de apă nr. 2-4 este amplasată în estul municipiului Timişoara, amonte de Uzina Hidroelectrică şi retenţia aferentă acesteia, pe malul stâng al râului Bega.

Coordonatele geografice sunt 45°47´ latitudine nordică şi 21°17´longitudine estică. Cota medie a terenului în zona amplasamentului este 91 mdMB.

Suprafaţa de teren ocupată este de 88.361 m2 din care suprafaţă construită 28.504m2. În perimetrul împrejmuit ce asigură protecţia sanitară cu regim sever a obiectivului, sunt

cuprinse: captări, aducţiuni, staţii de tratare, rezervoare de înmagazinare, staţii de pompare, instalaţiile electrice şi gospodăriile annexe

Adresa: Timişoara, strada Miriştei nr.1

Descriere generală. Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică. Cerinţa mereu crescândă de apă potabilă a populaţiei şi industriei din municipiul Timişoara,

în concordanţă cu dezvoltarea economico-socială a localităţii, a impus căutarea de noi surse de apă în completarea celor existente. Pe fondul informaţiilor şi studiilor hidro-geologice existente la acea dată, ce arătau atingerea limitei de dezvoltare a surselor de apă din subteran aflate în apropierea teritoriului municipiului, singura sursă pretabilă pentru a fi luată în considerare din punct de vedere tehnico-economic a fost râul Bega, amonte de municipiu.

Astfel în 16 decembrie 1959 s-a pus în funcţiune Etapa I a Uzinei de apă nr.2, care avea ca sursă apa râului Bega, la o capacitate proiectată de 120 l/s.

Apoi au urmat mai multe extinderi; astfel în anul 1965, Etapa a II-a cu o capacitate proiectată de 300l/s, în anul 1968 Etapa a III-a cu o capacitate proiectată de 480l/s, iar în 1976 s-a pus în funcţiune ultima etapă de dezvoltare pentru această uzină, Etapa a IV-a, cu o capacitate proiectată de 480l/s., ajungându-se la o capacitate total proiectată pentru acest obiectiv de 1.380 l/s.

Alăturat Uzinei de apă nr. 2, prin extinderea incintei spre amonte, în 1980 s-a pus în funcţiune Uzina de apă nr.4 , având capacitatea proiectată de 900 l/s.

În anul 1994, pentru asigurarea unei ape industriale de calitate corespunzătoare, prin extinderea incintei, în amonte de Uzina nr. 4, s-au pus în funcţiune noi instalaţii de tratare a apei industriale (fără filtrare). Acestea au o capacitate proiectată de 340l/sec cuprinzând: echiparea captării de rezervă existente a Uzinei nr.4, o aducţiune de Ф1200mm, cameră de amestec, cameră de reacţie, şase decantoare longitudinale, bazin de acumulare şi de aspiraţie pentru staţia de pompare apă industrială. Datorită posibilităţii interconectării noilor instalaţii cu cele aferente Uzinei nr.4, o parte din obiecte au permis utilizarea lor pentru producerea apei potabile, înlocuind vechile instalaţii (aducţiune, camera de amestec şi camere de reacţie) ale Uzinei nr.4.

Pagina 17 din 48

Astfel, capacitatea totală de tratare a Uzinei de apă nr.4 a ajuns la 1240 l/s. În prezent, datorită scăderii cerinţei de apă a utilizatorilor conectaţi la serviciul public de

alimentare cu apă din municipiul Timişoara, în cadrul Uzinei 2 funcţionează doar staţiile de filtrare etapa a III-a şi etapa a IV-a, rezervoarele de înmagazinare şi staţiile de pompare treapta I şi treapta II-a, iar Uzina de apă nr. 4 funcţionează integral.

Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică.

În continuare vom descrie în principal instalaţiile în funcţiune, respectiv cele de la Uzina nr. 4 şi parţial cele de la Uzina nr. 2

Captarea

Captarea apei din râul Bega se face în prezent printr-o priză de mal cu două compartimente, una în funcţiune şi una de rezervă, având o deschidere totală de 6,50m.

Părţile componente ale captării sunt: - protecţie mal, realizată din perete de piatră brută încastrat într-un pinten de beton; - ecran metalic semiscufundat (20-30cm), pentru împiedicarea pătrunderii plutitorilor şi uleiurilor

în captare; - două camere realizate din beton armat cu deschiderea de 2,95m şi adâncimea de 3,90m fiecare; - batardouri; - grătare rare din bare de oţel, distanţa dintre bare fiind de 425mm; - două vane de închidere şi izolare a prizelor de mal faţă de conductele de aducţiune, de

Φ1.000mm; - instalaţie de apă caldă pentru prevenirea îngheţului grătarelor şi reducerea efectelor zaiului; - balustradă de protecţie şi instalaţie de iluminat; - traductor de presiune submersibil cu membrană elastică pentru măsurarea nivelului apei râului

Bega (0-0.1bar, 0-1mCA), montat la 50cm sub nivelul apei la o distanţă de aproximativ 2m de mal în dreptul prozelor de captare;

- traductoare ultrasonice de nivel, SUD2000 (0-2m), montate în cele două captări după grătare. Protejarea sursei de apă se face prin izolarea acesteia prin perimetre de protecţie sanitară

care cuprind: - perimetrul de protecţie de regim sever, care se referă la incinta uzinei de apă, zona

captării şi porţiunea cursului de apă imediat învecinată, limitat la nord de muchia inferioară a digului, la est după o linie transversală a cursului la 10m aval de pasarela din dreptul străzii Albăstrelelor, la sud de împrejmuirea cu strada Rudolf Walter iar la vest de canalul Subuleasa şi împrejmuirea uzinei;

- perimetrul de restricţie, cuprinde râul Bega începând cu limita perimetrului de protecţie de regim sever până în amonte de comuna Belinţ, canalul de legătură Timiş-Bega, iar râul Timiş începând de la canalul de legătură şi până în amonte de municipiul Lugoj. Transversal perimetrul de restricţie se întinde între coronamentele digurilor.

Aducţiunea

Legătura dintre priza de mal şi camerele de amestec este realizată prin două aducţiuni realizate din tuburi PREMO Φ1000mm respectiv SENTAB Φ1200mm (L=33m fiecare intercalate cu tronsoane din oţel în dreptul armăturilor).

Pe fiecare conductă sunt amplasate debitmetre ce contorizează volumul de apă preluat în scopul tratării.

Izolarea aducţiunilor cât şi reglarea debitului de apă ce intră în staţie se face manual prin intermediul unei vane fluture D1000 (de pe Aducţiunea 1) şi automat prin intermediul unei electrovane fluture D1000 (de pe Aducţiunea 2). Această electrovană este prevăzută cu un dispozitiv automat de închidere în situaţia întreruperii alimentării cu energie electrică.

Staţia de tratare

Staţia de tratare cuprinde: gospodărie de reactivi, camere de amestec, camere de reacţie, decantoare, staţii de pompare treapta I, staţii de filtrare, staţie de conexiuni şi transformatoare, centrala termică.

Gospodăria de reactivi Reactivii utilizaţi în procesul de potabilizarea a apei brut captate din râul Bega sunt: sulfat de

aluminiu tehnic, aluminat de sodiu (ALSAL), var (în rezervă alternativă la ALSAL), cărbune activ vegetal pulbere, clor. SULFATUL DE ALUMINIU TEHNIC, este achiziţionat de la diverşi furnizori din ţară cu respectarea condiţiilor tehnice şi de calitate prevăzute în STAS 342-80: tipul: A, calitate: I

Rolul sulfatului de aluminiu tehnic în procesul de tratare este cel de coagulant.

Pagina 18 din 48

Achiziţionat în stare solidă, sub formă de blocuri de diferite forme, sulfatul de aluminiu se aduce în stare de soluţie concentrată, înmagazinată în două bazine deschise realizate din beton protejate cu membrană. Dimensiunile interioare ale bazinelor sunt 14.40x14.20x2.74m respectiv 14.20x11.20x2.56m asigurând un volum de înmagazinare de aproximativ 730m3. Pentru obţinerea soluţiei de sulfat de aluminiu din starea solidă, un bazin este amenajat cu un compartiment din grinzi de stejar, în care se descarcă sulfatul de aluminiu din autovehicule (prin basculare). Prin stropire cu apă rece sau caldă şi recircularea soluţiei peste blocurile solide, se obţine o soluţie concentrată. Prin pompare soluţia astfel obţinută este transferată pentru stocare în celălalt bazin.

Pentru vehicularea soluţiei de sulfat de aluminiu se folosesc două pompe PCN 80 (Q=90m3/h, H=23mCA, P=15kW) şi o pompă PCN 50 (Q=11m3/h, H=20mCA, P=4kW). Instalaţia de transport inclusiv vanele sunt realizate din PVC tip G.

Folosind aceleaşi pompe, soluţia concentrată din bazinele de stocare este transferată în două bazine de dozare aflate în interiorul staţiei de dozare. Acestea sunt realizate din beton protejate anti- coroziv, cu dimensiunile interioare de 2.51x2.51x1.74m, asigurând un volum de înmagazinare de aproximativ 10 m3. Pentru monitorizarea stocului de sulfat de aluminiu bazinele de stocare sunt prevăzute cu traductoare de nivel ultrasonice(0-6m).

Stabilirea dozei de sulfat de aluminiu se face automat în funcţie de calitatea apei brute. Monitorizarea calităţii apei brute se realizează în flux prin intermediul unui: turbidimetru de proces Stamosens 7110MTF-FG DUO prevăzut cu senzor Steiger Mohilo (0- 4000NTU) montat pe un by-pass al conductei de aducţiune; pH-metru de proces Metter Toledo, model pH 2100, prevăzut cu sistem de autocurăţire şi autocalibrare, montat pe un by-pass al conductei de aducţiune.

Dozarea soluţiei de sulfat de aluminiu se realizează automat. Echipamentele aferente dozării sulfatului de aluminiu sunt: două pompe PROMINENT MARKO TZ-6HM, cu debit 0–1.500l/h, P=0,75kW; două pompe VERDERFLEX VF15 (peristaltice) cu debit 0–225 l/h, P=0,5kW cu turaţie variabilă; debitmetru masic CORIMASS MFM 4085K 100G, montat pe conducta de refulare; traductor de presiune, montat pe conducta de refulare.

În caz de avarie stabilirea dozei de sulfat de aluminiu cât şi dozarea soluţiei de sulfat de aluminiu se poate face în regim semiautomat sau manual.

Toate instalaţiile sunt realizate din materiale rezistente la acţiunea corosivă a soluţiei de sulfat de aluminiu.

Injectarea soluţiei de sulfat de aluminiu, se face sub presiune, la capătul aval al conductei de aducţiune la intrarea în camera de amestec imediat după vana de reglare a debitului captat în centrul curentului de apă. ALUMINATUL DE SODIU (ALSAL), este o soluţie stabilizată de aluminat de sodiu (NaAlO2) în care raportul Na2O/Al2O3 este de 1,50–1,55.

Produsul se prezintă ca un lichid vâscos având densitatea de maxim 1,54kg/l şi pH=14. Datorită caracterului puternic bazic, acest reactiv poate fi utilizat ca alcalinizant dar şi coagulant, datorită conţinutului de substanţă activă (23% Al2O3), aceeaşi ca în cazul sulfatului de aluminiu.

Este utilizat în proporţii bine determinate, sulfat de aluminiu/aluminat de sodiu, în situaţia în care prin utilizarea sulfatului de aluminiu pH-ul apei scade sub cel optim de coagulare; prin acest reactiv se asigură uşor pH-ul optim de coagulare.

Soluţia concentrată de ALSAL se transportă cu autocisterne speciale ce se descarcă în două cisterne din metal de 16m3 şi 20m3 şi într-un bazin din beton armat căptuşit cu tolă metalică de 5mm, având capacitatea de 40m3, prevăzute cu traductoare de nivel ultrasonice. Instalaţiile utilizate pentru descărcarea soluţiei de aluminat de sodiu sunt: priză mobilă pentru descărcare; recipient de aer comprimat de 2m3, cu presostat reglat la 6atm, cu pornire manuală şi oprire automată la 6atm, prevăzut cu ventil de siguranţă; electrocompresor EC1.

În procesul de tratare, soluţia de ALSAL este utilizată concentrată. Din vasele de stocare soluţia concentrată de ALSAL este transvazată în vasul de lucru de 10m3 prevăzut cu traductor de nivel ultrasonic din care aspiră cele 4 pompe dozatoare VERDERFLEX VF15.

Soluţia de ALSAL este transportată prin conducte din PEHD spre punctul de dozare care este alăturat celui de injectare a sulfatului de aluminiu.

Toate instalaţiile sunt realizate din materiale rezistente la acţiunea corosivă a soluţiei de aluminat de sodiu.

De asemenea stabilirea dozei de aluminat de sodiu se face automat funcţie de calitatea apei râului Bega prin intermediul unui soft de aplicalie. Dozarea soluţiei de aluminat de sodiu se realizează automat. Instalaţia este echipată cu: patru pompe VERDERFLEX VF15 (peristaltice) cu debit 0–225 l/h, P=0,5kW cu turaţie variabilă; debitmetru masic CORIMASS MFM 4085K 100G+, montat pe conducta de refulare; traductor de presiune, montat pe conducta de refulare.

Pagina 19 din 48

În caz de avarie stabilirea dozei de aluminat de sodiu cât şi dozarea soluţiei de aluminat de sodiu se poate face în regim semiautomat sau manual. VARUL, se utilizează în procesul de tratare a apei râului Bega sub formă de suspensie de lapte de var, care se obţine prin amestecarea varului deshidratat pulbere cu apă. Este menţinut ca reactiv de rezervă pentru alcalinizare în vederea obţinerii pH-ului optim de coagulare. CĂRBUNELE ACTIV VEGETAL PULBERE, este utilizat în procesul de tratare a apei brute sub formă de suspensie de cărbune activ în scopul îmbunătăţirii proprietăţilor organoleptice ale apei. Cărbunele activ vegetal pulbere utilizat respectă condiţiile tehnice şi de calitate prevăzute în STAS 5388-80.

Cărbunele activ pulbere este introdus cu un ejector de apă unde, sub acţiunea apei sub presiune, amestecul apă-cărbune este acumulat într-un rezervor metalic de lucru având capacitatea de 3.500 l. Omogenizarea suspensiei este realizată prin amestec mecanic a unui agitator cu palete (P=4kW, τ=1000rot/min).

Dozarea suspensiei de cărbune activ se efectuează cu un dozator prevăzut cu nivel constant. Dispozitivul de dozare este format dintr-un tub în care suspensia pompată circulă vertical, la o viteză ascensională mai mare decât viteza critică de sedimentare. Dozarea suspensiei de cărbune activ este asigurată manual printr-un robinet de reglaj. Transportul suspensiei de cărbune activ de la vasul de dozare la dozator se asigură cu o pompă tip PCH 50 (Q=11m3/h, P=1,1kW, H=12,5mCA). Surplusul de suspensie, volumul nedozat, se reîntoarce în bazinul de dozare printr-o conductă de preaplin.

Injectarea suspensiei de cărbune activ se face în penultima şicană a camerei de reacţie, înainte de finalizarea procesului de coagulare-floculare. CLORUL, utilizat pentru dezinfecţia apei trebuie să respecte condiţiile tehnice şi de calitate prevăzute în STAS 991-83. Acesta se livrează de către diferiţi furnizori din ţară sub formă de clor lichefiat în butoaie de 900kg.

Prin punerea în funcţiune a investiţiei „Modernizare dozare clor şi neutralizare pierderi clor la dozare şi depozitare Uzina de apă nr.2-4” s-a realizat o nouă Staţie de clorinare prin care se monitorizează, conduce şi controlează întregul proces de dezinfecţie.

Staţia de clorinare este compusă din: depozitul pentru butoaiele şi buteliile de clor, sala de neutralizare a pierderilor de clor, sala pompelor de ridicare a presiunii apei, sala aparatelor de clorinare, sala de operare, monitorizare şi control, sala tabloului electric general, platformă acoperită cu acces auto pentru încărcarea/descărcarea butoaielor/buteliilor cu clor, anexe (magazie materiale de protecţie şi piese de schimb, vestiar, grup sanitar cu duş).

Depozitul de clor, este compus din două încăperi alăturate (D1 şi D2), dotate identic, asigurând necesarul de clor pentru cel puţin 30 de zile.

În fiecare încăpere sunt depozitate câte şase butoaie din care patru butoaie active/stand-by, două butoaie de rezervă şi câte şase butelii.

Butoaiele de clor sunt aşezate pe socluri de beton pe care sunt montaţi suporţi cu role din oţel inox pentru butoaiele active/stand-by şi suporţi rigizi pentru butoaiele de rezervă. Buteliile de clor sunt aşezate pe pardoseală fiind fixate de perete prin două bride.

La intrarea în cele două depozite de clor este prevăzută o platformă betonată acoperită, pentru a asigura accesul camioanelor cu butoaie/butelii cu clor.

Manevrarea recipienţilor, descărcarea din autocamioane, aşezarea pe suporţi, manevrarea în cadrul depozitului sau încărcarea în autocamion a butoaielor goale se face pe o linie de monorail dotată cu un electropalan cu sarcina de 2.5 to la h=5.0 m şi cântar ataşat. Linia de monorail este fixată pe structura de beton a depozitului. Manevrarea butoaielor cu el în şi din depozit se realizează printr-un perete glisant de 3.00x5.00 m realizat din panouri de poliuretan protejate cu tablă de aluminiu. Accesul personalului în şi din depozit se face printr-o uşă de serviciu de 0.90x2.10 m cu deschidere spre exterior. Manevrarea buteliilor se face cu ajutorul unui cărucior special.

Fiecare butoi din cele patru (activ sau în stand-by) este conectat prin intermediul unui robinet de separaţie, o serpentină din ţeavă de cupru argintată cu buclă de captare a clorului lichid la o conductă colectoare a clorului gazos sub presiune. Clorul gazos este încălzit şi filtrat iar prin trecerea printr-un regulator de presiune ce asigură pe ieşire o presiune constantă de 3 bari ajunge la regulatorul de vid, după care clorul gazos aflat sub presiunea atmosferică (vid) printr-o conductă de PVC ajunge la comutatorul de vid montat în sala aparatelor de clorinare. Comutatorul de vid are rolul de a selecta depozitul din care se extrage clor.

Cantitatea de clor rămasă în butoaie este măsurată şi monitorizată on-line cu ajutorul unui cântar montat sub primul din cele patru butoaie cu clor, ţinând cont de faptul că butoaiele se golesc uniform.

Curăţirea conductei colectoare şi a regulatorului de vid se realizează cu jet de azot furnizat de o butelie de azot montată în capătul opus al conductei colectoare.

Fiecare depozit este dotat cu câte doi senzori de tip conductometric pentru gaze cu încălzire pentru detectarea scurgerilor de clor gazos, montaţi pe perete la aproximativ 20cm de pardoseală, care dau comandă de pornire pentru cele două ventilatoare de capacitate 5.700mc/h sau pentru turnul de neutralizare funcţie de concentraţia clorului în aer. Ca măsură suplimentară fiecare

Pagina 20 din 48

depozit este dotat cu câte un bazin cu lapte de var poziţionat la nivelul pardoselii. Aceste bazine sunt acoperite cu capace de tablă şi covor PVC pentru trafic personal. Imersarea butoaielor/buteliilor ce prezintă scăpări de clor se realizează prin rostogolirea lor pe un plan înclinat către groapa de var.

Sala aparatelor de clorinare adăposteşte: - comutatorul de vid cu tablou propriu de comandă şi semnalizare a utilizării şi a stării de

golire a butoaielor de clor; - şapte dozatoare automate pentru dozarea clorului de tip ALLDOS, de 4 kg/h-6 buc , de

10kg/h–1 buc; - tabloul de distribuţie al clorului către punctele de injecţie compus din: şapte ejectoare de clor

corespunzătoare celor şapte dozatoare,având rolul de a crea vacuumul necesar funcţionării instalaţii; şapte conducte de apă din PVC care alimentează ejectoarele, zece conducte de PE care transportă apa cu clor la locurile de injecţie.

Volumul şi presiunea apei necesară funcţionării ejectoarelor este asigurată de două pompe WILO cu convertizor de frecvenţă adăpostite în sala pompelor de ridicare a presiunii apei.

Datorită vaccumului existent posibilitatea de scăpări de clor în această sală sunt minime dar posibile, motiv pentru care, sala a fost dotată cu un senzor pentru detectarea clorului gazos din aer şi ventilator.

Instalaţia de neutralizare a scăpărilor de clor în depozite, are capacitatea de neutralizare de 500kg/h clor gazos, fiind declanşată de detectorul de clor gazos la depăşirea concentraţiei admise. Instalaţia pentru neutralizarea clorului din aer, este confecţionată din polipropilenă de înaltă densitate, fiind rezistentă la efectele agresive ale substanţelor chimice folosite în proces. Ea este alcătuită din următoarele componente:

- coloana de neutralizare cu materialul de umplutură; - ventilator pentru absorbţia aerului cu clor; - pompă de vehiculare a soluţiei de neutralizare; - tubulatură de ventilaţie cu electrovane pentru selecţia depozitului de clor din care se

absoarbe/refulează aerul cu clor în vederea neutralizării clorului din aer; - tablou electric de comandă.

Pentru neutralizarea pierderilor de clor se utilizează o soluţie de 20% NaOH. Soluţia este stocată într-un bazin amplasat subteran sub turnul de neutralizare.

În depozit şi în camera aparatelor de dozare s-au prevăzut instalaţii de detectare a concentraţiilor de clor din aer (senzor de clor gazos şi detector de clor gazos) care reacţionează la o concentraţie de clor în aer de 0,20 ppm pentru pornirea sistemului de ventilaţie al depozitului cu butoaie cu clor în care s-a semnalat degajări de clor. Depăşirea concentraţiei de 0,35 ppm clor, declanşează alarma sonoră pentru atenţionarea operatorului de la clorinare. Totodata detectorul de clor va trimite semnal mai departe la tabloul de comandă declanşând automat instalaţia de neutralizare. Ventilatorul va trage aerul cu clor gazos, din depozitul cu butoaie cu clor în care s-a semnalat degajarea de clor, şi-l va trece prin turnul de neutralizare ascendent in contra curent cu solutia de NaOH. Aerul tratat va fi retrimis în depozitul de clor din care a fost aspirat prin gurile de evacuare amplasate la partea superioară a depozitelor de clor. Instalaţia va funcţiona până când concentraţia de clor gazos va scădea sub limita setată în detectorul de clor (0,35 ppm clor) când va opri instalaţia de neutralizare şi va porni instalaţia de ventilaţie ce va evacua aerul cu urme de clor în atmosferă până când concentraţia clorului în aerul din depozit va fi sub 0,20 ppm.

În sala operaturului se găseşte echipamentul SCC (sistem de comandă şi control), un echipament a cărui funcţionare se bazează pe existenţa unui automat programabil optimal proiectat pentru supravegherea şi controlul proceselor tehnologice. Fiind un echipament inteligent, funcţionează fie independent, fie sub controlul echipamentului de la SMA-Clorinare.

Echipamentul este dotat cu un puternic pachet software. Acest pachet software permite programarea fiecărui echipament local în concordanţă cu funcţiile concrete specifice echipamentului respectiv în cadrul sistemului distribuit.

SCC Clorinare este dotat cu tastatură proprie şi cu afişaj cu cristale lichide pe care se vizualizează oricare din parametrii ce sunt utilizaţi de SCC-Clorinare în procesul de monitorizare şi control al procesului. Deasemenea SCC-Clorinare este conectat la calculator, pe care rulează aplicaţia SCADA – Proces clorinare Uzina 2-4 prin intermediul unui convertor de interfaţa RS485/RS232. Protocolul de comunicare cu SMA este de tip MODBUS.

Dacă se întrerupe tensiunea de alimentare furnizată de TGD-Staţie de clorinare intră imediat în funcţiune sursa neîntreruptibilă simultan cu emiterea unui semnal sonor de avertizare pentru a se lua măsurile de rigoare pentru restabilirea alimentării cu energie electrică în termen de maxim 45 minute de la apariţia semnalului sonor de avertizare.

În sala tabloului general de distribuţie sunt montate două echipamente şi anume: tabloul general de distribuţie montat pe perete şi echipamentul AER 2x7.5. Pe pardoseală este montat un covor electroizolant din pânză cauciucată.

Reglarea şi controlul procesului se realizează prin patru bucle de automatizare-monitorizare bazate pe legea reglării după abatere, mărimile de comanda fiind clorul liber rezidual determinat dupa 30 de minute de contact şi debitul de apă.

Pagina 21 din 48

Prima buclă reglează dozarea clorului în apa decantată iar a doua în coloanele de apă filtrată funcţie de valorile de referinţă setate. Bucla a treia modifică valoarea de referinţă a clorului liber rezidual, la coloanele de apă filtrată, funcţie de valoarea lui determinată la ieşirea apei din rezervoare.

Bucla finală realizează o reglare de fineţe a concentraţiei de clor în apa distribuită astfel că aceasta se menţine constant la valoarea de referinţă setată.

În locurile în care între punctul de injecţie şi punctul de măsurare nu este o distanţă suficientă pentru realizarea timpului de contact, acesta s-a simulat prin intercalarea unei ţevi, între punctul de prelevare şi analizor, astfel dimensionate încat timpul de parcurgere a ei să fie egal cu timpul de contact necesar (30 minute).

Pentru siguranţă traseele de transport a apei cu clor la coloanele cu apă filtrată (postclorinare) au fost dublate.

Camere de amestec Amestecul reactivilor cu apa brută se realizează în cele două camere de amestec (una în

funcţiune, a doua fiind de rezervă). Acestea sunt de tip static prevăzute cu şicane şi salt hidraulic, realizate din beton armat. Camere de reacţie În camera de reacţie are loc coagularea şi formarea flocoanelor în urma reacţiei dintre

suspensiile coloidale din apă şi reactivii adăugaţi. Cele trei camere de reacţie sunt de tip static longitudinal cu salt hidraulic, având fiecare 6+1

şicane cu L=53,5m, l=0,75m, h=2,40m, cuplate constructiv într-o baterie realizată monolit din beton armat. Acestea sunt dimensionate pentru asigurarea unei viteze a apei de 0,2–0,4m/s, timpul de trecere al apei fiind cuprins între 15–30 minute, valori variabile funcţie de debitul de apă tratat.

Viteza de circulaţie a apei în camera de reacţie este reglată pentru a menţine în suspensie flocoanele formate în urma tratării chimice, fără a fi însă distruse.

Intrarea apei din canalul de legătură dintre camera de amestec şi camerele de reacţie se asigură prin intermediul unor stăvilare plate acţionate manual ce permit selectarea sau izolarea lor dintr-o cameră de distribuţie. Ieşirea apei din camerele de reacţie în decantoare este controlată cu acelaşi tip de stăvilare.

Decantoare Decantarea este faza procesului tehnologic în care are loc limpezirea apei prin sedimentarea

flocoanelor formate în camerele de reacţie. Uzina de apă nr. 4 dispune de un număr de 27+6 decantoare dreptunghiulare de tip orizontal

(L=32m, l=4m, H=3,5m, V=300m3) realizate din beton armat monolit. Constructiv sunt realizate trei baterii, cuprinzând fiecare câte 9 decantoare aşezate în linie şi

o baterie de 6 decantoare alăturată camerelor de reacţie. Alimentarea cu apă a decantoarelor se face dintr-un canal de secţiune dreptunghiularã prin

intermediul stăvilarelor de intrare. Apa parcurge lungimea decantorului în 1-2 h, în funcţie de debitul captat. Viteza orizontală a apei fiind mai mică decât viteza de sedimentare, permite limpezirea apei

prin depunerea sub formă de nămol, pe radierul decantoarelor, a materiilor în suspensie. Curba de sedimentare a flocoanelor prezintă un maxim a cărei poziţie în lungul decantorului depinde de debitul de alimentare al acestuia (în general vârful depunerilor de nămol se situează în a doua treime a decantorului).

Fiecare decantor este prevăzut cu instalaţiile hidrotehnice necesare: vane, preaplin, perete semi-înecat pentru oprire plutitori şi lamă deversantă pentru reglare. La capătul aval al decantoarelor apa este colectată printr-un canal din beton armat conectat prin intermediul unor vane la conductele de transport a apei decantate spre bazinele de aspiraţie ale Staţiei de pompare treapta I.

Spălarea decantoarelor se asigură prin izolarea şi scoaterea lor din funcţie, unul câte unul după un program bine stabilit sau funcţie de necesitate, închizând stăvilarul de acces al apei şi deschizând vana de golire Φ200 mm pentru evacuarea gravitaţională a apei şi nămolului acumulat pe radierul acestuia. Prin intermediul canalului de legătură dintre canalul de colectare nămol şi staţia de pompare a nămolului, ajunge în canalul Subuleasa. La fiecare spălare se pierde cel puţin ½ din volumul de apă conţinut în fiecare decantor precum şi apa utilizată la spălarea cu jet sub presiune a pereţilor şi radierului. La punerea în funcţie a decantorului, 1/2 din apa decantorului vecin care urmează sã fie spălat se recuperează prin vana de comunicare amplasată pe peretele comun dintre decantoare.

Staţia de pompare a nămolului este dotată cu: - două electropompe FLYGT, Q=174m3/h, H=10mCA, P=7,5kW; - electropompă CERNA 200, Q=325m3/h, H=10mCA, P=15kW; - electropompă MIL501, Q=150m3/h, H=30mCA, P=11kW.

Pagina 22 din 48

Staţia de pompare Treapta I De la captare până la faza de colectare a apei decantate curgerea apei este gravitaţională,

incinta uzinei fiind sub nivelul apei din canalul Bega. Transportul apei din canalul colector de apă decantată spre canalele de alimentare a filtrelor

aflate la cca. 10-12m deasupra solului a impus realizarea unei trepte intermediare de pompare cu presiune redusă (1,2–1,4 bari) denumită Treapta I de pompare.

Staţia de pompare treapta a I-a este dotată cu următoarele utilaje: - trei electropompe BRATEŞ 400, Q=1.600m3/h, H=14,5mCA, P=90kW; - două electropompe BRATEŞ 500, Q=2.000 m3/h, H=16,5 mCA, P=132kW; - instalaţie de amorsare cu patru electropompe MIL501, Q=150m3/h, H=30mCA, P=7,5kW.

Una dintre electropompele BRATEŞ 400 (P1) este echipată cu convertizor static de frecvenţă preluând automat vârfurile debitului de apă decantată prin semnalul dat de senzorul de nivel din puţurile de aspiraţie. Staţia de pompare Treapta I este complet automatizată numărul pompelor în funcţiune este variabil funcţie de debitul captat şi nivelul apei în canalul de apă decantată.

Legătura dintre staţia de pompare şi staţiile de filtrare în funcţiune la Uzina nr. 2, se realizează prin intermediul unei conducte de legătură Dn 800mm, din oţel în punctele obligate (partea supraterană, curbe, vane, debitmetru, etc) şi tuburi HOBAS (porţiunile subterane). Porţiunile supraterane sunt termoizolate.

Conducta de legătură este echipată cu vane de separaţie tip fluture (Dn 800 mm, Dn 600 mm), supape de aerisire automate, vane de golire şi două debitmetre ultrasonice KROHNE Dn 800 mm cu ajutorul cărora se poate măsura debitul de apă decantată direcţionat pe fiecare staţie de filtre: de regulă ½ Q la filtrele aparţinătoare Uzinei de apă nr. 4 şi câte ¼ Q la filtrele etapei a III-a şi IV-a (acestea sunt staţii de filtrare construite în timp, ca etape de dezvoltare).

Staţii de filtrare Pentru filtrarea apei Uzina nr. 2-4 dispune de trei staţii de filtrare, toate în funcţiune. Se

utilizează filtre rapide deschise echipate cu nisip cuarţos cu granulometria de 0,7–1,4mm. h=0,9m şi strat suport din pietriş mărgăritar de 4-7mm., cu h=0,1m. Suprafaţa totală de filtrare este 1200m2. Pentru colectarea apei filtrate şi spălarea în contra-curent cu apă şi aer, patul drenant este realizat din plăci din beton armat echipate cu crepine având fanta de 0,4mm. Filtrele sunt realizate din beton armat monolit, asemănător constructive. Staţia de filtrare etapa a III-a, Uzina de apă nr.2.

- echipată cu 8 filtre rapide deschise cu o singură cuvă, suprafaţa de filtrare fiind de 37,5 m2/filtru, adică 300m2 în total;

- admisia apei în fiecare filtru se face prin intermediul unor vane stăvilar Φ300mm dintr-un - canal deschis cu secţiune dreptunghiulară; - spălarea filtrelor se face cu apă şi aer în contracurent, de regulă o dată la 72 ore, utilizându-

se următoarele echipamente: două electropompe BRATEŞ 350 (Q=900m3/h, H=14,5mCA, P=55kW), două electrosuflante SRD40 (Q=1300 m3/h, H=5mCA, P=35kW), două electropompe MIL501 (Q=150m3/h, H=30mCA, P=18,5kW) Staţia de filtrare etapa a IV-a (Uzina de apă nr.2)

- echipată cu 8 filtre rapide deschise cu o singură cuvă; - suprafaţa de filtrare este de 37,5m2/filtru, adică 300 m2în total; - admisia apei în fiecare filtru se face prin intermediul unor stăvilare manuale dintr-un canal

deschis cu secţiune dreptunghiulară; - spălarea filtrelor se face cu apă şi aer în contracurent de regulă o dată la 72 ore, utilizându-

se următoarele echipamente: două electropompe BRATEŞ 350 (Q=900m3/h, H=14,5mCA, P=55kW), două electrosuflante SRD40 (Q=1300m3/h, H=5mCA, P=45kW), două electropompe MIL501 (Q=150m3/h, H=30mCA, P=18,5kW). Staţia de filtrare Uzina de apă nr.4

- echipată cu 12 filtre rapide deschise cu două cuve; - suprafaţa de filtrare este de 50m2/filtru, adică 600 m2în total; - admisia apei în fiecare filtru se face prin intermediul unor stăvilare manuale dintr-un canal

deschis cu secţiune dreptunghiulară; - spălarea filtrelor se face cu apă şi aer în contracurent de regulă o dată la 72 ore, utilizându-

se următoarele echipamente: patru electropompe CERNA 200 (Q=325m3/h, H=10mCA, P=37kW), patru electrosuflante SRD40 (Q=1.300 m3/h, H=5mCA, P=30kW), o electropompă SADU 80 (Q=30m3/h, H=80mCA, P=18,5kW), electropompă MIL501 (Q=150m3/h, H=30mCA, P=18,5kW), electrocompresor EC1 şi C1.5.

Menţinerea unui nivel minim de apă deasupra stratului filtrant se face automat prin reglarea unei electrovane fluture de pe coloana totală de apă filtrată prin intermediul traductorilor de presiune.

Pagina 23 din 48

Toate staţiile de filtrare sunt echipate cu instalaţii hidrotehnice formate din: conducte din oţel, vane cu clapă fluture manevrate manual sau pneumatic (la Uzina nr.4), instalaţii de recoltare probe, etc. Viteza de filtrare a apei este de 3–4m/h.

Se monitorizează în flux calitatea apei filtrate prin intermediul turbidimetrelor de proces 1720D de tip HACH (0-100NTU), montate pe coloana totală de apă filtrată.

Evacuarea apelor de spălare se face direct în canalul Subuleasa din imediata vecinătate a uzinei, ce se descarcă în Canalul Bega, aval de nodul hidrotehnic.

Rezervoare de înmagazinare

Volumul total de înmagazinare existent la Uzina de apă nr. 2-4 este de 38.500 m3 din care 1/3 reprezintă rezerva intangibilă de incendiu. Acest volum este repartizat astfel: două rezervoare a câte 3.500m3, un rezervor de 7.000m3(la Uzina nr.2) şi două rezervoare a câte 10.000m3 şi un rezervor de 4.500 m3.

Uzina nr.2 are rezervoarele de 3.500m3 şi 7.000m3 de tip semi-îngropat, executate din beton armat monolit, fiind prevăzute cu şicane pentru circulaţia apei. Termoizolaţia este realizată prin acoperirea cu un strat de pământ de un metru grosime. Aceste rezervoare sunt alimentate cu apă filtrată de la staţiile de filtrare etapa a III-a şi etapa a IV-a de la Uzina de apă nr. 2 prin intermediul unor conducte de oţel cu diametru de 800 mm prevăzute cu vane de izolare.

La Uzina nr.4 cele două rezervoare de 10.000m3 sunt de asemenea semi-îngropate, cu şicane pentru circulaţia apei, executate din beton armat prefabricat. Termoizolaţia şi hidroizolaţia este realizată numai pentru acoperiş şi partea ingopată. Alimentarea acestor rezervoare se face de la staţia de filtrare a Uzinei de apă nr. 4 prin intermediul unor conducte de oţel cu diametru de 800 mm prevăzute cu vane de izolare.

Rezervorul de 4.500m3 este amplasat sub filtrele Uzinei nr. 4, fiind alimentate cu apă filtrată de la această staţie. Volumul de apă din acest rezervor constituie rezerva pentru spălarea filtrelor.

Toate rezervoarele sunt legate la o conductă unică de alimentare a puţului de aspiraţie a pompelor de distribuţie, asigurându-se astfel exploatarea cu acelaşi nivel de apă în toate rezervoarele. Înălţimea maximă a nivelului apei în rezervoare este de 4,5m, nivelul apei din rezervoare fiind urmărit în flux prin intermediul traductoarelor de nivel ultrasonice montate în fiecare rezervor pe calculatorul operatorului de serviciu.

Asigurarea volumului intangibil necesar stingerii incendiilor, calculat pentru capacitatea de înmagazinare a apei existentă în toate cele trei staţii de tratare a apei ( Uzina de apă nr.1, Uzina nr. 2-4 şi Uzina de apă nr.5), impune păstrarea unui nivel minim al apei în rezervoare, situat la cota pragului de deversare în puţurile de aspiraţie al pompelor de distribuţie.

Celor două grupe de rezervoare (2x3.500 +7.000 şi 2x10.000)m3 le-au fost alocate iniţial staţii proprii de pompare pentru distribuţie.

În prezent acestea sunt rezerve pentru noua staţie de pompare. Dotarea acestor staţii de pompare este descrisă la capitolul cu utilaje funcţionale de rezervă. Staţia de pompare a apei potabile în reţeaua de distribuţie (treapta a II-a)

Staţia de pompare este echipată cu două pompe LNN 500 WORTHINGTON (Q=5.000m3/h, P=1.000kW, n=950rot/min) alimentate pe 6kV şi acţionate prin intermediul unui convertizor static de frecvenţă care, prin variaţia turaţiei motorului, asigură în orice moment debitul şi presiunea solicitată de sistemul de distribuţie al apei pe vatra municipiului.

Comanda de reducere sau mărire a turaţiei motorului este dată de variaţia presiunii în sistem,faţă de o valoare de referinţă, printr-un echipament de urmărire şi comandă amplasat într-un punct caracteristic de măsurare a presiunii în reţea, aflat în centrul municipiului.

Pe conductele de aspiraţie şi refulare sunt montate electrovane de Φ1.000mm şi armături specifice. Aceste pompe refulează în două conducte din oţel Φ 1.600mm care la cca. 200m de uzină se ramifică şi alimentează reţeaua radial-inelară de conducte ce alcătuieşte sistemul de distribuţie a apei în municipiul Timişoara.

Întregul proces de distribuţie a apei este complet automatizat printr-un sistem de comandă şi control supravegheat pe PC de operatorul de serviciu, pompele putând funcţiona cu sau fără convertizor.

Debitmetrie

Măsurarea debitelor captate şi distribuite se realizează cu debitmetre ultrasonice KROHNE. Pentru măsurarea debitelor captate cele două aducţiuni sunt echipate cu debitmetre ultrasonice KROHNE Dn1.000mm. Reglarea debitelor captate se face prin intermediul vanelor Dn1.000mm tip fluture montate la capătul aval al aducţiunilor.

Pentru măsurarea debitelor distribuite, toate conductele de refulare (SUD1, SUD2, SUD3, NORD1, NORD2) în reţeaua de distribuţie au fost echipate cu debitmetre ultrasonice KROHNE Dn1000mm.

Pentru repartizarea debitelor de apă decantată stabilite pentru fiecare staţie de filtrare, pe conducta de legătură spre Uzina de apă nr. 2 este montat un debitmetru ultrasonic KROHNE Dn 800

Pagina 24 din 48

mm, iar pe conducta de legătură spre staţia de filtrare etapa a III-a este montat un debitmetru KROHNE Dn 800mm.

Măsurarea volumelor de apă utilizate în incinta uzinei se realizează cu ajutorul unui apometru MEINIKE ф150mm.

La nivelul întregii activităţi de producere şi distribuire a apei se întocmesc zilnic rapoarte de bilanţ cuprinzând toate debitele captate şi distribuite.

Diferenţa dintre volumul captat şi volumul distribuit reprezintă consumul tehnologic.

Alimentare cu energie electrică Alimentarea staţiei de tratare cu energie electrică se face din postul de transformare P 4176.

Acest post este alimentat din staţia Victoria (alimentare de bază) şi din staţia Pădurea Verde (alimentare de rezervă) prin două linii electrice subterane (LES 20kV).

Din punctul T41760 (staţia de conexiuni) sunt alimentate: - cele trei posturi de transformare 20/0,4 kV (PT1, PT2, PT4) care la rândul lor alimentează TGD- urile (TGD1, TGD2, TGD4) cu tensiune de 0,4 kV de unde se alimentează toţi consumatorii aferenţi staţiei de tratare şi distribuţie; - transformatorul de 20/0,4 kV care alimentează cu energie electrică convertizorul de 0,4 kW necesar funcţionării celor două pompe de distribuţie LNN500.

Staţia de conexiuni este echipată cu celule cu întreruptoare de 630A, protecţii (maximală de curent, homopolară, secţionară de curent, de gaz), tablou general de semnalizări a diferiţilor parametri şi incidente care pot apărea.

Alimentarea postului T41760 are măsură pe ambele linii de alimentare contorizându-se atât energia activă cât şi cea reactivă.

Se monitorizează în flux parametrii energetici prin intermediul analizoarelor de putere în reţea, CMV-96, montate în şase puncte de pe fluxul tehnologic.

Centrala termică

Centrala termică ce deserveşte Uzina de apă nr. 2-4, este dotată cu 3 cazane de încălzire centrală tip SIGMA–AC, de 0,6Gcal/h, din care unul este de rezervă. Combustibilul utilizat este fie gazul natural, fie combustibilul lichid.

Temperatura maximă a agentului termic pentru încălzire este de 95 oC. Cu aceste cazane se asigură atât apa caldă necesară în procesul tehnologic precum şi cea

menajeră. Pentru a asigura puteri termice nominale ale cazanului la funcţionarea pe gaze naturale, este

necesar ca presiunea minimă a gazului să fie 12mbar şi maximă 200mbar. În timpul exploatării, adaosul de apă în instalaţie se face cu apă tratată chimic prin staţia de dedurizare existentă în centrala termică.

Centrala termică este echipată cu următoarele utilaje: - două electropompe tip AN 50, (P1 şi P2) pentru, prepararea apei calde menajere; - două electropompe tip CRIŞ 50, (P6 şi P7) pentru circulaţia agentului termic necesar preparării apei calde menajere la schimbătoarele de căldură cu plăci; - două electropompe tip SADU 50, (P8 şi P9) pentru umplerea sau completarea cu apă a instalaţiei de încălzire; - două electropompe de tip LOTRU 125, pentru circulaţia agentului termic din instalaţia de încălzire, una fiind în funcţiune şi una de rezervă; - electrocompresor EC1, Qaspirat=1m3 (p=10atm), presiune maximă de refulare 12atm, P=15kW; - două rezervoare de stocare a apei calde.

Cuplarea electrocompresorului se face când presiunea din vasul tampon închis scade sub 2 bari şi decuplează la 4 bari, prin intermediul presostatului montat pe vasul tampon. În caz de întrerupere a alimentării cu curent electric, recuplarea se face manual.

Cazanele de încălzire sunt dotate cu arzătoare performante automatizate tip AMAG 8000 P2 şi cu manometre cu contact electric NC1.

Reţea interioară de apă potabilă

În cadrul Uzinei de apă 2-4 alimentarea cu apă potabilă pentru consumul intern se asigură prin intermediul unei reţele de incintă inelare. Alimentarea reţelei se face din toate staţiile de pompare (SP2-Uzina nr.2, Uzina nr.4, Uzina de apă 2-4) prin legăturile existente pe conductele de refulare. Presiunea apei în reţeaua de incintă variază între 1,9-2,2 bari.

Laborator C.T.C.

Controlul calităţii apei potabile distribuite de toate uzinele de apă din sistem se face de către un laborator fizico-chimic şi un laborator de microbiologie.

Laborator CTC. Laboratorul fizico-chimic.

Pagina 25 din 48

În acest laborator se analizează 28 de indicatori fizico-chimici, efectuând-se analize de apă brută, apă potabilă (ieşire din staţie), analize de proces, analiza apelor de spălare rezultate în urma spălării filtrelor şi decantoarelor, analize la recepţia materiilor prime şi analize de apă brută, apă potabilă respectiv de pe fluxul tehnologic de la Uzina nr. 1 şi Uzina nr. 5.

Indicatorii fizico-chimici analizaţi sunt: temperatură apă, temperatură aer, gust, miros, culoare, turbiditate, pH, conductivitate, oxidabilitate, carbon organic total, oxigen dizolvat, amoniu, azotiţi, azotaţi, aluminiu, fier, mangan, clor liber rezidual, clor total, clor legat, alcalinitate, aciditate, duritate totală, calciu, magneziu, sulfaţi, reziduu fix, reziduu total, suspensii.

Laboratorul CTC. Laboratorul de microbiologie În acest laborator se fac atât analize bacteriologice cât şi biologice. Analizele bacteriologice

efectuate în mod curent sunt: număr total de bacterii mezofile aerobe la 370C (N.T.G.)/cm3, număr total de bacterii care se dezvoltă la 220C (N.T.G.)/cm3, număr probabil de bacterii coliforme totale (C.T.)/100cm3, Escherichia coli (E. coli) nr/100 cm3, număr probabil de Streptococi fecali (Enterococci)/100cm3, Clostridium perfringens (inclusiv sporii)/100cm3. În perioadele critice se efectuează analize complementare ca: număr probabil de pseudomonas aeruginosa/100 cm3, prezenţa bacteriilor din genul Sallmonella.

În cadrul acestui laborator se efectuează analize bacteriologice pe apă brută, apă potabilă distribuită, analize de proces, reţele de distribuţie, ape de spălare, foraje şi analize pentru terţi.

Dotarea laboratorului de microbiologie este descrisă în tabelul de mai jos Dotarea laboratoarelor CTC ( fizico-chimic şi a laboratorului de microbiologie)

Nr. crt. Denumirea aparatului Model

Anul p.f. Producător

Nr. buc

1 Turbidimetru Nephla-Eu 1996 Dr.Lange 2 2 Turbidimetru Nephla-Eu 1998 Dr.Lange 1 3 Turbidimetru 2100N 2000 HACH 2 4 Turbidimetru 2100AN 2002 HACH 1 5 pH-metru 1120 2000 Mettler Toledo 1 6 pH-metru 1140 2002 Mettler Toledo 1 7 pH-metru MP220 1998 Mettler Toledo 1 8 Photometru SQ118 1992 Merck 1 9 Photometru SQ118 1995 Merck 1 10 Photometru SQ118 1998 Merck 1 11 Photometru SQ118 1999 Merck 1 12 Conductometru 4010/4300 1996 Mettler Toledo 1 13 Conductometru MC126-2M 1999 Mettler Toledo 1 14 Conductometru 2000 Mettler Toledo 1 15 Agitator magnetic IKA 2000 1 16 Agitator magnetic CERAN HCR1 2001 Gerhardt 2 17 Balanţă tehnică BP2100S 1995 Sartorius 1 18 Balanţă tehnică 2000 Sartorius 1 19 Balanţă tehnică BG3100S 2001 Mettler Toledo 1 20 Balanţă analitică AX205/A 2002 Mettler Toledo 1 21 Balanţă analitică AG245 1996 Mettler Toledo 1 22 Densimetru portabil DA110M 2000 Mettler Toledo 1 23 Granulometru vibrat+site Spartan 1998 1 24 Nişă laborator Simoun 1999 Katalin Nohse 25 Nişă laborator 2000 1 26 Grilă mineralizare 1998 2 27 Instalaţie filtrare sub vid 2000 HACH 1 28 Baie de nisip 1998 1 29 Baie de nisip S130 2002 Falc 1 31 Etuvă FD53/E2 2001 BINDER 1 32 Distilator CYCLON 4l/h WSC044MH3.4 1996 SANYO 1

33 Distilator cu cartuş de demineralizare CYCLON 4l/h 2001 SANYO 1

34 Autoclav electric 300EH 1997 Jecons 1

35 Balanţaă thehn. Sartorius BP310 P BP 310P 1999 Sartorius 1

36 Baie de apă 1041 GFL 2000 GFLGesellschaft 1

37 Bec Bunsen cu aprindere automataă Fireboy eco 2000 IntegraBioscien. 1

38 Biocabinet- Biosafe 2 Biosafe 1.2 2000 1

Pagina 26 din 48

39 Centrifugă EBA-8 EBA-8 1999 Hettich 1 40 Etuvă UM400 1996 Memmert 1 41 Incubator M500 M500 2002 Memmert 1 42 Incubator BD 52 BD-52 1998 Binder 1 43 Incubator 28 E/B-28 1998 Binder 1 44 Incubator GalenKamp-PLC 1995 Sanyo 1

45 Instalaţie microbiologică de filtrare SM16828 1995 Sartorius 1

46 Microscop triocular cu cameră video Cu lumină; Cu contrast de fază 1999 Novex 1

47 Maşină de spălat sticlărie cu ultra sunete - 2000 - 1

48 pH-metru portabil CHECK MATE 1995 Mettler Toledo 1 49 Refrigerator MPR-311D MMPR-311D 1999 Sanyo 1 50 Stereomicroscop DRC Zeiss 1 51 Autoclav 3170 ELV 2004 SYSTEC 1 52 pH-metru VARIO SENTIX V 2004 WTW 1

Pavilion de exploatare

Pavilionul administrativ are o suprafaţă utilă totală de 369,52 m2, din care: - laboratorul CTC 37,93 m2 - laboratorul de microbiologie 59,80 m2 - birouri 99,09 m2 - magazie 14,16 m2 - dispecerat 59,38 m2 - sală de pregătire profesională 38,60 m2 - vestiare şi grupuri sanitare 60,56 m2.

II. UZINA DE APĂ INDUSTRIALĂ NR. 3

Definirea profilului de activitate al obiectivului.

Profilul de activitate al Uzinei de apă industrială nr. 3 constă în tratarea apei captate din râul Bega şi pomparea acesteia în sistemul de distribuţie a apei industriale din municipiului Timişoara. Amplasamentul şi adresa.

Uzina de apă industrială nr. 3 este amplasată în municipiului Timişoara, pe malul drept al canalului Bega, aval de Uzina Hidroelectrică, între străzile Garofiţa, Mistral, Intrarea Carului şi str. Zimnicea.

Coordonatele geografice sunt 45°47´ latitudine nordică şi 21°17´longitudine estică. Cota medie a terenului în zona amplasamentului este de cca 90mdMB. Suprafaţa de teren ocupată este de 33.325 m2 din care suprafaţă construită 7.092,15m2. În această incintă închisă ce constituie perimetrul de protecţie, sunt cuprinse: captările,

staţia de tratare, staţia de pompare Adresa: Timişoara, strada Mistral nr.1, tel.0256/207457.

Descriere generală. Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică.

Uzina de apă industrială a fost construită în anul 1915, cu o capacitate proiectată de 150l/s.

În anul 1987, urmare cererii crescânde de apă industrială a platformelor industriale din Calea Buziaşului, zona UMT şi Calea Aradului, s-a aprobat dezvoltarea capacităţii cu încă 340 l/s precum şi dezvoltarea corespunzătoare a reţelei de distribuţie. Început în anul 1989 şi terminat în anul 1994, obiectivul s-a amplasat în imediata vecinătate a Uzinei de apă nr. 4 a cărei perimetru s-a extins spre cartierul Plopi cu o suprafaţă de teren corespunzătoare. Acest amplasament a permis utilizarea infrastructurii existente la Uzina nr. 4 (priză de apă, gospodărie de reactivi, utilităţi şi personal de exploatare).

Astfel s-au executat şi pus în funcţiune: aducţiune de Ф1.000mm, cameră de amestec, camere de reacţie, şase decantoare longitudinale, bazin de stocare, staţie de pompare de joasă presiune şi conductă subterană din oţel de Ф600mm care permite transportul apei tratate în bazinele de decantare transformate în rezervoare de acumulare şi compensare aflate în Uzina de apă industrială nr.3.

Pagina 27 din 48

După punerea în funcţiune, obiectele enumerate mai sus (fără bazinul de stocare şi aspiraţie al pompelor de apă industrială) au fost integrate în instalaţiile Uzinei de apă nr. 4 pentru producerea apei potabile. Apa decantată şi acumulată în bazinul de stocare este pompată spre Uzina nr.3, în situaţii de viitură prelungită pe râul Bega.

Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică.

Captarea

Dacă turbiditatea apei brute este mai mică de 50 NTU captarea apei se face printr-o priză de mal amplasată pe malul drept al râului Bega, amonte de Uzina Hidroelectrică.

Când turbiditatea apei brute este mai mare de 50 NTU, apă tratată cu reactivi de coagulare- floculare şi decantată în Uzina de apă nr. 4, se pompează cu Staţia de pompare aferentă, printr-o conductă subterană de oţel Ф600mm ce subtraversează râul Bega cu două conducte din polietilenă Ф400 mm, spre bazinele de decantare-acumulare existente de la Uzina de apă industrială nr. 3. Această conductă este dotată cu debitmetru ultrasonic KROHNE Dn600 mm pe refularea staţiei de pompare apă industrială din Uzina de apă nr. 4.

Staţia de pompare apă industrială Uzina de apă nr. 4 este dotată cu: două electropompe BRATEŞ 350, Q=900m3/h, H=14,5m, P=75kW; instalaţie de amorsare cu două electropompe MIL501, Q=150m3/h, H=30m, P=11kW.

Aducţiunea

Apa brută captată din râul Bega ajunge gravitaţional în bazinele de decantare printr-o conductă din beton cu diametrul de Ф600mm, L=650m .

Staţia de tratare

Staţia de tratare cuprinde doar cele două bazine de decantare naturală a apei captate din râul Bega.

Procesul de tratare a apei stabilit la realizarea uzinei în anul 1915 a prevăzut doar decantarea naturală a apei fără o tratare chimică corespunzătoare. Astfel Uzina de apă industrială 3 este dotată cu două bazine de decantare cu secţiune trapezoidală având radierul şi taluzele protejate cu pereu din piatră brută rostuită cu mortar de ciment, având dimensiunile de 117x31x2m. Fiecare bazin are un volum util de 6.000m3.

Perioada de retenţie din bazine este de aproximativ zece ore la o capacitate proiectată de 150 l/s, perioadă în care suspensiile solide mai mari se decantează pe radierul bazinelor, înainte ca apa să fie pompată în reţeaua de distribuţie. Perioada totală de retenţie la capacitatea curentă a producţiei este de aproximativ două zile şi jumătate. Bazinele sunt golite şi curăţate aproximativ o dată pe an pentru îndepărtarea acumulărilor solide depuse.

Staţia de pompare

Apa decantată trece din bazine gravitaţional în puţul de aspiraţie al pompelor. Această apă poate fi extrasă din bazine la diverse niveluri folosind stăvilarele instalate. Pompele de apă industrială sunt amplasate într-o staţie de pompare adiacentă bazinelor .

Staţia de pompare este dotată cu: - două electropompe CERNA 200, Q=325m3/h, H=10m, P=37kW; - o electropompă AN 100, Q=200m3/h, H=50m, P=18,5kW; - o electropompă 12 NDS, Q=900m3/h, H=50m, P=200kW; - o electropompă AN 50, Q=125m3/h, H=10m, P=0,75kW pentru apa reziduală; - instalaţie de amorsare cu două electropompe MIL501, Q=150m3/h, H=30m, P=11kW.

Alimentarea cu energie electrică a celor două electropompe CERNA cu turaţie variabilă, se realizează prin intermediul unui convertizor de frecvenţă care urmăreşte menţinerea unei presiuni prestabilite în reţeaua de distribuţie.

Apa distribuită este contorizată cu ajutorul unui contor tip MAINEKE Dn 300mm. Scăderea continuă a cerinţei de apă din partea utilizatorilor branşaţi la sistem se reflectă în

volumul zilnic de apă pompată în reţea de cca 800 mc/zi la un Qh.max. de 50 l/s. precum şi de necesitatea opririi pompării în week-end şi noaptea.

Apa parţial tratată pentru scopuri industriale este distribuită printr-o conductă de refulare cu diametru de 500 mm în reţeaua publică separată de apă industrială,. de 36,5 km. Conductele de distribuţie ale uzinei au un diametru de 500mm, cu conducte de serviciu cu diametru de 300mm, 200mm şi 150mm. Conductele sunt confecţionate în principal din fontă. Peste 40 % din reţea datează din anul 1916, restul fiind construit în etape, în perioada 1935-1965.

Alimentare cu energie electrică

Uzina de apă industrială are ca punct de alimentare cu energie electrică postul T41778. Alimentarea de bază se face din staţia electrică Pădurea Verde prin LES 1 20kV. Alimentarea de rezervă se face din staţia electrică Victoria prin intermediul punctului T41760 (Uzina nr. 2-4).

Pagina 28 din 48

Postul de transformare T41778 este echipat pentru efectuarea manevrelor cu o celuă monobloc de tip MERLIN GERIN şi un transformator de 100kVA, 20/0,4kV.

Consumatorii sunt alimentaţi cu energie electrică de la un tablou general de distribuţie de 0,4kV.

C. REŢEAUA DE DISTRIBUŢIE A APEI

I. Reţeaua de distribuţie a apei potabile

Reţeaua de distribuţie a apei potabile are o lungime de 606,6 km (la sfârşitul anului 2005),

reţea ce deserveşte consumatorii casnici, instituţiile publice şi agenţii economici din Municipiul Timişoara, comuna Giroc, Ghiroda şi în viitorul apropiat comuna Chişoda.

Primele reţele de distribuţie au fost puse în funcţiune în anul 1914, odată cu punerea în funcţiune a Uzinei de apă de adâncime nr 1. Aceste reţele de distribuţie aveau o lungime de cca. 87,4km cu diametrul între ф80–ф400mm, materialul folosit fiind fonta cenuşie.

În prezent sistemul de distribuţie al apei potabile din Municipiul Timişoara se alimentează cu apă prin 3 puncte: str. Câmpului-de la Uzina nr. 2-4, apă de suprafaţă-cu două conducte ф1600mm–ф1200– ф1000mm ce alimentează inelul magistral Nord-Sud ф1000mm–ф800mm, care constituie reţeaua majoră de alimentare cu apă a municipiului Timişoara. Magistrala Nord pleacă din Uzina de apă nr. 2-4, supratraversează Canalul Bega, continuă pe str. Uzinei , str. Mătăsarilor, str. Lorena, str. Drăgăşani, str. Baader, având ф1000mm până la str. Demetriade, unde se reduce la ф800mm, apoi continuă pe Calea Aradului, Calea Torontalului, Bv. Cetăţii, str. Aprodul Movilă, str. Negulici, str. Bârzava, str. Taborului, Calea Bogdăneştilor, subtraversează liniile CFR, continuă pe str. Gării, str. Nufăr, supratraversează Canalul Bega în dreptul străzii Cpt. Damşescu unde întâlneşte magistrala de Sud. Magistrala de Sud începe tot de la Uzina nr. 2 cu ф1000mm având traseul pe str. Câmpului, str. Batania, str. Diaconu Coresi până la Calea Girocului unde întâlneşte conductele de ф400 mm de la Uzina nr. 1, apoi continuă cu ф800 mm pe str. Eneas, Bv. Şt. Plăvăţ, Bv. Dâmboviţa, str. Dreptatea, str. Cpt. Damşescu unde întâlneşte magistrala Nord. str. Urseni–de la Uzina nr. 1, apă de adâncime–cu o conductă de ф1000mm ce se ramifică în trei conducte de ф500mm (str. Venus), ф600mm (str. Lidia) şi ф800mm (str. Orion). Conducta de ф600mm are traseul pe str. Lidia, Calea Girocului, str. Mureş şi se conectează la magistrala Sud printr-o bretea de legătură ф500mm pe str. Ulpia Traiana până la str. D Coressi. Din conducta de ф600mm sunt alimentate două conducte de ф400mm în dreptul străzilor Orion şi Bv. Sudului, conducte principale pentru cartierul de locuinţe numit „Zona Soarelui”. Conducta ф800mm cu traseul pe str. Orion, Bv. Sudului, Bv. St. Plăvăţ este conectată în dreptul străzii Calea Girocului cu conducta de ф400 mm precum şi cu magistrala ф1000mm de pe str. Diaconul Coressi creându-se astfel o legătură majoră între conductele de alimentate de la Uzina nr. 1 şi Uzina nr. 2-4. După traversarea străzii Calea Girocului conducta de ф800mm se reduce la ф600mm, întâlnind magistrala de Sud ф800mm de pe str. Eneas, în dreptul străzii Cosminului. Din nodul de pe Calea Girocului este alimentată şi conducta ф400mm de pe strada Cluj, care asigură pe această direcţie apa în centrul oraşului parcurgând traseul pe Bv. V. Pârvan, Bv. Michelangelo, str. Bocşei şi str. Ceahlău. str. Taborului-de la Uzina de apă nr. 5–care prin intermediul unei conducte ф800mm refulează apa pompată în magistrala de Nord ф800mm.

Cartierele de locuinţe sunt alimentate cu apă potabilă prin reţele principale legate în inel, conducte ce pot fi considerate magistrale pentru cartierele respective (Zona Lipovei, inel de ф500mm – ф400mm, Zona Mircea cel Bătrân–inel de ф400mm, Zona Matei Basarab - inel de ф600mm, Zona Steaua- inel de ф400 mm, Zona Plăvăţ–inel de ф600mm, Zona Soarelui -inel de ф400mm) şi altele. Toate aceste inele sunt legate la osatura de bază ce o constituie inelul magistral Nord-Sud al oraşului. Din aceste inele de conducte principale sunt alimentate reţelele secundare ce formează la rândul lor alte inele de dimensiuni mai mici de ф250mm–ф100mm, ele fiind în fapt conducte de serviciu la care sunt legate branşamentele ce alimentează utilizatorii.

Străzile periferice sunt alimentate prin conducte de serviciu tip „antenă” ce au în dreptul ultimului utilizator hidranţi de incendiu.

Pompele de distribuţie, amplasate în staţiile aferente uzinelor de apă, asigură presiunea de serviciu din sistemul de distribuţie, Timişoara având un singur regim de presiuni în reţea, ce nu depăşeşte 4 bari la refulare. Aceste pompe preiau variaţiile orare solicitate de sistem, ca debit şi presiuni, serviciul public de alimentare cu apă aflat în gestiunea R.A. AQUATIM având obligaţia asigurării continuităţii serviciului, respectiv o presiune la branşament situată în jurul a 2 bari, pentru consumatorii ce locuiesc în clădiri cu maxim P+4 etaje. Pentru clădiri cu regim de înălţime mai mare apa rece este asigurată de către S.C. Colterm S.A. prin instalaţiile de hidrofor montate în punctele termice pe care le exploatează împreună cu reţeaua de conducte conectată la acest sistem.

Pagina 29 din 48

Reţeaua de distribuţie este formată din conducte având diametrul de la ф1600mm până la ф80mm. Materialele din care sunt realizate aceste conducte, ţinând seama de istoricul sistemului, de perioadele de execuţie precum şi de posibilităţile tehnico-economice ale momentului, sunt în toată plaja utilizată în domeniu. Astfel conductele magistrale au ca material oţelul protejat la exterior cu izolaţie anticorosivă din bitum şi folie PE, betonul precomprimat tip PREMO, fonta ductilă, fibra de sticlă armată tip HOBAS .

Procentual, în funcţie de materialul din care sunt executate conductele, sistemul de distribuţie are următoarea componenţă: conducte oţel 40%, conducte fontă 30%, conducte PVC tip G 3,3%, conducte PREMO 16%, conducte azbociment 5%, conducte PEHD 3,5%, conducte fontă ductilă 2%, conducte HOBAS 0,2%.

Pe traseul conductelor magistrale sunt amplasate cămine de vane de linie sau ramificaţie şi cămine de descărcare prin care se realizează atât spălarea magistralelor cât şi golirea lor în cazul avariilor, cămine de aerisire, toate fiind marcate corespunzător. Vanele existente iniţial în cămine sunt vane din fontă cu sertar pană şi corp oval PN 10, care în ultimii ani au început să fie înlocuite cu vane fluture.

Conductele de serviciu au ca material al conductei oţelul, fonta cenuşie, azbocimentul, PVC- tip G şi PEHD. Pe traseul acestor conducte se găsesc cămine de vane de linie sau de separare a tronsoanelor, marcate pe clădirile apropiate. În funcţie de diametrul vanei şi anul execuţiei există în sistem vane cu sertar sau fluture montate în cămine şi vane îngropate care se manevrează cu ajutorul garniturilor de manevră cu acces din camere de manevră.

Tot pe conductele de serviciu se găsesc hidranţi de incendiu care sunt subterani de ф100 mm sau ф70 mm (pe reţeaua din fontă) şi supraterani.

Hidranţii sunt montaţi la distanţe cuprinse între 80 şi 120m. fiind marcaţi pe clădirile apropiate. Majoritatea căminelor conţin vane de descărcare a tronsoanelor.

Începând din 1998 s-a realizat un sistem de monitorizare a presiunilor din reţeaua de apă potabilă, având 24 de puncte de urmărire şi transmiterea datelor la distanţă, sistem monitorizat de un calculator central aflat la dispeceratul central al AQUATIM.

Pe reţeaua de serviciu ce deserveşte cartierele mărginaşe s-au montat cişmele publice, al căror număr este în scădere, în prezent fiind în exploatare doar cca. 50 din cele peste 300 de cişmele existente iniţial şi acestea funcţionând doar acolo unde nu sunt condiţii tehnice sau potenţialii utilizatori nu şi-au exprimat dorinţa conectării la reţea.

Accesul la sistemul public de alimentare cu apă al utilizatorilor este asigurat prin cele cca 21000 branşamente având o lungime totală de peste 200 Km, cu diametre cuprinse între ф200mm şi ф3/4” funcţie de necesarul de apă al fiecărui consumator.

Branşamentele au ca şi componentă tehnică: priza de apă unde se află robinetul (vana) de concesie; conducta de branşament; căminul de apometru (contor); contorul de apă.

Delimitarea între instalaţia întreţinută şi exploatată de R.A. AQUATIM şi instalaţia interioară a consumatorului o reprezintă flanşa aval a contorului pentru diametre egale sau mai mari de 50 mm respectiv olandezul de racordare pentru contorul cu diametre mai mici de 50 mm.

Materialul din care sunt executate conductele de branşament este: oţel protejat anticorosiv, fontă, ţeavă zincată, ţeavă plumb, PEHD.

În ultimii 10 ani dimensiunea minimă a diametrului branşamentelor s-a limitat la PEHD 32 mm. Pe lângă branşamentele realizate pentru noii utilizatori, Regia are un program de înlocuire a branşamentelor vechi din ţeavă zincată sau plumb cu altele noi din PEHD, ritmul de înlocuiri fiind de cca. 350 bucăţi anual .

II. Reţeaua de distribuţie a apei industriale

În anul 1914 odată cu primele conducte de apă potabilă au fost puse în funcţiune şi cca.

16km de apă industrială, având ca scop alimentarea industriei, stropitul străzilor şi udatul zonelor verzi. Reţeaua de apă industrială începe de pe strada Mistral unde se află Uzina nr. 3 de Apă industrială, din conducta de refulare a uzinei cu ф500mm şi are traseul pe străzile: Mistral, Lalelelor, Viorelelor, Peneş Curcanul, Splaiul Industria Lânii, Bv. Revoluţiei, Bv. Victoriei şi Parcul Central. Aici se găseşte un distribuitor cu vane amplasate într-un cămin unde conducta de ф350mm se ramifică într-o conductă de ф250mm spre Splaiul Titulescu ce ducea iniţial într-un castel de apă cu un rezervor de 250mc, castel ce actual nu mai este în funcţiune, iar celelalte ramificaţii de ф175 mm transportă apa spre Calea Lipovei şi spre Bv. 16 Decembrie 1989 după supratraversarea Canalului Bega.

Reţeaua de apă industrială s-a dezvoltat în perioada 1935-1965 ajungând în final la o lungime de cca. 38 km. Materialul conductelor de apă industrială este fonta cenuşie iar cca. 2km este PREMO. Pe traseul reţelei sunt amplasate cămine cu vane pentru închiderea tronsoanelor, vane îngropate acţionate cu garnitură de manevră şi hidranţi subterani de incendiu.

Pagina 30 din 48

Branşamentele consumatorilor industriali sunt executate în aceeaşi soluţie tehnică utilizată pentru apa potabilă.

D. SISTEMUL DE CANALIZARE DIN MUNICIPIUL TIMIŞOARA

I. REŢEAUA DE CANALIZARE

Conceput la începutul secolului trecut, sistemul de canalizare cuprinzând reţeaua de

canalizare a oraşului Timişoara şi Staţia de Epurare, a fost proiectat în sistem unitar prin colectarea de pe întreaga vatră a localităţii atât a apelor uzate menajere şi industriale cât şi apele meteorice.

Datorită faptului că oraşul Timişoara este amplasat în zonă de câmpie relativ plată, fiind străbătut de Canalul Bega de la Est la Vest, având panta naturală a terenului orientată în acelaşi sens, s-au executat iniţial două colectoare principale, unul care prelua apele din zona de Nord şi unul pentru zona de Sud, cel de-al doilea subtraversând Canalul Bega în apropierea Staţei de Epurare.

Lucrările au început în jurul anului 1909. Colectorul principal Nord, de pe malul drept, are capătul pe str. Simion Bărnuţiu la

intersecţia cu str. Spitalul Nou-OV60/90, continuând pe Bv. Take Ionescu-OV80/120; OV120/142; OV134/159; OV144/177, str. Popa Şapcă -OV144/177, Bv. Republicii-220, str. Gării-220, până la deversorul de intrare în Staţia de epurare.

Colectorul principal Sud, de pe malul stâng, are capătul la str. Dacilor (mal stâng Canal Bega) –OV70/105 şi urmăreşte traseul: Piaţa Traian, str. St.cel Mare-OV100/150; OV126/150; OV134/159;220, str. 1 Decembrie-220, P-ţa. N. Bălcesu-220, str. Porumbescu-220, preia colectorul de pe Bv. 16 Decembrie-OV70/105; OV80-120; OV90/135, continuă pe str. Budai Deleanu-240, str. Banatul-240, str. Armata Roşie-240, până la camera de intrare în subtraversarea Canalului Bega. cuprinsă între cele două camere de intrare, respectiv de ieşire, subtraversarea canalului Bega se asigură prin intermediul unui sifon compus din două conducte cu ф1000mm şi una de ф600mm, apoi cu secţiune mărită la 220 subtraversează linia CFR ajungând la deversorul de intrare în Staţia de epurare. Înainte de intrarea apelor în sifon este amplasat un cămin cu radierul de 2 m sub radierul conductei de 600 mm, având ca scop reţinerea obiectelor grele ce ar putea obtura sifonul.

Pe lângă aceste două colectoare s-au mai realizat un număr de 5 colectoare secundare după cum urmează: pe partea colectorului principal Nord, un colector secundar ce are traseul pe Bv. Politehnicii, Bv. Victoriei, Bv. Revoluţiei, str. Predeal. Alt colector secundar leagă zona centrală pe str. Mărăşeşti pe partea colectorului principal Sud au fost executate următoarele colectoare secundare, Bv. 16 Decembrie, str. Odobescu, str. Vadul Călugăreni, str. Rusu Şireanu, str. Drobeta, str. Cozia, str. Cronicar Neculce, str. Inocenţiu Micu.

În această etapă au fost executate colectoare principale şi secundare în lungime de cca. 33km.

Datorită diferenţelor mici de nivel între estul şi vestul oraşului, au rezultat pante mici ale canalului pe lungimi mari, fapt ce facilitează depunerea suspensiilor. Pentru obţinerea condiţiilor de curgere hidraulică mai bună, secţiunile alese pentru canale au fost cele ovoidale ce asigură autospălarea urmare vitezelor mai mari de scurgere.

Dezvoltarea puternică a reţelei de canalizare s-a petrecut după anii 1960 odată cu dezvoltarea cvartalelor de locuinţe din zonele: Tipografilor, Circumvalaţiunii, Calea Şagului, Zona Stadion, Calea Girocului. Astfel se realizează în zona de Sud un colector ovoidal de 60/90; 70/105 pe Calea Şagului şi 100/150 pe Bv. Dâmboviţa, iar în zona de Nord a oraşului începe în anul 1968 realizarea celui de- al doilea Colector principal Nord-Nou, finalizat în anul 1975. Acest colector are secţiunea clopot cuprinsă între 240/152 şi 360/220 cu traseul pe Calea Aradului, Calea Torontalului, Calea Circumvalaţiunii. În intersecţia străzilor Circumvalaţiunii cu Calea Bogdăneştilor s-a realizat o legătură între colectorul Nord-Vechi şi Nord -Nou cu un canal de legătură cu secţiunea clopot 180/114, având rolul de echilibrare a debitelor transportate de cele două colectoare principale din zona de Nord.

Zonele noi de locuinţe realizate în partea de Sud a oraşului cum sunt: Zona Stadion, Calea Girocului, Ştefan Plăvăţ, Calea Şagului au impus necesitatea executării şi în zona de Sud a unui nou colector principal a cărui construcţie a început în anul 1974, punerea în funcţiune realizându-se în 1983.

Colectorul Sud-Nou are o lungime de cca. 5,1km cu secţiunea ovoidală 80/120 şi clopot 330/330, traseul fiind pe străzile Calea Buziaşului, Bv. Şt. Plăvăţ, Bv. Dâmboviţa, subtraversare CFR în dreptul străzii Ardealul / Vaslui, subtraversare râul Bega, Staţia de Epurare.

Ca rol de echilibrare a debitelor între colectorul nou şi cel vechi s-au realizat două canale de legătură pe strada Arieş / Severin şi pe str Macedonski. După anul 1984 s-au realizat colectoare pe str. Demetriade, Zona Mircea cel Bătrân, Matei Basarab, I. I. de la Brad.

S-au construit colectoare secundare pe str. Ardealul şi str. Andreescu, colectoare ce preiau apele uzate şi pluviale din Cartierul Freidorf şi ulterior colectorul secundar pentru noua zona Steaua

Pagina 31 din 48

cu descărcare în colectorul secundar de pe str Andreescu, urmăreşte linia căii ferate Timişoara– Buziaş şi preia apele colectorului secundar din zona Fratelia, respectiv de pe pe străzile Calea Şagului, str Fratelia, str Chişodei. Canalele secundare ce colectează apele uzate şi menajere executate după anii 1970, cu dimensiuni mai mari de 50cm. s-au realizat cu secţiune circulară, din tuburi de beton îmbinate cu cep şi buză etanşate cu mortar de ciment. Aceste canale au pante mici, creând probleme în exploatare, multe manşonări fiind distruse ceea ce a dus la exfiltraţii sau infiltraţii ale apei din/în canal.

Pe traseul canalelor sunt executate cămine de vizitare la distanţă de maxim 60m unul de altul.

Lungimea reţelei de canalizare a municipiului este de 470,5 km (la sfârşitul anului 2005). Materialul utilizat pentru execuţia tuburilor este betonul simplu sau armat în funcţie de secţiunea canalului.

În ultimii ani, odată cu trecerea la reabilitarea unor trasee de canalizare , s-au înlocuit tuburile din beton cu tuburi din polipropilenă (P.P.), tuburi armate cu fibră de sticlă (HOBAS) şi P.V.C., tuburi ce asigură o bună etanşare şi scurgere a apelor uzate datorită coeficientul de frecare mic.

În reţeaua de canalizare secundară sunt efectuate conectările utilizatorilor la sistemul de canalizare, prin intermediul racordurilor de canalizare. Racordul de canal, ce face legătura între instalaţia interioară de canalizare din proprietatea utilizatorilor şi reţeaua publică de canalizare este legat direct în reţea în zonele vechi ale oraşului unde majoritatea clădirilor sunt cu front stradal, sau cu cămin de racord în incinta proprietăţii private acolo unde terenul a permis această amplasare. Racordurile de canal sunt de 20 cm sau de 15 cm în funcţie de debitul evacuat şi sunt în general executate din tuburi de beton. În ultimii ani s-a trecut la execuţia acestora din tuburi de P.V.C.

Tot în sistemul de canalizare este preluată şi apa meteorică de pe străzile amenajate, prin intermediul receptorilor stradali, care sunt în număr de cca. 10.000 buc.

II. STAŢIA DE EPURARE TIMIŞOARA

Definirea profilului de activitate al obiectivului

Profilul de activitate al Staţiei de Epurare este epurarea apelor uzate menajere, industriale şi meteorice colectate prin reţeaua de canalizare unitară de pe vatra Municipiului Timişoara.

Amplasament

Staţia de Epurare este amplasată în zona de SV a Municipiului Timişoara, pe malul drept al canalului Bega, în apropiere de platforma industrială Solventul.

Coordonatele geografice sunt: 45°47′ latitudine nordică şi 21°17′ longitudine estică. Cota medie a terenului în zona amplasamentului este de 85,50mdMB.

Suprafaţa de teren ocupată este de 12 hectare. În acest amplasament sunt cuprinse toate obiectivele Staţiei de Epurare, inclusiv canalele de

evacuare a efluentului. Adresa: Timişoara, strada Păstorilor nr. 1.

Descriere generală. Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Stare tehnică Proiectată şi construită de ing. Stan Vidrighin, “Staţia de Epurare şi pompare” a oraşului a

fost printre primele obiective de acest gen construite în ţară. Lucrările de construcţie au început în anul 1909 şi au fost terminate la sfârşitul anului 1911.

Staţia a intrat apoi în probe tehnologice şi a fost pusă în funcţiune pe data de 26.10.1912. Capacitatea nominală a staţiei era de 570 l/s, fiind prevăzută numai cu treaptă mecanică. La ora actuală, debitul Staţiei de Epurare proiectat este 3500 l /s pentru treapta mecanică şi

2000 l/s pentru treapta biologică. Procesul tehnologic cuprinde două trepte de epurare:

treapta de epurare mecanică; treapta de epurare biologică

Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Stare tehnică

FLUX APĂ UZATĂ

Treapta mecanică

Treapta mecanică are în componenţă două linii de epurare: linia veche (Vidrighin), linia nouă.

Pagina 32 din 48

Linia veche (Vidrighin) are în componenţă: - Grătare rare cu curăţire manuală cu distanţa între bare de 150mm; - Staţia evacuare ape pluviale compusă din două pompe DV: DV5 şi DV6 (Q=3.000 l/s, H=11,4mCA, motor P=315kW, n reductor=490rot/min) (1980) şi două pompe SCHLICK: M5 şi M6 (Q=1275 l/s, H=6 mCA, motorP=250kW, n=1.475rot/min,) (1912).

Pe timp uscat nivelul măsurat pe miră se menţine în intervalul cuprins între 60-80cm. In caz de ploaie, când valoarea de pe miră depăşeşte 120cm, se pornesc pe rând pompele Schlick (M5) şi Schlick (M6). La o valoare de 170 u.m. se pornesc pe rând pompele DV6 şi DV5. Pornirea şi oprirea pompelor Schlick (M5) şi Schlick (M6) se face manual, de la tabloul de comandă din sala de maşini, de către maşinişti, din dispoziţia şefului de tură, iar a pompelor DV 6 şi DV 5 din staţia de conexiuni de către electricieni din dispoziţia şefului de tură. - Grătare dese mecanice cu distanţa între bare de 12mm-2 buc (anul construcţiei 2000) - Desnisipatoare (1912)-două cu câte două ramificaţii fiecare, având o lungime de 18m şi o lăţime la partea superioara de 1,8m.

Pentru evacuarea nisipului s-au prevăzut două poduri mobile, fiecare având montat un echipament aer-lift echipat cu o electrosuflanta PRP 135-04 (P=7,5kW, Qaer=16,8mc/min, n=2930rot/min). Refularea nisipului se face în două jgheaburi laterale de unde este dirijat cu ajutorul unui sistem de aspiraţie şi de refulare într-un bazin de acumulare.

Nisipul se evacuează pe paturile de nisip cu ajutorul unui sistem de vidanjare. - Separatoare de grăsimi–două buc. (anul construcţiei -1912). Separarea grăsimilor se face pe baza diferenţei de densitate faţă de apă, timpul de staţionare a apei în separator pe timp uscat fiind de 3 minute. - Staţie pompare ape menajere. După separatoarele de grăsimi, apa este transportată la decantoarele primare cu ajutorul a 3 pompe 18 NDS (Q=300l/s, H=6mCA, motorP=80kW, n=475rot/min) (anul construcţiei-1969). Numărul de pompe în funcţie depinde de debitul de apă supus epurării (max. 1000l/s). Curăţarea interioară a pompelor se face manual prin deschiderea capacului de vizitare o dată pe tură sau de câte ori este nevoie.

Linia nouă

- Grătarele rare cu curăţire manuală au distanţa între bare de 150mm. Curăţirea lor se face de două ori pe săptămână (sau de cate ori este nevoie) de către un muncitor necalificat, care curăţă manual, cu o greblă, depunerile. Depunerile se transportă la un container din incinta staţiei, care este apoi transportat de către societatea de salubritate RETIM la rampa de gunoi. - Staţie pompare ape pluviale. În caz de ploaie, în funcţie de nivelul apei din bazinul de aspiraţie al pompelor, se pornesc una sau mai multe pompe de ape pluviale, pe măsură ce cresc debitele de intrare în staţie. Pornirea şi oprirea pompelor se face manual, de la tabloul de comandă din staţia de conexiuni, de către electricieni, din dispoziţia şefului de tură.

Pentru pompa DV1, DV2 şi DV3 conductele de refulare sunt de Dn1.000, iar pentru DV4 de Dn 2000. Conductele de refulare deversează la partea superioară a unui bazin de liniştire din beton armat (L=11,14m, l=10,51m, h=5,32m), de unde gravitaţional se descarcă în canalul Bega. Pompe DV: Q=2000 l/s, motorP=315kW, n=490rot/min–2 buc. (DV1, DV2) (1970). Pompe DV: Q=5000 l/s, motorP=800 kW, n=494rot/min 2 buc. (DV3, DV4) (1999, 2000). - Grătare rare mecanice cu distanţa între bare de 28mm–4 buc (2000). Grătarul este vertical iar curăţarea acestuia se face cu o greblă mecanică. Comanda pornirii şi opririi se face cu ajutorul unui releu. Curăţirea se face în funcţie de gradul de colmatare al grătarului. Reziduul rezultat este acumulat în două remorci, care sunt transportate cu tractorul din dotare la rampa de gunoi a oraşului (de trei ori / săptămână). - Grătare dese mecanice cu distanţa dintre bare de 12mm-4 buc.(2000). Curăţirea este asigurată cu o greblă mecanică, antrenată de un electromotor cu reductor. Comanda pornirii şi opririi se face manual, în funcţie de gradul de colmatare. Reziduurile curăţate sunt depozitate pe o platformă betonată de unde sunt încărcate manual în containere şi evacuate de societatea de salubritate RETIM. În caz de ploaie, funcţionarea grătarului este continuă. - Staţie pompare ape menajere este compusă din: pompe MVU 600: Q=600 l/s–motorP=300kW, n=990rot/min, două buc. (1969)şi pompe MSV: Q= 3000 l/s–motorP=630kW, n=1476rot/min, două buc. (1998-1999). În condiţii normale, funcţionare pe timp uscat, se lucrează cu o pompă MSV.

Pompele sunt montate înecat într-o cameră uscată, având etanşare cu presetupă. Acestea aspiră apa din bazinul de aspiraţie aflat în faţa camerei uscate şi o refulează spre desnisipatoare care se afla la o înălţime de 10 m deasupra solului. Numărul de pompe în funcţie depinde de debitul de apă supus epurării. - Desnisipatoare: 4 cu două culoare fiecare (1969, 1990). Sunt compuse din 4 cuve orizontale cu două culoare fiecare având profilul variabil al radierului, în vederea menţinerii unei viteze constante de 0,3m/s. Timpul de staţionare al apei în desnisipatoare este de cca. 1 minut. (lav=0,3m/s). Pentru evacuarea nisipului depus, desnisipatoarele sunt prevăzute cu 4 poduri mobile, având montate cate o electrosuflantă PRPC 135/03 motor P=11,1kW, Qaer=20,8mc/min, n=2930rot/min sau PRPM 135/01, motor P=11,11kW, Qaer=20,8mc/min, n=2930rot/min pe fiecare pod. Exploatarea

Pagina 33 din 48

desnisipatorului se va face diferit în perioada uscată faţă de perioada ploioasă. De regulă, în perioada uscată se funcţionează cu două desnisipatoare.

Funcţionarea podurilor şi a electrosuflantelor este periodică şi anume o dată la două ore, când se parcurge dus-întors lungimea desnisipatorului. Refularea nisipului se face în jgheaburile laterale din care nisipul este dirijat, prin cădere gravitaţională în bazinele de acumulare (paturi de nisip-4 buc L=5m, l =5m, h=1m, cu pereţi din lemn).

Volumul zilnic al depunerilor poate atinge cca. 4 mc nisip. La scoaterea din funcţiune (periodică) a desnisipatoarelor se curăţă manual depunerile de

nisip rămase şi se spală pereţii şi radierul cu furtunul. Anual se verifică stăvilarele şi se repară etanşeitatea lor.

Evacuarea din paturile de nisip se face periodic după eliminarea apei şi uscarea naturală a nisipului. Volumul unui bazin de acumulare este de 25mc. Nisipul este încărcat cu excavatorul într- o basculantă şi este transportat la rampa de gunoi a oraşului.

O dată pe an se verifică starea bazinelor de acumulare şi se efectuează reparaţiile necesare. - Separatoarele de grăsimi -12 buc (1969, 1990). Pentru separarea grăsimilor pe cale naturală, stăvilarele aflate în avalul separatoarelor sunt semiscufundate, astfel încât grăsimile să se colecteze la suprafaţa apei. Timpul de staţionare a apei în aceasta etapă de epurare este de aproximativ 5 minute. O dată pe tură se elimină manual grăsimile din separatoare prin jgheaburile de colectare aflate la marginea bazinelor, în paturile de grăsimi (două buc având dimensiunile de L=4m, l =4m, h=1m). Pe timp secetos funcţionează 6 separatoare de grăsimi. In caz de poluare cu substanţe petroliere (sau grăsimi) se pun în funcţiune toate cele 12 separatoare de grăsimi. - Decantoare primare: 4 decantoare radiale vechi (diam. 30m) (1969) cu pod raclor tip DRP 30 şi 4 decantoare radiale noi (diam. 40m) (1997, 2000) cu pod raclor tip DRP 40.

Funcţionarea podurilor racloare este cu calea de rulare pe roţi cu bandă cauciucată pentru cele vechi şi roţi pneumatice pentru cele noi. Podurile sunt acţionate cu ajutorul unui motor electric cu P=2,5kW, n=950rot/ min. Podul raclor este prevăzut cu o paletă semiscufundată, cu scopul de a dirija materiile plutitoare spre un cămin pentru colectarea spumei. Acesta este racordat printr-o conductă Dn =200mm în căminul de nămol de la bazinul de stocare. Timpul de raclare este de 1 oră (două ture de raclor), iar timpul de golire a nămolului primar este de cuprins între 5-10 minute în funcţie de cantitatea de nămol. Timpul de staţionare a podurilor racloare este de 3 ore.

Nămolul primar acumulat în bazinul de stocare timp de 24 de ore este evacuat de 3 ori în acest interval pe paturile de nămol, cu pompe submersibile (EPEG 100 sau Flygt CP 3085: Q=100mc/h, H=7mcA). Pornirea şi oprirea pompei de nămol se face manual de către maşinist, de la tabloul de comandă.

Treapta biologică Bazine de aerare cu nămol activ (1970, 1980).

Există 4 linii cu câte 5 aeratoare fiecare (o linie nu este funcţională). Aeratoarele sunt de suprafaţă de tipul ARV 22, motor P=22kW, n=975rot/min -3 buc. şi

AA37-motor P=37kW, n=975rot/min-5 buc., AA 22-motor P=22kW, n=975rot/ min-2 buc. şi AA1- P=22kW, n=735rot/ min.-5 buc.

Aeratoarele trebuie să funcţioneze continuu. Poziţia stăvilarului de acces al apei uzate epurate mecanic către liniile de aerare este proporţională numărului de linii de aerare aflate în funcţiune. Nivelul apei în canalul de aducţiune se verifică la mira aflată pe acest canal astfel: 0,25 corespunde pentru două linii de aerare ( aprox. 1000 l/s), 0,35 pentru 3 linii de aerare (aprox. 1.500 l/s). Cantitatea de nămol recirculat este reglată manual prin vana de acces a nămolului în liniile de aerare (la aeratoarele A1, A6 şi A11), în funcţie de rezultatele analizelor de laborator. Nămolul în exces este dirijat spre decantoarele primare sau grătare, în funcţie de calitatea nămolului (indicele Molhmann). Decantoare secundare longitudinale

Sunt în număr de 8 buc.şi au următoarele dimensiuni: L=65m, l=8m, h=3,10m (4 buc. sunt în stare de funcţionare).

Decantoarele secundare sunt prevăzute cu pod raclor tip DLPP (L=9,1m, l=1,8m) cu pompe DV5-30 cu Q=30mc/h, Pmotor=11kW, n=1.000rot/min.-3 buc. sau Flygt NP 3085*182/461, Q=30mc/h, P=2,4kW, n =2.830rot/min.-2 buc.

Din cele 5 decantoare secundare se funcţionează minim cu câte un decantor secundar pentru fiecare linie de aerare. Cel puţin 1 decantor secundar este în rezervă, pentru a putea fi pornit oricând, prin dispoziţia laboratorului (în funcţie de calitatea nămolului). Podurile racloare funcţionează în mod continuu şi sunt prevăzute cu pompe DV 5 sau pompe FLYGT pentru evacuarea nămolului pe paturile de uscare a nămolului.

Pagina 34 din 48

Evacuarea în emisar -canalul Bega

Canalul de evacuare vechi are o secţiune în formă de U, cu următoarele dimensiuni: lăţime 1,22 m şi adâncime 1,45 m (pe o lungime de 88 m).

Canalul de evacuare nou, are o secţiune dreptunghiulară: L=3,5m, înălţime=1,5m (pe o lungime de 120m) şi apoi o secţiune trapezoidală cu l bază=8m, l parte superioară=12m, înălţime=4m (pe o lungime de 80m). Porţiunea cu secţiune dreptunghiulară va fi dezafectată şi mutată pe un amplasament nou în cadrul lucrărilor efectuate prin programul ISPA. FLUXUL NĂMOLULUI

Staţii pompare nămol primar

Staţii pompare nămol primar: există 2 buc. (1969, 2000) - staţie deserveşte decantoarele primare vechi (o pompă EPEG 100, Q=100mc/h, motor P=18kW, n=1.500rot/min şi o pompă FLYGT CT 3127, Q=100mc/h, motorP=4kW, n=2.830rot/min, H=10mCA); - o staţie deserveşte decantoarele primare noi (două pompe EPEG 100, motor P=18kW şi 22 kW, n=1500rot/min).

Metantancuri: - două cu volumul de 3.000 mc care sunt colmatate (1968) - două cu volumul de 4.000 mc care sunt oprite (1982)

Acestea sunt construcţii din beton armat având radierul şi cupolele tronconice, corpul central fiind cilindric.

Accesul nămolului în metantanc se face la partea superioară prin turnul central, iar evacuarea nămolului fermentat se face gravitaţional prin două puncte: la nivel inferior şi mediu.

Gazometrul

Gazometrul este realizat din beton armat şi are cupola metalică glisantă, volumul total fiind de 1.000 mc.

Paturile de uscare

Paturile de uscare sunt în număr de 27 buc. (L=100 m, l=5 m) (1969) Suprafaţa totală ocupată a acestora este de 13.500 mp, toate fiind prevăzute cu drenuri.

Nămolul din bazinul de acumulare a decantoarelor primare este transportat spre paturi cu ajutorul unor pompe submersibile printr-o reţea de conducte aşezate pe o pasarelă, cu posibilitatea de descărcare din 10 în 10 metri de-a lungul platformei. Evacuarea nămolui deshidratat se face cu ajutorul unui excavator, nămolul fiind transportat la deponia de gunoi a municipiului.

Alimentarea cu energie electrică

Există două alimentări de 20 kV tip LEA: din Staţia electrică de transformare Bucovina, respectiv Fratelia în postul de transformare nr. 41754 (20/6 kV); - 3 cabluri de alimentare 10 kV dintre care două din Staţia electrica de transformare Fratelia şi unul din Staţia electrică de transformare Cetate în postul de transformare nr. 1398 (10/0,4 kV) - două transformatoare de 6.300 KVA de 20/6 kV care alimentează pompele de apă menajeră şi pompele de ape pluviale şi un transformator de 4.000 KVA la 10/6 kV ca rezervă pentru vechea alimentare în cablu subteran, care are posibilitatea de a alimenta aceleaşi pompe - două transformatoare de 1600 KVA 10/ 0.4kV - patru transformatoare de 1000 KVA 10/ 0.4kV - un transformator de 800 KVA 10/ 0.4 kV

Tranformatoarele din PT 1398 10/0,4kV asigură funcţionarea pentru: grătarele rare, dese, stavilarele, podurile desnisipatoare, podurile racloare, iluminatul din clădirile existente, precum şi iluminatul exterior.

Transformatoarele din PT biologic 10/0,4kV alimentează toate utilajele şi iluminatul exterior din treapta biologică de epurare.

Staţia de conexiuni este echipată cu celule cu întreruptoare de 630A, protecţii (maximală de curent, homopolară, secţionară de curent, de gaz), având tablou general de semnalizări a diferiţilor parametri şi incidente care pot apărea.

Centrala termică

Pentru producerea agentului termic şi a apei calde menajere există două cazane: un cazan BALTUR 23 SP, cu o putere de 107-297kW, iar al doilea cazan are o putere de 497-1491kW. Combustibilul folosit de acestea este gazul metan furnizat de SC Distrigaz Timişoara.

Pagina 35 din 48

Reţeaua interioară de apă potabilă Există două conducte de alimentare a Staţiei de Epurare cu apă potabilă din reţeaua

oraşenească. O conductă este de 100mm, iar cealaltă de 200mm, ultima alimentează un rezervor cu o capacitate de 30mc.

Pentru ridicarea presiunii în incintă există o staţie de pompe dotată cu 3 pompe SADU 100*4 cu următoarele caracteristici: Q=30mc/h, H=35mcA, P=7,5kW, n=1.500rot/min. Această apă se foloseşte la răcirea pompelor, centrala termică şi la grupurile sanitare.

Laborator fizico-chimic şi biologic

Laboratorul staţiei de Epurare monitorizează parametrii calitativi ai apei uzate, urmărind în principal: - Calitatea influentului; - Calitatea efluentului; - Eficienţa procesului tehnologic pe trepte de epurare; - Analize microscopice ale nămolului activ. Staţie de pompare ape uzate menajere - zona de locuinţe Aeroport

Staţia de colectare, decantare şi pompare ape uzate menajere din zona de locuinţe Aeroport a fost preluată de R.A. AQUATIM în anul 2002 pentru întreţinere şi exploatare. Ea deserveşte reţeaua de canalizare pentru locuinţele din zona Aeroportului, reţea care nu este legată la reţeaua centralizată de canalizare a oraşului.

Această staţia este compusă dintr-un bazin de colectare, cu un volum V=100mc. Evacuarea apelor uzate menajere colectate gravitaţional în acest bazin se realizează cu

ajutorul unei electropompe submersibile tip FS 431-02 (Q=1440 l/min, H=25mcA, P=5kW, n=2850rot/min.) într-un decantor, de unde gravitaţional ajunge într-un canal de desecare deschis.

Electropompa submersibilă funcţionează în regim automat, în funcţie de nivelul apei în bazinul de acumulare, ea fiind verificată săptămânal, din punct de vedere electric şi mecanic. Pentru a proteja funcţionarea pompei şi a preîntâmpina înfundarea şi/sau blocarea rotorului cu materiale grosiere, aceasta a fost montată într-o cutie metalicăprevăzută cu perforaţii.

Periodic, grosierele acumulate la baza decantorului sunt evacuate prin vidanjare. Staţia dispune şi de o pompă de rezervă tip EPEG, utilizată numai în cazurile în care apar defecţiuni sau sunt revizii la pompa tip FS 431-02.

Staţia de pompare ape uzate evacuate de Centrala termo-electrică Timişoara (C.E.T.)

Această staţia este prevăzută cu un bazin de colectare a apelor uzate şi o pompă submersibilă de tip EPEG 65 (Q=60mc/h, H=10mcA). Apele uzate colectate gravitaţional sunt evacuate prin pompare în canalul collector cel mai apropiat, pe strada Muncii.

Verificarea funcţionării pompei se face periodic de către personalul Staţiei de Epurare. Staţia de pompare ape uzate evacuate din Parcului tehnologic zona Torontal

În aceasta zonă sunt două staţii de repompare ape uzare SP1 amplasată pe platforma parcului tehnologic şi SP2 amplasată în apropierea viitorului Spital Municipal. Staţiile de pompare sunt prevăzute cu un cheson de preluare ape uzate circular cu dimensiunile: SP1:diametru de 3m, înălţime 7,5 m, SP2 diametru 3m, înalţime 5,5 m

Aceste staţii sunt dotate fiecare cu câte 2 pompe submersibile tip FLYGT NP 3127, cu debit nominal de 72 mc/h şi înălţime de pompare 10 m. E. LABORATOR CENTRAL-BIROUL CONTROL CALITATE APĂ

Definirea profilului de activitate al obiectivului

Biroul Control Calitate Apă funcţionează ca laborator fizico-chimic şi efectuează monitorizarea calităţii apei potabile din reţeaua de distribuţie, precum şi a celei uzate din reţeaua de canalizare. Amplasamentul şi adresa

Biroul Control Calitate Apă este amplasat în centrul municipiului, pe strada Oituz nr. 1, la o distanţă relativ egală faţă de Uzina de Apa nr. 2+4, Uzina de Apă nr.1 şi Staţia de Epurare

Suprafaţa totală a biroului este de 110mp, în care sunt cuprinse următoarele încăperi: recepţie probe, evidenţă agenţi economici şi punctele de recoltare din reţea, comenzi; laboratorul analize volumetrice, laboratorul pentru determinări spectrofotometrice, grup sanitar, magazie de reactivi şi de sticlărie.

Pagina 36 din 48

Descriere generală. Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică.

Biroul a luat fiinţă în anul 1993 sub denumirea de "Birou Control Unităţi”, ca urmare a

necesităţii controlului deversărilor de ape uzate ale agenţilor economici, impuse de legislaţia în vigoare, precum şi de necesitatea protejării reţelei de canalizare şi a Staţiei de Epurare orăşenească. Ulterior s-a introdus şi activitatea de monitorizare a reţelei de distribuţie a apei potabile din oraş, laboratorul devenind laboratorul central CTC al Regiei şi redenumit „Birou Control Calitate Apă ”.

Laboratorul efectuează analize fizico-chimice şi contra-cost pentru terţi beneficiari: analize în vederea obţinerii avizelor de mediu sau a studiilor de impact, verificări premergătoarevidanjărilor, pentru surse proprii de apă ale persoanelor fizice sau juridice, etc.

Laboratorul efectuează anual cca. 4.500 de determinări fizico-chimice pentru monitorizarea calităţii apei potabile din reţeaua de distribuţie, precum şi verificarea calităţii apelor reziduale evacuate de aproximativ 100 agenţi economici, potenţiali sau potenţiali poluatori ai reţelei de canalizare şi a Staţiei de Epurare orăşenească.

Toate aparatele din dotarea laboratorului sunt periodic verificate metrologic, iar pentru buna lor funcţionare regia are încheiate contracte de service post garanţie cu firmele furnizoare: O.F. Systems, respectiv, CROMATEC Plus.

JIMBOLIA

I. Alimentare cu apă potabilă

Denumirea obiectivului: Alimentare cu apă a oraşului Jimbolia Tip captare: subteran, de adâncime Amplasament: câmpia Timişului, râul Bega Veche – hm 1065, mal drept Avize de funcţionare: DA Administrator: S.C. JIMAPATERN, Jimbolia Populaţia stabilă: 11 605 locuitori - număr gospodării la case: 9 350 - număr apartamente la bloc: 1 630 Definirea profilului de activitate al obiectivului

Profilul de activitate al Uzinei de apă constă în tratarea apei captate din subteran, prin 5+9 foraje în vederea potabilizării, înmagazinării şi pompării acesteia în reţeaua de distribuţie a oraşului Jimbolia.

Amplasamentul şi adresa

Uzina de apă este amplasată în partea de sud-est a oraşului, str. Spre Est într-o zonă specifică de cîmpie, câmpia Timişului. Desctiere generală. Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică.

Instalaţia de alimentare cu apă a oraşului Jimbolia a fost pusă în funcţiune în anul 1980, la o capacitate nominală de 45 L/s.

Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică.

Capacitatea nominală de tratare a instalaţiilor aflate în funcţiune este de 45L/s. Debitul mediu de apă brută captată şi tratată de Uzina de apă în prezent este de 45L/s.

Procesul tehnologic de captare şi tratare, aplicat în scopul producerii apei potabile cuprinde: - captări - aducţiuni - Staţie de tratare: aerare, prefiltrare, filtrare, dezinfecţie cu clor - rezervoare de înmagazinare - staţie de pompare Captarea

Apa de subteran care alimentează Uzina de apă este asigurată din frontul de captare format din 5+9 foraje cu adâncimea medie de 242-275 m. Se captează stratul 144-262m cu grosimea medie de 42m.

Forajele sunt echipate cu pompe submersibile de tip Grundfoss. Nu se face măsurarea debitului de apă captat prin fiecare foraj. - Zona de protecţie sanitară cu regim sever: forajele sunt împrjmuite cu gard de sârmă, 10x10m, vegetaţia ierboasă fiind bine întreţinută.

Pagina 37 din 48

- Zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie: coincide cu zona de protecţie cu regim sever conform art.14 din HG 930/2005.

Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată, în funcţiune. Aducţiunea Conducta de aducţiune este telescopică cu diametrul cuprins între 200 – 250mm, având lungimea de 4,1 km. Pentru măsurarea debitului captat, conducta de aducţiune este prevăzută cu un debitmetru de tip Woltman, 250 mm.

Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată, în funcţiune.

Staţia de tratare Tratarea apei captate din subteran se face în staţia de tratare compusă din următoarele faze:

aerare, prefiltrare, filtrare şi dezinfecţie cu clor. Staţia de tratare a fost pusă în funcţiune anul 1980 fiind dimensionată pentru debitul de

17,5L/s, în prezent nu este în stare de funcţionare, apa captată este înmagazinată direct în rezervoare fără nici o tratare. Dezinfecţia cu clor

Dezinfecţia apei cu clor se face în conducta de aducţiune. Staţia de clorinare este compusă din două aparate de clorinare de tip ADVANCE de 2kg/h.

Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată, în funcţiune.

Rezervoare de înmagazinare Pentru acumularea apei există un rezervor cu capacitate de 1000 m3. Legătura între rezervor şi staţia de pompare este realizată printr-o conductă cu diametru Dn=

300 mm. Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată.

Staţia de pompare Programul de pompare a apei în reţeaua de distribuţie a oraşului este de 24/24 ore, la orele

de maxim consum, pompele funcţionând la parametri maximi. Staţia de pompare este echipată cu 3 pompe de tip Grundfoss NB 50-200/210(AFA BAQE),

model OD 3311 DB2: Q=77 m3/h, H=53 m, P=18,5 kW, n=2930 rpm 2 pompe de rezervă de tip Criş 150

Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată.

Debitmetrie Măsurarea debitului de apă captat

Debitul de apă captat de la cele 9 foraje este contorizat la intrarea aducţiunii în uzină printr- un contor de tip WOLTMAN Dn=250mm. Măsurarea debitului de apă distribuit în reţea

Debitul de apă distribuit nu este contorizat fiind considerat egal cu debitul captat. Alimentarea cu energie electrică

Uzina este conectată la reţeaua aeriană de distribuţie de 20kV printr-un post de transformare 20/0,4kV, care asigură alimentarea TGD de 0,4kV din uzină.

Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei- uzură avansată. Întreţinerea echipamentelor şi instalaţiilor aflate în cadrul Uzinei de apă se face de o echipă

formată din doi angajaţi (1 electrian, 1 lăcătuş). II. Reţeaua de distribuţie a apei potabile.

Reţeaua de distribuţie a apei potabile a oraşului Jimbolia este de tip antenă, are o lungime totală de 62 km, reţea ce deserveşte consumatorii casnici, instituţiile publice şi agenţii economici din oraşul Jimbolia. Regimul de funcţionare este 24/24 ore.

Calitatea apei distribuite este monitorizată trimestrial contra cost de către o firmă specializată.

Presiunea apei în reţea este 2,8 bari. Reţeaua de distribuţie a fost executată din oţel între anii 1970-1980. În prezent lungimea

totală a reţelei de distribuţie este de 62 km din care 45 km din oţel, 16 km din polietilenă, 1 km din azbociment.

Pagina 38 din 48

Întreţinerea reţelei de apă se face cu aceiaşi echipă descrisă mai sus. Utilajele aflate în dotare sunt: un buldoescavator şi un grup mobil de sudură.

Starea actuală a sistemului de distribuţie a apei potabile - uzură avansată. Numărul total de beneficiari conectaţi la reţeaua de apă: 9 350 beneficiari de la case, 1 630 beneficiari de la bloc Număr total branşamente: 3967 Grad de contorizare a branşamentelor: beneficiarii de la case sunt contorizaţi în proporţie de 68% iar cei de la bloc în proporţie de 100%

III. Colectarea şi epurarea apelor uzate.

Denumirea obiectivului: Colectarea şi epurarea apelor uzate din oraşul Jimbolia Tip sistem de colectare: unitar Avize de funcţionare: da Administrator: S.C. JIMAPATERN, Jimbolia

Reţeaua de canalizare

Sistemul de canalizare a oraşului Jimbolia, este de tip unitar, proiectat pentru un debit de 41,7 L/s, are o lungime totală de 8,7 km.

Sistemul este prevăzut cu 4 staţii de repompare. Aceste staţii sunt prevăzute cu un cheson de preluare ape uzate circular, echipat cu pompe de tip ACV 100.

Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată. Întreţinerea reţelei de canalizare se face de către aceiaşi echipă descrisă mai sus. Utilajele

aflate în dotare sunt: o vidanjă. Starea actuală a sistemului de canalizare – uzură avansată.

Numărul total de beneficiari conectaţi la reţeaua de canalizare: 1920 Numărul total de racorduri la reţeaua de canalizare: 330 Staţia de epurare

Definirea profilului de activitate al obiectivului

Profilul de activitate al Staţiei de epurare constă în epurarea apelor uzate menajere, industriale şi meteorice colectate prin reţeaua de canalizare de pe vatra oraşului Jimbolia.

Amplasamentul şi adresa

Staţia de epurare este amplasată la 1,5 km de ultima staţie de repompare a apelor uzate în partea de est a oraşului.

Desctiere generală. Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică.

Prima linie a Staţiei de epurare a oraşului Jimbolia a fost pusă în funcţiune în anul 1980, la o capacitate nominală de 41,7 L/s.

Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică.

Procesul tehnologic cuprinde două trepte de epurare: - Treapta de epurare mecanică - Treapta de epurare biologică Flux apă uzată. Treapta mecanică.

Treapta mecanică are în componenţă: - 2 bazine de liniştire - 2 deznisipatoare - 2 decantoare primare

Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată.

Flux apă uzată. Treapta biologică. Treapta biologică are în componenţă:

- 4 bazine de aerare - 2 decantoare secundare

Pagina 39 din 48

- staţie de pompare a apelor epurate compusă din: 1 pompă de tip Grundfoss Q=200 m3/h, şi 2 pompe de tip ACV 100.

Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată. Apa epurată este pompată în sistemul de desecare ANIF.

Fluxul nămolului Nămolul este pompat pe paturile de nămol prin intermediul unei staţii de pompare echipată

cu o pompă de tip ACV 100. După uscare nămolul este transportat la groapa de gunoi Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată.

Alimentarea cu energie electrică

Staţia de epurare este conectată la reţeaua aeriană de distribuţie de 20kV printr-un post de

transformare 20/0,4kV, care asigură alimentarea TGD de 0,4kV din staţie. Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei- uzură avansată. Întreţinerea echipamentelor şi instalaţiilor aflate în cadrul Staţiei de epurare se face de către

aceiaşi echipă descrisă mai sus. DETA

Alimentare cu apă potabilă

Denumirea obiectivului: Alimentare cu apă a oraşului Deta Tip captare: subteran, freatic, de medie şi mare adâncime Amplasament: câmpia Timişului, râul Birdanca – hm 76, mal drept Avize de funcţionare: DA Administrator: Serviciul Public de Gospodărie Locală Deta Populaţia stabilă: 6 442 locuitori

Definirea profilului de activitate al obiectivului

Profilul de activitate al Uzinei de apă constă în tratarea apei captate din subteran, prin 10

foraje în vederea potabilizării, înmagazinării şi pompării acesteia în reţeaua de distribuţie a oraşului Deta.

Amplasamentul şi adresa

Uzina de apă este amplasată în partea de nord a oraşului pe strada Banlocului nr.48.

Desctiere generală. Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică. Instalaţia de alimentare cu apă a oraşului Deta a fost pusă în funcţiune în anul 1972, la o

capacitate nominală de 21,2 L/s.

Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică.

Capacitatea nominală de tratare a instalaţiilor aflate în funcţiune este de 12 L/s. Debitul mediu de apă brută captată şi tratată de Uzina de apă în prezent este de 25-30L/s.

Procesul tehnologic de captare şi tratare, aplicat în scopul producerii apei potabile cuprinde: - captări - aducţiuni - Staţie de tratare: aerare, filtrare, dezinfecţie cu clor - rezervoare de înmagazinare - staţie de pompare Captarea

Apa de subteran care alimentează Uzina de apă este asigurată din două fronturi de captare format din 10 foraje cu adâncimea medie de 19-250 m. Se captează stratul 5-232m cu grosimea medie de 15m.

Forajele sunt echipate cu pompe submersibile de tip Grundfoss şi SAER. Debitele de apă captate prin fiecare foraj nu sunt contorizate.

Pagina 40 din 48

Zona de protecţie sanitară cu regim sever: forajele sunt parţial împrjmuite cu gard de sârmă, 10x10m, vegetaţia ierboasă fiind bine întreţinută. Zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie: coincide cu zona de protecţie cu regim sever conform art.14 din HG 930/2005.

Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei- uzură avansată.

Aducţiunea Conducta de aducţiune este compusă din 2 tronsoane:

Tronsonul Jebel-Deta, pus în funcţiune în 1994, din oţel, cu diametrul nominal de 300mm şi lungime totală de 22km. Tronsonul Deta, pus în funcţiune în 1974, telescopic, din oţel, cu diametrul nominal de 125 - 300mm şi lungime totală de 1,1km.

Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată .

Staţia de tratare Tratarea apei captate din subteran, doar sursa din Jebel, se face în staţia de tratare compusă

din următoarele faze: aerare, filtrare şi dezinfecţie cu clor. Staţia de tratare a fost pusă în funcţiune anul 1972 fiind dimensionată pentru debitul de

32L/s. Aerare Treapta de aerare este compusă din 2 celule echipate cu 24 diuze de pulverizare(sprinklere)

de 6 mm. Apa aerată este colectată într-o conductă având diametrul de 250mm şi transportată gravitaţional la filtre.

Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată. Filtrare Treapta de filtrare este compusă din 2 filtre rapide deschise din beton echipate cu nisip

cuarţos cu granulaţia de 1,0 – 3,5 mm având grosimea de 1,5m. Alimentarea filtrelor se face gravitaţional. Suprafaţa totală de filtrare este 40 m2 respectiv 20m2/filtru.

Spălarea filtrelor se face la 48 ore, în contracurent cu apă şi aer. Apa de spălare se deversează la canalizare.

Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată. Dezinfecţia cu clor Dezinfecţia apei cu clor se face când este nevoie direct din butelii. În prezent Staţia de clorinare nu este în stare de funcţionare.

Rezervoare de înmagazinare Pentru acumularea apei există două rezervoare de 1000 respectiv 500 m3 şi în construcţie

unul de 1000m3. Legătura între rezervoare şi staţia de pompare este realizată printr-o conductă cu diametru

Dn= 300mm. Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată.

Staţia de pompare Programul de pompare a apei în reţeaua de distribuţie a oraşului este de 24/24 ore, la orele

de maxim consum, pompele funcţionând la parametri maximi. Peste zi funcţionează o electopompă de tip Lotru 100 şi o electropompă de tip SAER 65. Staţia de pompe cuprinde pompele de distribuţie a apei în reţeaua oraşului după cum

urmează: - 1 electropompă de tip Lotru 100 - 1 electropompă de tip Lotru 80 - 2 electropompe de tip SAER 65

Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată.

Debitmetrie Debitele de apă nu sunt măsurate nici la foraje, nici la intrarea sau ieşirea din Staţia de

tratare sau rezervor.

Alimentarea cu energie electrică Uzina şi forajele sunt conectate la reţeaua aeriană de distribuţie de 20kV prin două posturi

de transformare 20/0,4kV.

Pagina 41 din 48

Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată. Întreţinerea echipamentelor şi instalaţiilor aflate în cadrul Uzinei de apă se face de o echipă

formată din trei angajaţi (1 electrician, 1 lăcătuş, 1 instalator). Reţeaua de distribuţie a apei potabile.

Reţeaua de distribuţie a apei potabile a oraşului Deta este de tip mixt, are o lungime totală de

18,64 km realizată în cea mai mare parte din oţel cu diametre cuprinse între 100 – 450 mm, reţea ce deserveşte consumatorii casnici, instituţiile publice şi agenţii economici din oraşul Deta. Regimul de funcţionare este 24h/24h.

Calitatea apei distribuite este monitorizată de către o firmă specializată trimestrial sau la cere.

Presiunea apei în reţea este 2,5 bari. Reţelele de distribuţie sunt executate din oţel, polietilenă şi azbociment. Întreţinerea reţelei de apă se face de către aceiaşi echipă descrisă mai sus. Utilajele aflate în

dotare sunt: 1 buldoescavator, generator curent plus pompă, 2 tractoare. Starea actuală a sistemului de distribuţie a apei potabile – uzură avansată.

Numărul total de beneficiari conectaţi la reţeaua de apă: 4 800 din care 4 698 consumatori casnici, 102 agenţi economici şi instituţii Număr total branşamente: 922 Grad de contorizare a branşamentelor: 55,82%

Colectarea şi epurarea apelor uzate.

Denumirea obiectivului: Colectarea şi epurarea apelor uzate din oraşul Deta Tip sistem de colectare: divizor Avize de funcţionare: DA Administrator: S.C.P.L Deta

Reţeaua de canalizare

Sistemul de canalizare a oraşului Deta, este de tip divizor, proiectat pentru un debit de 30L/s, are o lungime totală de 11,46 km din care 6,40km realizată din ţevi de beton şi 5,06km realizat din PVC cu diametre cuprinse între 250 – 300 mm.

Sistemul este prevăzut cu o staţie de repompare a apelor uzate către Staţia de epurare, aflată

la aproximativ 1,4 km de aceasta. Staţia de repompare este prevăzută cu: un cheson de preluare ape uzate circular echipat cu două pompe de tip ACV 100.

Starea actuală a sistemului de canalizare – uzură avansată. Întreţinerea reţelei de canalizare se face de către aceiaşi echipă descrisă mai sus. Utilajele

aflate în dotare sunt: o vidanjă, stare avansată de uzură. Apa meteorică este preluată de o reţea de rigole stradale, relativ întreţinute, şi evacuată în

râul Birdeanca.

Numărul total de beneficiari conectaţi la reţeaua de canalizare: 3756 Numărul total racorduri la reţeaua de canalizare: 516 Staţia de epurare

Definirea profilului de activitate al obiectivului

Profilul de activitate al Staţiei de epurare constă în epurarea apelor uzate menajere şi industriale colectate prin reţeaua de canalizare de pe vatra oraşului Deta.

Amplasamentul şi adresa

Staţia de epurare este amplasată în partea de sud a oraşului, pe malul stâng al canalului Birdeanca care după 3,5 km se varsă în râul Bârzava.

Pagina 42 din 48

Desctiere generală. Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică. Staţia de epurare a oraşului Deta a fost pusă în funcţiune în anul 1972 , la o capacitate

nominală de 30 L/s . Dotări proprii. Caracteristici tehnice. Starea tehnică.

Capacitatea nominală de tratare a instalaţiilor aflate în funcţiune este de 22 L/s. Procesul tehnologic cuprinde două trepte de epurare:

- Treapta de epurare mecanică - Treapta de epurare biologică Flux apă uzată. Treapta mecanică.

Treapta mecanică are în componenţă: - 1 Grătar cu curăţire manuală - 1 deznisipator - 1 separator de grăsimi - 1 decantor primar

Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată. Randamentul treptei mecanice este de 35-40%

Flux apă uzată. Treapta biologică.

Treapta biologică are în componenţă: - 2 bazine de aerare - 1 decantoar secundar - 1 staţie de pompare a apelor epurate compusă din 2 pompe de tip ACV100

În prezent echipamentele şi instalaţile sunt nefuncţionale. Apa epurată mecanic este pompată pârâul Birdeanca.

Fluxul nămolului - staţia de pompare a nămolului este echipată cu o pompă de tip ACV100, nefuncţională în prezent - platformă de uscare a nămolului formată din 3 paturi

Nămolul uscat este transportat la groapa de gunoi. Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei – uzură avansată.

Alimentarea cu energie electrică

Staţia de epurare este conectată la reţeaua aeriană de distribuţie de 20kV printr-un post de transformare 20/0,4kV, care asigură alimentarea TGD de 0,4kV din staţie.

Starea actuală a echipamentelor şi instalaţiei- uzură avansată. Întreţinerea echipamentelor şi instalaţiilor aflate în cadrul Staţiei de epurare se face de către

aceiaşi echipă descrisă mai sus.

CAPITOLUL 3 MOTIVAREA ECONOMICO-FINANCIARĂ, SOCIALĂ ŞI DE MEDIU

Motivare economică Înfinţarea unei societăţi comerciale pe acţiuni care să opereze într-un spaţiu regional,

serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare se bazează pe o serie de argumente şi criterii din care derivă avantajele acestei hotărâri:

1. Existenţa unui operator local care să aibe experienţa necesară, dotare tehnică corespunzătoare, standarde de calitate implementate şi în curs de implementare, personal calificat cu experienţă în domeniu şi o echipă de management performant. 2. Licenţă de operare Clasa 1 pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare, în arii cu peste 300.000 locuitori în zona bazinului hidrografic Timiş-Bega emisă de către Autoritatea Naţionala de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală (ANRSC) 3. Creşterea posibilităţilor de constituire a resurselor financiare necesare realizării lucrărilor de reabilitare, extindere şi modernizare a reţelelor existente, respectiv din surse proprii şi atrase- programe de finanţare regionale, care pot fii accesate doar prin crearea unui operator regional, etc; 4. Obţinerea unui raport preţ/calitate optim pentru serviciile furnizate/prestate utilizatorilor, ţinându-se seama de mărimea, gradul de dezvoltare şi de particularităţile economico-sociale ale

Pagina 43 din 48

localitaţilor, de starea dotărilor şi echipamentelor tehnico-edilitare existente şi de existenţa unor programe de finanţare a exploatării, intreţinerii şi dezvoltării acestora. 5. Reinvestirea profitului obţinut în scopul creşterii calităţii infrastructurii şi a serviciilor prestate. 6. Gestionarea mai bună a resurselor de apă potabila ale judeţului. 7. Creşterea gradului de acces a populaţiei şi agenţilor economici la serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare. 8. Asocierea comunităţilor locale şi înfiinţarea ca acţionari a unui operator regional prin reorganizarea în Societate Comercială pe Acţiuni a operatorului local existent. Regia Autonomă de Apă şi Canal “AQUATIM” Timişoara, va fi reorganizată ca Societate Comercială pe Acţiuni, deoarece îndeplineşte toate condiţiile enumerate mai sus şi anume:

- are experienţa necesară fiind operator local pentru serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare în municipiul Timişoara, oraş cu peste 300 000 locuitori provenind din G.I.G.C.L., structură organizatorică la nivel judeţean

- licenţă de operare Clasa 1 pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare, în arii cu peste 300.000 locuitori în zona bazinului hidrografic Timiş-Bega emisă în luna Ianuarie 2006 de către Autoritatea Naţionala de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală (ANRSC)

- dotarea tehnică corespunzătoare: laboratoare pentru analiza calităţii apei potabile şi a celei uzate, dotate la standarde internaţionale, aflate în curs de acreditare, conform SR EN ISO/CEI 17025/2001; utilaje şi aparatură de intervenţie moderne; mijloace de transport şi specializate adecvate; mijloace de comunicaţie moderne (staţii de emisie-recepţie, comunicaţii interne prin fibră optică, telefoane mobile de serviciu, e.t.c.);

- standarde de calitate implementate: sistem de management al calităţii SR EN ISO 9001:200; sistem de management al mediului SR EN ISO 14001:2005; sistem pentru securitate şi sănătate în munca OH SAS 18001:2004

- standarde de calitate în curs de implementare: SR EN ISO/CEI 17025/2001, pentru laboratoare de analiză a calităţii apei potabile şi a celei uzate

- personal calificat cu experienţă în domeniu: doctori ingineri în tratarea apelor (4), doctoranzi ingineri (2) în tratare şi exploatarea reţelelor de apă, ingineri, economişti având calitatea de experţi în domeniu (4), economişti, chimişti, biologi, subingineri, tehnicieni, maiştrii şi muncitori calificaţi

- echipă performantă de management dovadă fiind situaţia financiară şi cu experienţă în implementarea unor programe internaţionale de finanţare (MUDP1, ISPA), în proiecte de reabilitare, extindere şi modernizare din surse proprii, ale Consiliului Local al municipiului Timişoara, etc.

- existenţa unui raport preţ/calitate optim, preţul apei în Timişoara fiind între cele mai mici din ţară asigurând o apă potabilă la nivelul standardelor de calitate europene Motive de ordin financiar

Situaţia existentă la 31 Decembrie 2005 în localităţile enumerate mai sus este prezentata în continuare.

Informaţii privind serviciile de apă şi canal Timişoara

În municipiul Timişoara serviciile de apă şi canal sunt prestate de R.A.“AQUATIM”. Regia Autonomă de apă şi canal “AQUATIM” este presoana juridică, în formă de regie autonomă, înfinţată prin Decizia nr.118 din 11-03-1991 a Prefecturii Judeţului Timiş, funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară şi îşi desfăşoară activitatea pe baza Regulamentului de organizare şi funcţionare aprobat prin Hotărârea nr.99/27.05.2003 a Consiliului Local al Municipiului Timişoara.

Activitatea de furnizare apă şi activitatea de canalizare desfăşurată pe raza municipiului Timişoara în anul 2005 a fost urmatoarea: Cantitatea de apă distribuită, mc 41 729 578 Capacitatea de producţie maximă, mc/an 66 225 600 Gradul de utilizare, % 63,02 Populaţia deservită, locuitori 320 000 Lungimea reţelei de alimentare cu apă, km 606,6 Lungimea reţelei de canalizare, km 470,5 Cantitatea de apă uzată epurată, mc 50 893 353

Pagina 44 din 48

din care: volum epurat mecanic şi biologic, mc volum epurat mecanic, mc

40 163 089 10 676 264

Tarife, lei/mc fără TVA apă potabilă canalizare

1,25 0,71

Activitatea economică profit Număr angajaţi 780 Jimbolia

În oraşul Jimbolia serviciile de gospodărie comunală sunt prestate de S.C. Jim- apaterm

Jimbolia. Cantitatea de apă distribuită, mc 1 000 000 Capacitatea de producţie maximă, mc/an - Gradul de utilizare, % - Populaţia deservită, locuitori 11 605 Lungimea reţelei de alimentare cu apă, km 62 Lungimea reţelei de canalizare, km 8,7 Cantitatea de apă uzată epurată, mc din care:

volum epurat mecanic şi biologic, mc volum epurat mecanic, mc

- - -

Tarife, lei/mc fără TVA apă potabilă canalizare

1,58 1,38

Activitatea economică pierderi Număr angajaţi 38 Deta

Activitatea de apă şi canalizare este organizata ca serviciu în cadrul primariei oraşului Deta.

Cantitatea de apă distribuită, mc 263 526 Capacitatea de producţie maximă, mc/an - Gradul de utilizare, % - Populaţia deservită, locuitori 5 800 Lungimea reţelei de alimentare cu apă, km 42,65 Lungimea reţelei de canalizare, km 11,46 Cantitatea de apă uzată epurată, mc din care:

volum epurat mecanic şi biologic, mc volum epurat mecanic, mc

315 337 0 0

Tarife, lei/mc fără TVA apă potabilă canalizare

1,67 0,84

Activitatea economică pierderi Număr angajaţi 20

Potrivit analizei economico-financiare efectuate, înfiinţarea unui operator regional prin

reorganizarea R.A. AQUATIM în Societate Comercială pe acţiuni şi concesionarea cãtre aceasta a serviciilor publice de alimentare cu apã şi de canalizare este cea mai potrivitã strategie pentru scopul urmãrit, obţinerea celui mai bun raport preţ/calitate, realizarea indicatorilor de performanţã ai serviciilor prestate la utilizatori la nivelele de calitate şi la termenele stabilite de legislaţia în vigoare, asigurând protecţia consumatorilor.

De asemenea, dupã începerea activitãţii operatorului regional, va fi posibilă: - asigurarea furnizãrii de servicii de calitate (disponibilitate de apã potabilã 24 de ore din 24, la toţi consumatorii - asigurarea apei potabile la standarde de calitate apropiate cu cele din Uniunea Europeanã - racordarea la sistemele publice de alimentare cu apã potabilã şi de canalizare a acelor zone care în prezent nu sunt deservite - adaptarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare la cerinţele consumatorilor - tratarea apelor uzate pentru minimizarea impactului asupra mediului, conform standardelor din Uniunea Europeanã - favorizarea creşterii economiei zonale

Pagina 45 din 48

Delegarea serviciilor de distribuţie de apã şi canalizare va asigura preluarea de cãtre Operatorul Regional a unei pãrţi importante din sarcina finanţãrii infrastructurii aferentă sistemelor publice de alimentare cu apã şi de canalizare, atât din punct de vedere investiţional, cât şi din punct de vedere operaţional.

Motivare socială

Din punct de vedere social, înfiinţarea unui operator regional prin reorganizarea R.A. AQUATIM în Societate Comercială pe acţiuni şi concesionarea cãtre aceasta a serviciilor publice de alimentare cu apã şi de canalizare, va conduce la asigurarea unor servicii eficiente de alimentare cu apã potabilã şi de colectare a apelor de canalizare şi implicit la îmbunãtãţirea condiţiilor de viaţã ale locuitorilor din aceste zone şi din împrejurimi (asigurarea necesarului de apã la consumatorii casnici, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ, 24 ore pe zi, colectarea controlatã a apelor uzate menajere).

De asemenea va conduce la dezvoltarea economicã a unitãţii administrativ-teritoriale în care se desfãşoarã serviciile specifice aferente sistemelor publice de alimentare cu apã şi de canalizare care fac obiectul delegãrii de gestiune prin concesiune.

O calitate a apei potabile nesatisfãcãtoare poate fi cauza unor boli de naturã hidricã. În cazul acestor boli nu se poate preciza cu certitudine calea de transmitere, dar existã posibilitatea transmiterii pe cale hidricã. Motivare pentru protecţia mediului

Din punct de vedere al protecţiei mediului, înfiinţarea unui operator regional prin reorganizarea R.A. AQUATIM în Societate Comercială pe acţiuni şi concesionarea cãtre aceasta a serviciilor publice de alimentare cu apã şi de canalizare va avea efecte benefice în mod special asupra factorului uman, apelor freatice şi solului din arealul acestei unitãţi administrativ-teritoriale.

Asigurarea unei ape de calitate şi îmbunãtãţirea sistemului de canalizare, conduc la protejarea sãnãtãţii umane, în timp ce colectarea şi transportul corespunzãtor al apelor de canalizare previn poluarea solului şi a apelor freatice.

Lucrãrile propuse nu reprezintã potenţiale surse de poluare a apelor nici în perioada de execuţie nici în cea de exploatare, deoarece se referã în principal la transportarea apei potabile ce urmeazã a fi distribuitã diverşilor consumatori (centre populate, industrie). Interacţiunea cu apele de suprafaţã sau subterane este numai accidentalã, în caz de defecţiune prin spargerea conductelor şi nu are influenţã negativã asupra indicatorilor de calitate ai acestora.

CAPITOLUL 4 INVESTIŢIILE NECESARE PENTRU OPTIMIZARE, MODERNIZARE ŞI EXTINDERE

Timişoara - retehnologizarea Staţiei de epurare din municipiul Timişoara; - reabilitarea şi extinderea reţelei de canal din municipiul Timişoara; - asistenţă tehnică;

Valoarea totala a investiţiilor este de 45.363.012 Euro, din care asistenţa ISPA este de 32.207.739 Euro.

Pe termen scurt şi mediu sunt prevăzute investiţii pentru modernizarea tehnologiilor: - Modernizarea gospodăriei de reactivi de la Uzina 4; - Tratarea apelor de spălare de la Uzina nr.2-4; - Tratarea nămolului la Uzina nr.2-4 – evacuare automată nămol; - Optimizarea consumurilor energetice la Uzina 5; - Lucrări de întreţinere a aducţiunilor de la fronturile de captare ( înlocuiri tronsoane metalice şi aducţiuni deteriorate).

Aceste investiţii răspund totodată şi cerinţelor de protecţie a mediului, necesare a fi îndeplinite în vederea respectării Aquisului Comunitar.

Pe termen lung sunt prevăzute lucrări de extindere de capăcităţi sau modernizări de tehnologii: - Monitorizare dispecer a sistemului de alimentare cu apă a municipiului Timişoara et apă a II-a Uz. 2-4 şi Uz. 1 (filtre, DL ) ; - Modernizarea procesului de filtrare a apei la Uzina 2-4; - Modernizarea procesului tehnologic de tratare a apei de la Uzina nr. 2-4 (coagulare-floculare, decantare, filtre multimedia, dezinfecţie,...).

Cu caracter permanent vor rămâne şi în continuare lucrările de intervenţie pentru menţinerea capăcităţilor existente: staţii filtrare, aducţiuni, rezervoare de înmagazinare, foraje pentru captarea apei de adâncime.

Pagina 46 din 48

Jimbolia Investiţiile necesare pentru modernizarea şi retehnologizarea alimentării cu apă şi epurarea

apei uzate menajere trebuie să acopere un spectru larg şi diversificat, după cum urmează: - extinderea frontului de captare a apei cu 2 foraje; - reabilitarea a 2,2 Km coducte de aducţiune din oţel, cu materiale moderne şi fiabile; - reproiectarea etapei de deferizare, demanganizare şi refacerea filtrelor; - complectarea treptei a 2-a de pompare cu 3 pompe moderne (în prezent este dotată cu pompe tip Lotru, energofage şi depăşite); - înlocuirea în regim de urgenţă a conductelor de distribuţie din oţel, adică a cca 29 Km lungime din totalul de 62 Km; - reproiectarea întregului sistem de canalizare; - reabilitarea staţiei de epurare

Deta

Necesarul de investiţii este foarte mare, întreaga activitate de apă şi canal având nevoie de intervenţii rapide cum ar fi: - schimbarea pompelor de tip vechi cu altele noi şi economice; - modernizarea şi retehnologizarea uzinei de apă ; - repunerea staţiei de clorinare în funcţiune de urgenţă; - schimbarea reţelei din oţel cu materiale performante; - modernizarea şi extinderea reţelei de canalizare; - modernizarea şi retehnologizarea staţiei de epurare;

CAPITOLUL 5 ACTIVITĂŢI PENTRU IMPLEMENTAREA OPERATORULUI REGIONAL Statutul legal În vederea înfinţării Operatorului Regional R.A. AQUATIM se va reorganiza în Societate

Comercială pe acţiuni cu denumirea S.C. AQUATIM S.A. concomitent cu asocierea municipiului Timişoara, a judeşului Timiş, a oraşului Deta şi a oraşului Jimbolia.

S.C. AQUATIM S.A. va avea ca obiect de activitate: captarea, tratarea şi distribuţia apei;

colectarea şi tratarea apelor uzate în următoarele localităţi: Timişoara, Jimbolia, Deta. S.C. AQUATIM S.A. se va organiza şi va funcţiona conform legii şi actului constitutiv. Acţionarii Operatorului Regional

- Municipiul Timisoara - Consiliul Judeţean Timiş - Oraşul Jimbolia - Oraşul Deta

Capitalul social iniţial al S.C.“AQUATIM” este stabilit la suma de 84.793.100 lei, împărţit în

Acţiuni nominative, în valoare nominală de 100 lei fiecare, din care: Capitalul social iniţial se constituie din aportul acţionarilor stabilit prin Hotărârea Consiliului

Local al municipiului Timişoara şi prin hotărârile consiliilor locale, după cum urmeaza:

Municipiul Timişoara 84.445.700, lei Consiliul Judeţean Timiş 100.000, lei Oraşul Jimbolia 200.000, lei Oraşul Deta 47.400, lei

Alte localităţi se vor putea asocia la constituirea operatorului regional prin majorarea de capital a operatorului regional nou infiinţat.

Acţiunile rezultate din împărţirea capitalului social la valoarea de 100 lei, sunt în număr de

848.934 acţiuni, din care:

Municipiul Timişoara 844.457, Acţiuni Consiliul Judeţean Timiş 1.000, Acţiuni Oraşul Jimbolia 2.000, Acţiuni Oraşul Deta 474, Acţiuni

Pagina 47 din 48

CAPITOLUL 6

MODALITĂŢI DE ACORDARE A CONCESIUNII SERVICIILOR CĂTRE OPERATORUL REGIONAL Delegarea directă Conform art. 11 ali.5 din Ordonanţa Guvernului nr.32/2002 şi a art. 45 din Regulamentul

cadru de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.1353/2003: Autorităţile administraţiei publice locale pot hotărî delegarea în mod direct a gestiunii serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare operatorilor care rezultă dintr- o reorganizare teritorială bazată pe principii de eficienţă economică şi performanţă operaţională, dacă capitalul social al acestora aparţine mai multor autorităţi locale.

Hotărârea se va da în baza unui studiu de oportunitate care să evidenţieze că astfel se obţine un raport cost/calitate optim pentru serviciile furnizate/prestate utilizatorilor, ţinându-se seama de mărimea, gradul de dezvoltare şi de particularităţile economico-sociale ale localităţilor, de starea dotărilor şi echipamentelor tehnico-edilitare existente şi de existenta unor programe de finanţare a exploatării, întreţinerii şi dezvoltării acestora, precum şi în baza consultării şi dezbaterii publice în urma cărora se va adopta soluţia optima pentru utilizatori.

Semnarea contractului

Contractul de concesiune a serviciilor de apă şi de canalizare se va încheia între Municipiul Timişoara, oraşul Deta, oraşul Jimbolia şi Societatea Comercială AQUATIM S.A. imediat după: - înmatricularea societăţii la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş - obţinerea avizului conform al Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală (ANRSC) privind contractul de concesiune a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 7 din Regulamentul cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 85 din 11/02/2003 - obţinerea noii licenţe de operator de servicii de alimentare cu apă şi de canalizare emisă de ANRSC în conformitate cu art. 57-58 din Regulamentul privind acordarea licenţelor de gospodărie comunală, condiţiile de suspendare, de retragere sau de modificare a acestora publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 119bis din 25/02/2003.

Înregistrarea contractului Autoritatea Concedentă va păstra într-un registru ”Contracte” o evidenţă clară a datelor şi

informaţiilor cu privire la derularea Contractului de Concesiune, în care se vor preciza cel puţin informaţiile referitoare la obiectul contractului, durata contractului de concesiune, termenele de realizare a investiţiilor, termenele de plată a redevenţei şi obligaţiile de mediu. Registrul ”Contracte” se va întocmi şi păstra la sediul Autorităţii Concedente.

Dosarul contractului Toate documentele întocmite pe parcursul desfăşurării procedurilor de negociere directă se

vor păstra de către Autoritatea Concedentă, într-un dosar al delegării de gestiune a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, care se va întocmi pentru fiecare contract de concesiune.

CAPITOLUL 7 NIVELUL REDEVENŢEI ŞI DURATA CONCESIUNII

O dată cu derularea contractului de concesiune, concesionarul datorează autorităţii

concedente o redevenţă aferentă bunurilor şi serviciilor concesionate. Nivelul redevenţei va fi stabilită prin contractul de concesiune. Redevenţa se va plăti anual de concesionar autorităţii concedente într-o singură tranşă, după

aprobarea bilanţului aferent exerciţiului financiar precedent de către adunarea generală a acţionarilor concesionarului, în termenul prevăzut de lege.

Concesionarul va putea utiliza Fondul de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare (IID) în ordinea de priorităţi stabilită de lege.

Soldul neutilizat al contului la sfârşitul anului va fi reportat cu aceeaşi destinaţie în anul următor. După rambursarea împrumutului, a plăţii dobânzilor şi comisioanelor, eventualul sold rămas este raportat în anul următor şi utilizat până la lichidarea contului potrivit art.5 lit.d.

Atât valoarea cât şi scadenţa redevenţei pot fi modificate ulterior prin acordul scris al părţilor în conformitate cu prevederile din contractul de concesiune.

Durata concesiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare este de 25 ani, începând cu data de semnării contractului de concesiune.

Pagina 48 din 48

Contractul de concesiune a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare poate fi prelungit pentru o perioadă egală cu cel mult jumătate din durata sa iniţială.

CAPITOLUL 8 CONCLUZII ŞI PROPUNERI Având în vederea analiza efectuată în prezentul Studiu de Oportunitate asupra situaţiei

actuale a sistemelor publice de apă şi canalizare a cerinţelor strategiei de dezvoltare a serviciilor publice de apă şi canalizare aferente sistemelor de alimentare cu apa, este evident că înfiinţarea unui operator regional prin reorganizarea R.A. AQUATIM în Societate Comercială pe acţiuni şi concesionarea cãtre aceasta a serviciilor publice de alimentare cu apã şi de canalizare reprezintă soluţia cea mai potrivită pentru obţinerea celui mai bun raport preţ/calitate şi realizarea indicatorilor de performanţă ai serviciilor prestate la utilizatori la nivelele de calitate şi la termenele stabilite de legislaţia în vigoare şi de Autoritatea Concedentă, în condiţii care să permită efectivitatea şi corecţia neconformităţilor concomitent cu asigurarea protecţiei consumatorilor.

Avantajele înfiinţării Operatorului Regional Unic vor fi: - obţinerea celui mai bun raport preţ/calitate, realizarea indicatorilor de performanţã ai serviciilor prestate la utilizatori la nivelele de calitate şi la termenele stabilite de legislaţia în vigoare, asigurând protecţia consumatorilor. - asigurarea furnizãrii de servicii de calitate (disponibilitate de apã potabilã 24 de ore din 24, la toţi consumatorii - asigurarea apei potabile la standarde de calitate apropiate cu cele din Uniunea Europeanã - racordarea la sistemele publice de alimentare cu apã potabilã şi de canalizare a acelor zone care în prezent nu sunt deservite - adaptarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare la cerinţele consumatorilor - tratarea apelor uzate pentru minimizarea impactului asupra mediului, conform standardelor din Uniunea Europeanã - favorizarea creşterii economiei zonale - preluarea unei pãrţi importante din sarcina finanţãrii infrastructurii aferentă sistemelor publice de alimentare cu apã şi de canalizare, atât din punct de vedere investiţional, operaţional cât şi din punct de vedere al protecţiei mediului - benefice şi din punct de vedere al îndeplinirii cerinţelor de protecţia mediului, în mod special asupra factorului uman, apelor freatice şi solului din arealul acestor oraşe prin preluarea şi capacitatea sporită de îndeplinire a obligaţiilor aferente, obligaţii care vor presupune un efort investiţional substanţial, greu de suportat separat de membrii asociaţiei.

De asemenea înfiinţarea Opeatorului Regional Unic şi existenţa Contractului de

Concesiune reprezintă condiţie de eligibilitate pentru accesarea fondurilor de coeziune şi structurale pentru proiectele de apă potabilă şi apă uzată.

Elaborarea prezentului Studiu de Oportunitate s-a făcut pe baza informaţiilor şi documentelor obţinute prin următoarele metode şi surse: examinarea directă pe teren, discuţii la nivelul Consiliului Judeţean Timiş, a municipiului Timişoara, a oraşului Deta, a oraşului Jimbolia, discuţii cu personalul tehnic, economic, de exploatare al serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, consultarea de materiale arhivistice şi documentaţii.

Elaborator,

1

ROMÂNIA Se aprobă, JUDEŢUL TIMIŞ PRIMAR MUNICIPIUL TIMIŞOARA Dr. Ing. Gheorghe Ciuhandu PRIMĂRIA DIRECŢIA EDILITARĂ Nr. SC 2007 -001633/ 26.01.2007

REFERAT

privind aprobarea reorganizării Regiei Autonome Apă - Canal AQUATIM Timişoara în societate comercială pe acţiuni şi asocierea Municipiului Timişoara

cu Judeţul Timiş, Oraşul Deta şi Oraşul Jimbolia, în vederea înfiinţării operatorului regional pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare

Având în vedere: Strategia de dezvoltare durabilă a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare –

„România 2025”, adoptată de Guvernul României în anul 2003; Necesitatea restructurării operării şi administrării serviciilor de alimentare cu apă şi a stimulării

cooperării între autorităţile locale în rezolvarea nevoilor prioritare în sectorul serviciilor publice; Adresa nr.6068/21.11.2006 a Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor care, în vederea

accesării fondurilor comunitare disponibile României pentru finanţarea infrastructurii de mediu începând cu 01.01.2007, subliniază obligaţiile ce revin autorităţilor publice locale în pregătirea proiectelor regionale de investiţii în infrastructura de apă/apă uzată, şi anume: asocierea municipalităţilor, crearea unui operator regional unic, existenţa unui contract de concesiune, ultimele două, de importanţă majoră, fiind condiţii de eligibilitate a proiectelor regionale de apă/apă uzată finanţate prin fonduri de coeziune. De asemenea, adresa menţionează obligativitatea creării unei unităţi de implementare a proiectului (UIP), care, în cazul proiectelor de apă şi apă uzată, trebuie să fie funcţională în cadrul companiei de apă. Aşa cum rezultă din adresele Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, în cadrul RAAC AQUATIM Timişoara există organizat distinct şi funcţionează un asemenea departament cu experienţă în gestionarea programelor internaţionale experienţă obţinută prin implementarea Măsurii ISPA – Reabilitarea tehnologiei de epurare a apelor uzate şi modernizarea reţelei de canalizare în oraşul Timişoara, România. Cu referire la asistenţa tehnică în vederea regionalizării Ministerul Finanţelor Publice ne-a comunicat amendarea de către Comisia Europeană a Memorandumului de Finanţare privind măsura ISPA, aflată în derulare, astfel încât fondurile iniţiale alocate pentru suport în crearea parteneriatului public-privat să fie realocate pentru acordarea de asistenţă operatorului regional în speţă RAAC AQUATIM Timişoara în scopul creşterii eficienţei.

Pe de altă parte din experienţa de până acum în derularea programelor ISPA devine evident că regionalizarea serviciilor este importantă pentru a putea beneficia de economiile la scară, ca o condiţie minimă pentru a asigura un management eficient şi pentru a se putea aplica o politică de dezvoltare pe termen lung în sectorul de mediu. Obiectivul final este de a oferi servicii de calitate în condiţiile unui tarif acceptabil.

2

RAAC AQUATIM Timişoara a obţinut toate acordurile necesare în vederea reorganizării în societate comercială şi transformarea în operator regional de la Ministerul Finanţelor, BERD - cu care regia are contractate două împrumuturi şi Comisia Europeană (Ministerul Integrării).

Datorită: Hotărârii nr.302/26.07.2005 a Consiliului Local al Municipiului Timişoara privind acordul de

principiu în vederea reorganizării Regiei Autonome de Apă - Canal AQUATIM Timişoara în societate comercială pe acţiuni, care în art. 1 prevede faptul că: „Consiliul Local al Municipiului Timişoara îşi dă acordul de principiu în vederea reorganizării R.A.A.C AQUATIM Timişoara din regie autonomă în societate comercială pe acţiuni, având ca acţionar unic Consiliul Local al Municipiului Timişoara, urmând ca ulterior să se constituie ca operator regional, cu un capital social ce se va constitui prin aportul mai multor autorităţi publice locale”.

Considerăm că se impune ca o necesitate reorganizarea RAAC AQUATIM Timişoara într-o societate comercială pe acţiuni şi constituirea ca operator regional. Această transformare şi regionalizare se va efectua în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi anume:

O.U.G. nr. 30/1997, privind reorganizarea regiilor autonome, aprobată şi modificată prin Legea nr. 207/1997, cu modificările ulterioare;

Legea 634/2002 art. 11 alin.5 şi art.45 din Hotărârea nr.1353/2003 pentru aprobarea Regulamentului – cadru şi a Contractului – cadru de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare : „Autorităţile administraţiei publice locale pot hotărî delegarea în mod direct a gestiunii serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare operatorilor care rezultă dintr-o reorganizare teritorială bazată pe principii de eficienţă economică şi performanţă operaţională, dacă capitalul social al acestora aparţine mai multor autorităţi locale.”

Art.3 din H.G. nr. 360/1998, privind unele măsuri pentru reorganizarea regiilor autonome de interes local care beneficiază de împrumuturi externe de la organismele financiare internaţionale, care condiţionează transformarea statutului juridic al regiilor autonome de obţinerea acordului prealabil al organismelor finanţatoare externe; În baza studiului de oportunitate, consultării şi dezbaterii publice, considerăm că

transformarea operatorului de alimentare cu apă şi de canalizare din municipiul Timişoara în societate comercială pe acţiuni şi constituirea lui ca operator regional unic este o necesitate pentru îndeplinirea misiunii propuse şi anume:

• atragerea de noi surse de finanţare pentru investiţii • implementarea sistemului integrat de management de calitate-mediu; • asigurarea in bune condiţii a alimentarii cu apa a localităţilor si cetăţenilor; • îmbunătăţirea performantele operaţionale, financiare si a randamentelor ; • reducerea consumurilor si a pierderilor din reţea; • ameliorarea continua a calităţii apei epurate deversate ; • continua îmbunătăţire a relaţiilor cu clienţii; • informatizarea/automatizarea activităţii ; • extinderea sistemelor centralizate de alimentare cu apa potabila existente ; • creşterea numărului de consumatori racordaţi la sisteme centralizate de alimentare cu apa

potabila ; • creşterea operativităţii in remedierea avariilor ; • creşterea vitezei de reacţie la urgente si sesizări;

3

• continua profesionalizare a personalului ; • continuarea solicitării de noi surse de finanţare pentru investiţii pentru programe regionale; • alinierea la standardele comunitare de mediu.

În concluzie propunem :

1. Aprobarea reorganizării Regiei Autonome Apă şi Canal AQUATIM Timişoara în societate comercială pe acţiuni, cu denumirea Societatea Comercială AQUATIM S.A. şi asocierea Municipiului Timişoara cu Judeţul Timiş, Oraşul Deta şi Oraşul Jimbolia, în vederea înfiinţării operatorului regional, Societatea Comercială AQUATIM S.A., pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare. 2. Aprobarea aportului Municipiului Timişoara la formarea capitalului social al Societăţii Comerciale AQUATIM S.A. care va fi în valoare de 84.445.700 lei şi se constituie prin preluarea activului şi pasivului Regiei Autonome Apă şi Canal AQUATIM Timişoara. 3. Aprobarea actul constitutiv al operatorului regional Societatea Comercială AQUATIM S.A. 4. Desemnarea ca reprezentant al Municipiului Timişoara în Adunarea generală a acţionarilor Societăţii Comerciale AQUATIM S.A. a domnului Bodo Adrian. Persoana împuternicită să semneze în numele şi pe seama Municipiului Timişoara actul constitutiv al Societăţii Comerciale AQUATIM S.A. este domnul Bodo Adrian. DIRECTOR DIRECŢIA EDILITARĂ, ŞEF SERVICIU R.P.,

ing. DUMITRU ANDOR ing. IOAN GANCIOV

ŞEF BIROU HIDROTEHNIC, AVIZAT JURIDIC, ing. MARIUS ONEŢIU jr. MIRELA LASUSCHEVICI Red / Dact ML; Ex 1