Hotararea 224/22.04.2008 privind aprobarea Îndrumarului pentru Regulamentul Local de Urbanism al cartierului Cetate şi al altor zone istorice protejate din Timişoara

1

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMIŞOARA

Editat de Proiectul de cooperare româno-german „Reabilitarea prudentă şi revitalizarea economică a cartierelor istorice din Timişoara”

REGLEMENTĂRI | EXPLICAȚII | PROCEDURI

ÎNDRUMAR PENTRU REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM AL CARTIERULUI CETATE ŞI AL ALTOR ZONE ISTORICE PROTEJATE DIN TIMIŞOARA

2

3

CUPRINS

INTRODUCERE ISTORIC p. 4 DESPRE ÎNDRUMAR p. 6 MONUMENTE ISTORICE ŞI ZONE ISTORICE PROTEJATE DIN TIMIȘOARA p. 7

ELEMENTE

GLOSAR DE TERMENI p. 8

ACOPERIŞURI p. 10

FAŢADE p. 14

FERESTRE p. 18

PORŢI ŞI UŞI DE INTRARE p. 22

VITRINE ŞI COPERTINE p. 26

FIRME, RECLAME ŞI ILUMINAT p. 30

CURŢI INTERIOARE p. 34

INSTALAŢII TEHNICE p. 38

ANEXE

DESPRE BAZA LEGISLATIVĂ p. 40

REGLEMENTĂRI MONUMENTE ISTORICE ȘI ZONE DE PROTECȚIE p. 44

CASETA TEHNICĂ p. 45

4

Deşi oraşul Timişoara are o istorie de circa opt secole, structura urbană şi clădirile actuale se datorează activităţii de construcţii din ultimii trei sute de ani.

Pe baza unor proiecte executate la planşetă s-au realizat, aproximativ între anii 1725 şi 1765, reţeaua stradală principală şi numeroase clădiri ale cartierului Cetate. Acest cartier urban constituia „inima”, centrul politic, administrativ şi cultural al întregului oraş. El era apărat de o uriaşă centură de fortificaţii, lată de circa 500 metri, formată din trei inele concentrice. Dintre cele nouă bastioane ale primului inel, se păstrează unul singur, numit astăzi „Bastionul Cetăţii”.

De la limita exterioară a fortificaţiilor, numită „linia de circumvalaţiune”, se întindea Esplanada Cetăţii, o câmpie lată de 948 m. Pe această câmpie era interzis a se construi, pentru ca un eventual inamic să nu se poată apropia de fortificaţii, ascunzându-se după clădirile care s-ar fi construit. De aceea, celelalte cartiere ale oraşului au fost construite la o distanţă de peste doi kilometri distanţă faţă de centrul cartierului Cetate.

Încă din secolul al 18-lea, oraşul era constituit din mai multe cartiere, fiecare având caracterul său aparte şi funcţiunile sale specifice. Cartierul Fabric, o suburbie cu caracter industrial incipient, a avut iniţial funcţiuni de producţie. Cartierele Iosefin, Elisabetin şi Mehala au avut la început caracteristici rurale.

În secolele 19 şi 20, cartierele au crescut şi s-au unit, datorită unei evoluţii planificate, formând astăzi un organism urban unitar, relativ coerent.

Cum oraşul nu a suferit distrugeri complete în urma unor războaie de durată sau cutremure catastrofale, se păstrează majoritatea construcţiilor realizate în ultimele trei secole. Ele formează astăzi pieţe urbane, care au fiecare caracteristici arhitectonice particulare, construcţii importante, care domină ţesutul urban, şi fronturi stradale cu valoare istorică. Încă mai există peste 14.500 de clădiri istorice în oraşul actual, caracterizat printr-o dezvoltare economică şi culturală dinamică.

Construcţiile istorice formează ansambluri, având fiecare o identitate arhitecturală proprie, într-o varietate impresionantă de stiluri. Ele reprezintă

Clădiri istorice în Piaţa Unirii din Cetate

5

ISTORIC

întreaga istorie a arhitecturii europene, de la perioada barocă şi până la cea interbelică.

Caracteristice pentru Timişoara sunt şi zonele verzi din lungul canalului Bega, parcurile, care leagă între ele diferitele cartiere istorice, înconjurând parţial cartierul Cetate.

Într-o zonă în care s-au întâlnit şi s-au întrepătruns, înbogăţindu-se reciproc, influenţe culturale diferite, s-a creat o tradiţie urbană multiculturală, o moştenire sprituală, la care se referă cu mândrie timişorenii, atunci numesc oraşul lor „Mica Vienă”.

Cele peste 14.500 de clădiri istorice formează astăzi cea mai mare rezervaţie de arhitectură din ţară, de o valoare deosebită atât pentru România, cât şi pentru Europa. Păstrarea acestei moşteniri culturale constituie o datorie, atât pentru autorităţile de resort, cât şi pentru locuitori. Zonelele istorice ale Timişoarei au calităţi, care puse în valoare corect şi cu prudenţa necesară, pot deveni deosebit de atractive atât pentru cetăţenii Timişoarei, cât şi pentru turişti.

Evenimentele din ultimele şapte decenii au dus la neglijarea cartierelor istorice, care necesită

astăzi măsuri urgente de protecţie şi conservare. Avantajele administrative şi financiare, oferite proprietarilor, sprijină strategiile de conservare şi recuperare a moştenirii urbane.

Reabilitarea adecvată a clădirilor istorice presupune o abordare atentă şi amănunţită, rezolvând în primul rând necesităţile determinate de starea structurii de rezistenţă a clădirilor, de fizica construcţiilor, de instalaţiile tehnice, dar şi de necesităţile estetice.

Nu trebuie ignorat faptul, că fondul construit al zonelor istorice este un produs al evoluţiei în timp. În adoptarea soluţiilor de reabilitare trebuie evitate soluţiile radicale, deoarece de cele mai multe ori, ele presupun pierderi majore de substanţă originală. În cele mai multe cazuri, este valabilă zicala „mai puţin înseamnă mai mult”, deoarece prin intervenţii masive asupra substanţei originale pot fi cauzate pierderi de neînlocuit.

PRINCIPII GENERALE

Cercetarea minuţioasă din punct de vedere tehnic a substanţei construite originale

Analiza elementelor stilistice și de plastică arhitecturală

Atenţie sporită la clădirile monument istoric În cadrul siturilor istorice, analiza compoziţiei

urbanistice a ansamblului Cercetarea condiţiilor geotehnice de fundare

şi eventual ale caracteristicilor arheologice ale terenului

Documentarea deteriorărilor substanţei construite şi evoluţia lor în timp

Întocmirea unei expertize corecte şi echilibrate referitoare la obiectul construit

vezi şi: REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM AFERENT PLANULUI URBANISTIC GENERAL P.U.G. 2001, în special: 4.B.II. Monumente. 4.B.III. Zone protejate (rezervaţii de arhitectură şi urbanism).

REGULAMENTUL DE URBANISM – CARTIER CETATE TIMIŞOARA 1999, în special: 3.Titlul II. Prescripţii la nivelul fâşiei de protecţie şi a zonelor tampon. 4.Titlul III. Prescripţii la nivelul Cartierului Cetate. Cap. II Străzile din Cartierul Cetate - vezi modalităţile de intervenţie pentru fiecare clădire din Cetate în parte

�

�

� �

�

�

�

Piaţa Traian din Fabric

Clădiri istorice în Iosefin

6

DESPRE ÎNDRUMAR

PROBLEME

În perioada de peste patru decenii a regimului comunist, lucrările de întreţinere curentă necesare în zonele istorice ale Timişoarei au fost în cea mai mare parte neglijate. După anul 1990, activitatea de construcţii şi reparaţii din zonele istorice a cunoscut numeroase abordări greşite.

Intervenţiile neadecvate, în special asupra elementelor care definesc compoziţia faţadelor şi a acoperişurilor, nu conduc numai la deteriorări importante ale substanţei construite, ci şi la pierderi ireversibile privind informaţiile despre aceasta.

Utilizarea unor materiale improprii precum şi a unor soluţii de detaliu neadecvate au condus la mutilarea unor clădiri, având un impact negativ asupra aspectului întregului ansamblu arhitectural din care acestea făceau parte. Exemplele negative menţionate mai sus s-au adăugat celor deja apărute în perioada interbelică, aducând prejudicii patrimoniului arhitectural:

Schimbarea destinaţiei unei clădiri sau numai a unui spaţiu singular, dăunând întregii clădiri şi distrugând substanţa originală

Îndesirea exagerată prin realizarea de construcţii anexe, în majoritate improvizaţii parazitare, în curţile interioare, pe terenurile până atunci libere ale parcelelor, sau chiar amplasarea unor asemenea adăugiri (de exemplu mici spaţii comerciale) în gangurile de acces ale clădirilor.

Reîmpărţirea unor clădiri în numeroase subunităţi, locuinţe mici improvizate, de cele mai multe ori realizată neinspirat, a condus chiar şi la subdivizarea unor încăperi cu deteriorarea tavanelor cu bolţi sau stucaturi.

Intervenţii brutale determinate de echiparea cu instalaţiile tehnice necesare.

Situaţia s-a agravat prin apariţia a numeroase proprietăţi mici asupra spaţiilor de locuit, folosite anterior prin închiriere. Fragmentarea iraţională a acestora s-a întărit prin aplicarea legii 112/1994, prevăzând vânzarea în aceeaşi formă, către chiriaşi, a locuinţelor proprietatea statului, ducând la formarea unor asociaţii mari, compuse din numeroşi proprietari.

•

•

•

•

SCOPUL

Îndrumarul se adresează în primul rând locuitorilor oraşului istoric, dar şi instituţiilor implicate în gestionarea ansamblurilor istorice sau în activităţi legate de construcţii şi echipare edilitară.

Îndrumarul oferă informaţii şi explicaţii asupra direcţiilor de urmat atât instituţiilor, cât şi persoanelor, care locuiesc ori desfăşoră activităţi în zonele istorice. Alături de o introducere în legislaţia aferentă, sunt oferite date tehnice şi urbanistice, în sprijinul opţiunii pentru soluţiile ponderate în reabilitarea zonelor istorice.

DESPRE ÎNDRUMAR

Se doreşte ca această publicaţie să servească drept ghid, care să vină în întîmpinarea celor implicaţi, în scopul sensibilizării privind o reabilitare adecvată.

Prin intermediul unor explicaţii succinte şi al unor exemple ilustrate, cititorul este informat despre prevederile pe plan local în domeniul ocrotirii monumentelor. Prezentarea ilustrată a unor realizări pozitive şi negative va fi însoţită de recomandările asupra măsurilor planificate.

În paginile ce urmează sunt abordate o parte din elementele componente ale clădirilor istorice, în special cele care influenţeză imaginea ansamblurilor urbane, fiind oferite totodată recomandări privind reabilitarea lor.

În capitolul Anexe sunt prezentate atât referiri la prevederile legislative generale, cât şi un extras din textul original al regulamentelor locale de urbanism pentru zonele istorice din Timişoara.

7

MONUMENTE ISTORICE ŞI ZONE ISTORICE PROTEJATE DIN TIMIȘOARA

Legea 422/2001 defineşte referitor la zonele istorice următoarele noţiuni:

Monument... ... construcţie sau parte de construcţie împreună cu instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară, care fac parte integrantă din acestea, precum şi lucrări artistice comemorative, funerare, împreună cu cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic.

Ansamblu... ... grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic, de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic.

Sit... ...teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadrul natural, care sunt mărturii cultural- istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural.

Oraşul Timişoara, monumente istorice şi zone istorice protejate (acest plan îl puteţi găsi la scară mai mare şi la capitolul ANEXE, pe pagina 44)

8

BURLAN

JGHEAB

STREAŞINĂ

RACORD DE SCURGERE ÎNTRE JGHEAB ŞI BURLAN

O

CORNIŞĂ

BRÂU

SOCLU

APAREIAJ ÎN TENCUIALĂ

ZOLBANC

ANCADRAMENTUL FERESTREI

ANTABLAMENTUL FERESTREI

CONSOLE

GLOSAR DE TERMENI | ELEMENTE DE FAŢADĂ

9

GLOSAR DE TERMENI | ACOPERIRIŞ | FEREASTRĂ

LUCARNĂ

FERESTRĂ ÎN PLANUL ACOPERIŞULUI (TIP VELUX)

ŢIGLĂ SOLZ (ROTUNDĂ)

ŢIGLĂ SOLZ (DREAPTĂ)

TURN

ANCADRAMENT

RAMĂ (TOC)

CANAT

TRAVERSĂ

PICURĂTOR

ŞIPCĂ BATANTĂ

10

Peisaj tipic pentru compoziţia dinamică a acoperişurilor realizate după anul 1900, la Timişoara (aici în cartierul actual Cetate).

ACOPERIŞURI

ACOPERIŞURI01 Acoperişurile, formate din învelitoare şi şarpantă, nu servesc numai la protejarea de ploaie şi intemperii a construcţiilor, ci formează o componentă majoră a limbajului plastic arhitectural al evoluţiei din ultimile trei secole.

Peisajul specific al acoperişurilor timişorene se caracterizează prin jocul de volume al unor mari suprafeţe de învelitori. Clădirile din zonele istorice au deseori acoperişurile rezolvate unitar din punct de vedere al plasticii de faţadă, streşinile şi coamele unor construcţii învecinate având aceeaşi înălţime şi proporţii armonioase.

La clădirile declarate monument istoric nu se admite modificarea formei acoperişului. Acoperişul iniţial, atât suprafaţa învelitoarei, cât şi elementele adăugate ei, lucarnele şi tabacherele istorice, trebuie păstrate.

La construcţiile noi din zonele protejate se va prelua forma acoperişurlor din zonele învecinate.

Şarpante, streşini, jgheaburi şi burlane de scurgere a apei pluviale, care sunt degradate, provoacă mari stricăciuni substanţei construite din zonele istorice timişorene.

11

GREŞIT! În locul ţiglelor “solzi” originale, pe suprafaţa cu învelitoare nouă, s-au folosit ţigle profilate, atipice pentru zonele istorice.

REGRETABIL! Ferestrele de tip Velux din planul învelitorii, vizibile din spaţiul public al străzii, contravin aspectului istoric al clădirii.

GREŞIT! Învelitoarea acoperişului original a fost înlocuită cu o alta din material plastic. Nici lucarna nu corespunde formelor tradiţionale, istorice.

CORECT! La repararea acoperişului au fost utilizate ţigle tipice pentru zonele istorice ale Timişoarei.

ACOPERIŞURI | ÎNVELITORILE ACOPERIŞURILOR | LUCARNE

ÎNVELITORILE ACOPERIŞURILOR

În secolele 18 şi 19 acoperişurile din Timişoara au fost învelite cu ţigle solzi. Unele elemente de construcţie, cum ar fi turnurile sau unele frontoane, au fost acoperite cu învelitori din tablă. În jurul anului 1900, s-au introdus şi alte forme de ţigle. La reabilitarea învelitorilor, se recomandă păstrarea ţiglelor tradiţionale. După o verificare atentă, vechile ţigle găsite încă într-o stare bună îşi mai pot îndeplini funcţiunea şi în următoarele decenii. Dacă refolosirea nu mai este posibilă, înlocuirea se va face cu ţigle noi, având acelaşi format ca şi cele vechi. Când starea generală a degradării impune înlocuirea în totalitate, se vor utiliza materiale cât mai apropiate de modelul original. Nu se vor folosi materiale, cum ar fi ţigla profilată, azbocimentul, cartonul asfaltat sau materialele plastice, toate fiind atipice pentru zonele istorice. Învelitori din tablă se vor folosi numai pentru clădiri sau părţi de construcţii, care au fost acoperite din faza iniţială cu tablă. Şorţurile din tablă, pentru protejarea îmbinărilor dintre învelitori şi zidurile verticale, trebuie dimensionate la limitele minime, pentru a fi cât mai discrete.

LUCARNE ŞI FERESTRE ÎN PLANUL ACOPERIŞULUI

Lucarnele pot avea forme diferite şi sunt destinate luminării şi ventilării podurilor.

La clădirile declarate monument istoric, care nu au avut lucarne sau ferestre, nu se admite realizarea de lucarne sau ferestre.

Parte integrantă a imaginii specifice a acoperişurilor, lucarnele istorice trebuie păstrate. De asemenea şi tabacherele din tablă pentru ventilarea podurilor trebuie păstrate.

Realizarea lucarnelor noi trebuie făcută cu respectarea formelor, proporţiilor şi modelelor istorice. În cadrul aceluiaşi acoperiş, lucarnele trebuie să fie unitare ca formă şi poziţionate ordonat.

Ferestrele din planul acoperişului (de tip Velux) sunt interzise la clădirile monument. În cartierul Cetate ele sunt admise numai la 2 m de streaşină, măsurat în plan orizontal, şi la 0,5 m în celelate zone protejate.

12

Coşuri de fum deteriorate, încăl- zirea nu poate funcţiona corect.

Coş de fum istoric, restaurat corect

GREŞIT! Intervenţiile constructive noi, în zona acoperişului, deteriorează aspectul istoric al clădirii.

MANSARDĂRI ŞI TERASE DE ACOPERIŞ

La clădirile declarate monument istoric, care nu au fost mansardate, se interzice mansardarea. Acoperişul trebuie păstrat în forma iniţială.

La celelalte clădiri din zonele protejate, mansardarea se va face numai cu avizul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţului Timiş. Geometria exterioară a acoperişului trebuie păstrată. Execuţia trebuie să fie realizată cu deosebită grijă şi cu o calitate superioară.

Străpungerea învelitorii pentru tubulaturi de aerisire, antene, etc. dăunează acoperişurilor şi trebuie evitată.

Executarea unor terase este interzisă la clădirile monument. La celelalte clădiri din zonele protejate este posibilă, dar se va executa numai cu avizul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţului Timiş, şi numai în porţiunile care nu sunt vizibile din spaţiul public.

COŞURI DE FUM

Coşurile de fum sunt elemente importante ale imaginii de ansamblu a acoperişurilor. Cele existente trebuie reparate, acoperierea lor trebuie refăcută după modelele originale. Coşurile de fum distruse trebuie reconstruite în mod tradiţional.

ACOPERIŞURI | MANSARDĂRI | COŞURI DE FUM

13

GREŞIT! Jgheaburi şi burlane de evacuare a apei meteorice defecte duc la degradări masive ale faţadelor.

VALOARE ESTETICĂ! Vazon istoric de legătură, între jgheab şi burlan, şi cârlige de jgheab istorice. Ele trebuie neapărat conservate şi restaurate.

CORECT! Jgheaburile / burlanele noi de evacuare a apei, respectiv cele care sunt corect întreţinute, protejează faţadele împotriva apei meteorice.

ACOPERIŞURI | EVACUAREA APELOR METEORICE

RECOMANDĂRI

Păstrarea formei acoperişurilor istorice La mansardări se va păstra forma originală a

acoperişurilor Refolosirea ţiglelor în stare bună Utilizarea de învelitori având aceeaşi formă,

culoare şi material, ca şi cele istorice Construirea lucarnelor după modelul istoric Feresterele din planul acoperişului trebuie

executate conform dispoziţiilor regulamentelor locale de urbanism

Păstrarea coşurilor de fum istorice Evitarea amplasării de instalaţii pe acoperiş Evitarea fragmentării sau străpungerii

acoperişului Realizarea traseelor burlanelor doar vertical

vezi şi REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM AFERENT PLANULUI URBANISTIC GENERAL P.U.G. 2001 în special: 4.B.II. Monumente, Acoperişuri: 24 – 26. 4.B.III.4. Zone protejate, Acoperişuri: 24 – 33

REGULAMENTUL DE URBANISM – CARTIER CETATE TIMIŞOARA 1999 în special: 4.Titlul III.Prescripţii la nivelul Cartierului Cetate, Acoperişuri: 38. Cap. II Străzile din Cartierul Cetate - vezi modalităţile de intervenţie pentru fiecare clădire din Cetate în parte

� �

� �

� �

� � �

�

EVACUAREA APELOR METEORICE

Jgheaburile şi burlanele au rolul de a colecta apele meteorice de pe acoperiş şi de a le conduce către sol, protejând faţada. De aceea, sistemele de evacuare a apei pluviale trebuie verificate periodic. Defecţiunile trebuie remediate imediat.

Amplasarea jgheaburilor şi burlanelor trebuie integrată corect în compoziţia faţadei. Burlanele ar trebui să aibă numai trasee verticale. Poziţionarea lor trebuie să se facă la colţurile sau intrândurile clădirilor, pentru a fi cât mai discrete.

14

Faţade restaurate exemplar în zonele istorice ale Timişoarei.

FAŢADE

Faţada este cartea de vizită a unei clădiri. Imaginea originară a faţadei este mărturia stilului arhitectonic respectiv, precum şi a aspectului istoric al străzii. Ea reprezintă expresia creaţiei arhitectului din acel timp, ţinând seama de preferinţele de configurare ale beneficiarului istoric.

Faţadele istorice din Timişoara datează din epoci diferite, începând cu perioada barocului şi până la cea interbelică. În timp ce clădirile de pe marile artere, care leagă cartierul Cetate cu celelalte cartiere istorice, datează din perioada din jurul anului 1900, în centrele cartierelor istorice se găsesc alăturate clădiri din epoci diferite. Majoritatea clădirilor istorice se caracterizează printr-o foarte bogată decoraţie de faţadă, corespunzătoare stilurilor respective, în special la cele din intervalul de timp dintre perioada barocă şi cea a anilor 1900.

STRUCTURA ŞI COMPOZIŢIA

Compoziţia unei faţade este rezultatul modului de combinare şi alăturare a balcoanelor sau logiilor, a golurilor, adică a ferestrelor şi uşilor, precum şi a cornişelor, frontoanelor, bosajelor şi a altor elemente decorative.

Caracteristice pentru clădirile istorice, în special la cele din perioada anilor 1900, sunt balcoanele şi logiile bogat ornamentate, având o calitate deosebită a execuţiei lucrărilor. Logiile sunt elemente importante de plastică a faţadelor, de aceea nu se admite închiderea lor.

La clădirile monument istoric rămâne valabil şi în acest caz principiul, că nu se admit decât numai reparaţii şi restaurări, care nu modifică aspectul faţadelor, după ce acestea au fost aprobate de către Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţului Timiş.

Păstrarea carcteristicilor faţadelor istorice este scopul principal. Este necesar ca toate elementele specifice compoziţiei iniţiale să fie păstrate sau refăcute. Deseori reconstruirea se poate face

FAŢADE02

15

MARE PĂCAT! Faţadele degradate şi ornamentele distruse iremediabil afectează foarte negativ aspectul clădirilor istorice. Ele duc şi la deteriorări grave ale zidăriei, care nu mai este protejată împotriva intemperiilor.

Exemple de bogată decoraţie cu ornamente, tipică pentru faţadele executate la Timişoara după anul 1900.

după fotografii sau desene de epocă. Pentru restaurarea elementelor de faţadă este nevoie de talent şi aptitudini meşteşugăreşti. Aceasta trebuie executată numai de persoane calificate şi cu multă experienţă în domeniu.

Golurile ferestrelor şi uşilor de pe faţade trebuie păstrate în formele şi dimensiunile inițiale. Orice schimbări sau modificări în timp ale acestora trebuie eliminate cu ocazia reabilitării.

Degradările tencuielilor contribuie şi ele negativ, atât asupra substanţei zidăriilor de cărămidă, cât şi asupra aspectului faţadei. De cele mai multe ori, ele se datorează unei proaste dirijări a apelor meteorice, care prin infiltrare produc igrasie. Acest fenomen mai poate apărea şi datorită unor defecţiuni ale conductelor de canalizare, sau unui sistem deteriorat de îndepărtare a apelor pluviale. Folosirea de materiale neadecvate, cum ar fi tencuieli de ciment sau placaje, pot agrava problemele de igrasie.

FAŢADE | STRUCTURA ŞI COMPOZIŢIA

16

GREŞIT! Fără a se ţine cont de materialele istorice, faţada a fost tratată în mod necorespunzător, cu tencuială de ciment “stropită”.

GREŞIT! Peste ornamentele originale s-au lipit plăcuţe noi, stridente, care nu corespund faţadei istorice.

CORECT! Faţada a fost tratată corect, cu mortar de var. Paleta cromatică, culorile faţadei, sunt de asemenea reuşite.

RECOMANDABIL! Decoraţia clădirii a fost restaurată corect.

MATERIALE

Înaintea reabilitării, trebuie efectuate analize de către un specialist, pentru a identifica materialele şi tehnologia de execuţie a straturilor componente ale faţadei, precum şi gradul de umiditate, cantitatea şi tipul de săruri din aceste straturi. Numai pe baza rezultatelor acestor analize se pot dermina materialele şi măsurile potrivite, pentru care se va opta. Realizarea lucrărilor se va face doar cu firme de construcţii competente, care au personal special pregătit profesional în acest domeniu.

Pentru repararea faţadelor istorice, foarte importantă este compatibilitatea materialelor noi folosite, cu cele existente. Trebuie utilizate materiale specifice locului, cum ar fi cărămida, tencuielile cu mortar de var, lemnul, sticla şi piatra naturală. Betonul, materialele artificiale, metalul, terasitul, piatra artificială, sunt interzise, fiind nespecifice şi neadecvate faţadelor istorice. Tencuielile din ciment şi cele „stropite cu mătura”

sunt absolut interzise.

Din cauza epocilor diferite, din care datează clădirile istorice, trebuie cercetat exact ce materiale şi care tehnici sunt cele mai indicate. Pentru protejarea substanţei istorice este necesară menţinerea acesteia, prin lucrări de întreţinere a suprafeţelor de tencuială, a elementelor decorative şi a cornişelor.

Tencuielile cu var hidraulic pot fi folosite la reabilitare, doar atunci când proprietăţile straturilor suport existente o permit.

Aplicarea măsurilor de combatere a igrasiei este esenţială, ca prim pas în cadrul unei reabilitări adecvate şi durabile. În acest sens, utilizarea mortarului de asanare este justificată acolo unde este prezentă igrasia, în zonele afectate de umiditate şi săruri.

FAŢADE | MATERIALE

17

GREŞIT! Culorile şi forma ornamentelor nu corespund modelelor istorice. Faţada constituie un element negativ în aspectul general al străzii.

CORECT! Valoarea decoraţiei este accentuată şi prin tratarea în culori deschise pe un fond cromatic decent, având culori cu nuanţe mai închise.

CULOARE ŞI ZUGRĂVELI

Culoarea este un element component important al faţadei. La alegerea ei trebuie consultat nu numai arhitectul ci şi specialistul pentru clădiri istorice.

În limita posibilităţilor, zugrăvirea trebuie să se facă în culoarea iniţială. De aceea, se impune analiza profesională a straturilor de zugrăveală. Culorile trebuie alese potrivit configuraţiei faţadei, respectând elementele decorative specifice, cum ar fi ancadramentele ferestrelor sau cornişele.

Compoziţia de culori aleasă trebuie să fie în armonie cu cea a clădirilor învecinate. Imaginea la stradă a întregului front de case nu trebuie deteriorată prin alăturarea de culori nepotrivite.

O schimbare a culorilor se va pregăti printr-un concept unitar, în cadrul unui proiect de specialitate. Pe baza desenelor colorate şi a unor suprafeţe-mostre de zugrăveală se poate verifica dinainte efectul culorilor şi se poate obţine acceptul necesar din partea Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional al Judeţului Timiş.

Evidenţierea prin culori diferite a unor porţiuni ale faţadei se va face cu discreţie, folosind nuanţe ale culorii de bază. Iniţial, clădirile din Timişoara aveau faţadele tratate în culorile: ocru, crem, verde deschis, sau nuanţe diferite de gri.

În trecut s-au utilizat doar zugrăveli de var, îmbunătăţite cu lianţi, ca uleiul de in sau caseină. Chiar şi astăzi se pot utiliza zugrăveli cu coloranţi pe bază de pigmenţi minerali.

Uneori, în funcţie de materialele suprafeţelor existente, pot fi folosite şi zugrăveli pe bază de silicaţi sau de răşini siliconice.

Pentru alegerea materialelor şi a tehnologiei potrivite se va solicita opinia unui specialst.

RECOMANDĂRI

Reconstituirea aspectului istoric al faţadei Repararea elementelor decorative cu

tehnologiile adecvate Evitarea amplasării instalaţiilor tehnice pe

faţade Placarea soclurilor nu este permisă Repararea tencuielilor şi zugrăvelilor doar cu

materiale adecvate celor existente Alegerea zugrăvelilor numai după analiza

culorilor Crearea conceptului cromatic în concordanţă

cu vecinătatea

vezi şi REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM AFERENT PLANULUI URBANISTIC GENERAL P.U.G. 2001 în special: 4.B.II. Monumente, Faţade: 28, 31 – 35. 4.B.III.4. Zone protejate, Faţade: 34, 35, 44

REGULAMENTUL DE URBANISM – CARTIER CETATE TIMIŞOARA 1999 în special: 4.Titlul III. Prescripţii la nivelul Cartierului Cetate, Faţade: Art.39. Cap. II Străzile din Cartierul Cetate - vezi modalităţile de intervenţie pentru fiecare clădire din Cetate în parte

� �

�

� �

�

�

FAŢADE | ALCĂTUIRE ŞI EXECUŢIE

18

Ferestre istorice cu rame din lemn. Ferestre istorice simple, de tip “casetă“. Canatul exterior al ferestrei se deschide către exterior.

În mod obligatoriu, feroneria executată meşteşugit din zonele istorice ale Timişoarei, trebuie păstrată şi restaurată.

Ferestre istorice din lemn, ornamentate cu măiestrie. Este strict interzis a le înlocui cu ferestre ieftine din PVC - un material plastic.

FERESTRE

Ferestrele se numără printre cele mai importante elemente ale compoziţiei faţadelor. Ferestrele istorice conferă faţadelor alăturate un aspect decorativ specific, atât prin proporţii, cât şi prin ramele şi tâmplăriile lor caracteristice.

În zonele istorice ale Timişoarei se păstrează o multitudine de ferestre istorice. În special la clădirile executate în jurul anilor 1900, ferestrele marchează imaginea decorativă tipică a faţadelor prin poziţionare, proporţii adecvate şi execuţia lor meşteşugărească foarte reuşită.

Din păcate, în ultimii ani acestea au fost înlocuite cu ferestre cu rame din material plastic. Acestea alterează aspectul decorativ al faţadelor. Montarea lor duce deseori la îndepărtarea unor elemente decorative iniţiale din jurul golurilor ferestrelor. Din cauza etanşeităţii lor mult mai mari decât cea a ferestrelor istorice, nu mai are loc schimbul adecvat de aer, cel care duce la evacuarea umidităţii din interior. De aceea, pe pereţi pot apărea urme de mucegai. O fereastră cu rame din lemn executată de un meseriaş profesionist poate atinge aceleaşi valori de izolare termică şi fonică, ca şi o fereastră din PVC.

FERESTRE03

19

GREŞIT! Ferestrele istorice valoroase, din lemn, au fost înlocuite cu ferestre ieftine din PVC, un material plastic.

GREŞIT! Ferestrele din material plastic, PVC, au fost montate fără nici un respect faţă de clădirea istorică.

CORECT! Ferestrele istorice au fost tratate corect. CORECT! Ferestrele istorice au fost reconstruite cu geamuri termopan şi tâmplărie din lemn.

ALCĂTUIRE ŞI EXECUŢIE

Tâmplăria ferestrelor istorice a fost confecţionată din lemn uscat în mod natural. Ea prezintă calităţile superioare ale execuţiei manufacturiere. Tâmplăria originală trebuie păstrată şi reparată conform execuţiei iniţiale.

Până la sfârşitul secolului al 19-lea ferestrele erau duble, aşezate către limita exterioară a zidurilor, în planul faţadei. Deschiderea ferestrelor dinspre exterior se făcea în afară, iar a celor dinspre interior, înăuntru. Ulterior, deşi în majoritatea cazurilor ramele au rămas aşezate la circa 12 cm de la faţa zidurilor, ambele rânduri ale ferestrelor duble se deschideau spre interior.

Ferestrele istorice au în general forme dreptunghiulare, latura lungă fiind cea verticală. Raportul dintre înălţime şi lăţime este de 1:1,5 până la 1:2.

Proporţiile golurilor ferestrelor istorice nu trebuie modificate. Împărţirea tâmplăriei ferestrei cu şprosuri (baghete) influenţează hotărâtor aspectul faţadei. În general, tâmplăria ferestrei este

împărţită în plan vertical în două canate. Raportul dintre supralumina de la partea superioară şi partea inferioară a ferestrei este de 1:3 sau 1:2.

Multe dintre ferestre mai păstreză încă obloanele iniţiale de închidere cu clapete mobile. Obloanele istorice trebuie păstrate sau merită a fi refăcute, acolo unde au existat şi nu mai există.

Rulourile moderne din material plastic, montate aplicat la exteriorul ferestrelor, nu sunt permise.

Grilajele istorice, uneori meşteşugit realizate, trebuie conservate.

FERESTRE | STRUCTURA ŞI COMPOZIŢIA

20

REPARARE ȘI ÎNTREȚINERE

Tâmplăria degradată poate fi de cele mai multe ori reparată cu mijloace simple şi la preţuri accesibile. Trebuie înlocuite numai elementele deteriorate, respectând modelul istoric.

Repararea ferestrelor istorice este de preferat nu numai din punct de vedere al protecţiei monumentelor, ci este în mod esenţial procedeul cel mai ieftin.

Feroneria originală mai funcţionează de cele mai multe ori, dacă este curăţită şi eliberată de straturile de vopsea inutile. Feroneria originală trebuie recuperată, recondiţionată şi refolosită.

FERESTRE | REPARARE ȘI ÎNTREȚINERE

21

CORECT! Tâmplăria ferestrelor este realizată din lemn, cu geamuri termopan, respectându-se modelul istoric.

REFACERE

Confecţionarea, respectiv folosirea unor ferestre noi, este permisă numai acolo unde ferestrele originare nu mai pot fi în nici un caz reparate.

În cazul unor tâmplării noi, acestea trebuie să corespundă ca proporţii, subîmpărţiri şi profile, celor iniţiale.

Mărirea golurilor din zidărie a ferestrelor dăunează imaginii faţadei. Tâmplăria nouă trebuie montată în golurile ferestrelor iniţiale.

Refacerile trebuie executate numai din lemn. Se interzice folosirea unor tâmplării din material plastic.

Este posibil să se monteze geamuri termopan,cu binecunoscutele lor calităţi de izolare termică şi fonică şi în ramele de lemn existente ale ferestrelor.

Sunt de preferat ferestrele tip casetă, cum erau, de cele mai multe ori, ferestrele istorice. Tâmplăria exterioară trebuie să corespundă celei originare.

CULOARE

Până după Primul Război Mondial, tâmplăria era tratată exclusiv cu culori din ulei de in.

Vopsirea tâmplăriei ferestrelor se va face conform culorii istorice şi a concepţiei cromatice speciale a faţadei.

La pregătirea culorilor trebuie făcute probe, conform investigaţiilor premergătoare restaurării.

RECOMANDĂRI

Păstrarea şi repararea tâmplăriei ferestrelor istorice

Se acceptă numai ferestre cu rame din lemn. Ramele din PVC sau aluminiu sunt interzise în zonele istorice

Realizarea tâmplăriei ferestrelor numai după modelul istoric

Păstrarea proporţiilor şi a subîmpărţirii Păstrarea golurilor iniţiale în zidărie Păstrarea obloanelor şi a grilajelor istorice Folosirea rulourilor nu este permisă, dacă

clădirea nu a avut iniţial rulouri Refolosirea feroneriei istorice Alegerea culorii după modelul istoric

vezi şi REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM AFERENT PLANULUI URBANISTIC GENERAL P.U.G. 2001 în special: 4.B.II. Monumente, Faţade: 29, 30. 4.B.III.4. Zone protejate, Faţade: 36 | REGULAMENTUL DE URBANISM – CARTIER CETATE TIMIŞOARA 1999, în special: 4.Titlul III. Prescripţii la nivelul Cartierului Cetate, Cap. II Străzile din Cartierul Cetate - vezi modalităţile de intervenţie pentru fiecare clădire din Cetate în parte

�

�

�

�

�

�

�

�

�

FERESTRE | REFACERE | CULOARE

O fereastră termopan nu are în mod obligatoriu tâmplăria din material plastic, PVC.

Geamurile termpoan au calităţi izolante deosebite.

Se pot construi perfect ferestre termopan cu tâmplărie din lemn. Astfel, se obţine un confort de locuire ridicat, respectându-se totodată şi cerinţele

protecţiei monumentelor.

ATENŢIE!

22

REGRETABIL! Poartă istorică neîngrijită şi parţial deteriorată. Uşa de intrare la magazinul din dreapta nu se potriveşte cu faţada istorică. Este executată din PVC, un material neadecvat pentru cartierele istorice.

Porţile istorice oferă preţioase exemple de îmbinare a ornamentelor din lemn cu cele din metal.

Porţi istorice cu decoraţii din lemn valoroase.O poartă istorică, tratată cu deosebită măiestrie artizanală, este o podoabă preţioasă pentru orice clădire.

În zonele istorice, majoritatea porţilor de intrare se caracterizează prin decoraţii bogate.

PORŢI ŞI UŞI DE INTRARE

Porţile de intrare şi uşile sunt elemente importante ale faţadelor, contribuind în mare măsură la aspectul exterior al unei clădiri.

La casele istorice, intrarea carelor sau a trăsurilor se făcea prin porţi, ele asigurând accesul pe întreaga parcelă. Se păstrează porţi monumentale datând din secolele 18, 19 şi de la începutul secolului 20. Unele dintre ele se prezintă în forma unor portale bogat ornamentate, cu porţi masive, cu ornamente din lemn, sticlă sau fier forjat.

Martori istorici importanţi, uşile şi porţile de intrare originare, trebuie neapărat păstrate şi restaurate.

PORŢI ŞI UŞI DE INTRARE04

23

CE PĂCAT! Canaturile porţilor cu tâmplărie din lemn valoroasă au fost parţial înlocuite. Intrările caselor au aspect neîngrijit.

VALOARE ESTETICĂ! Încuietorile metalice ale porţilor din zonele istorice ale Timişoarei prezintă calităţi estetice deosebite.

GREŞIT! Din păcate, la poarta originară, unele piese istorice au fost înlocuite cu elemente noi, nepotrivite pentru clădirea istorică.

Deseori, porţile mari au o portiţă de acces pentru persoane. Portiţa se poate deschide şi închide uşor, fără a mai acţiona şi poarta masivă.

PORŢI ŞI UŞI DE INTRARE | STRUCTURA ŞI COMPOZIŢIA | FERONERIA

STRUCTURA ŞI COMPOZIŢIA

O serie de uşi şi porţi ale unor clădiri istorice importante au ancadramente sau sunt încadrate de portaluri bogat ornamentate. Structura porţilor istorice este asigurată de bârne din lemn masiv, fixarea şi închiderea făcându-se cu balamale şi feronerii din fier forjat. Majoritatea golurilor din zidărie pentru porţi se termină la partea superioară cu “arce în mâner de coş”, sau semicirculare. La baza laterală a golului porţii, pentru protecţia colţurilor se găsesc “apără roţi”, borne masive din piatră sau metal. Majoritatea porţilor au două canaturi, aripa din dreapta servind ca trecere pentru persoane, cea din stânga fiind deschisă numai în caz de necesitate.

Porţile de acces şi uşile, mai ales cele executate în jurul anilor 1900, prezintă o mare varietate de modele, neîntâlnindu-se alăturat două porţi asemănătoare, şi nicidecum două identice.

FERONERIA

Porţile, uşile şi încuietorile prezintă la fiecare clădire istorică o unitate stilistică. Ele dau dovadă, deseori, de o deosebită măiestrie artizanală. De cele mai multe ori, ele reprezintă piese unicat, executate cu migală.

Încuietori şi garnituri, care lipsesc, trebuie înlocuite cu piese recuperate, din aceeaşi epocă. De cele mai multe ori, piesele istorice redevin funcţionale şi se pot refolosi, după o curăţire atentă şi amănunţită.

Dacă, din motive funcţionale, sunt necesare încuietori suplimentare, acestea trebuie executate cu forme cât mai discrete, din materiale corespunzătoare modelelor istorice.

24

REPARARE ȘI ÎNTREȚINERE

Deseori starea de degradare a uşilor sau porţilor pare a fi mai gravă, decât este ea în realitate. În multe cazuri, sub straturile de vopsea scorojită şi de feronerie ruginită, substanţa originară este încă în stare bună. Repararea este posibilă cu mijloace meşteşugăreşti şi cheltuieli reduse.

Pentru pregătirea reparării este necesar ca un specialist să analizezeze pe baza unui desen degradările, iar prin investigaţii speciale să fie determinate straturile succesive de vopsea şi culoarea originară.

Lucrările propuse trebuie autorizate de către autorităţile abilitate.

Straturile de vopsea şi elementele de feronerie vor fi îndepărtate cu grijă. Apoi tâmplarul va repara sau înlocui zonele din lemn degradate, folosind tehnici meşteşugăreşti tradiţionale. Pentru ca substanţa originară să fie păstrată în cât mai mare măsură, dar şi pentru ca repararea să fie cât mai puţin costisitoare, se înlocuiesc numai părţile din lemn foarte degradate.

În special la ornamentele filigrane din lemn, este necesar ca un meseriaş cu calificare specială să înlăture cu prudenţă straturile vechi de vopsea. Numai în mod excepţional poate adăuga substanţă nouă lemnoasă, cu avizul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţului Timiş.

De regulă, este suficientă aplicarea unor straturi de ulei de in, pentru protecţia împotriva intemperiilor. Şi aici este valabil pricipiul “mai puţin înseamnă mai mult.” Acelaşi principiu este valabil şi pentru feroneria decorativă, unde specialistul va aplica măsurile anticorozive necesare.

Amprentele uzurii exprimă vechimea uşii şi nu sunt un motiv pentru înlocuirea porțiunii respective.

PORŢI ŞI UŞI DE INTRARE | REPARARE ȘI ÎNTREȚINERE

25

Porţi istorice timişorene valoroase, cu tratare cromatică în culori tipice: verde, brun deschis şi chiar roşu.

REFACEREA UŞILOR

Numai în caz că restaurarea unor porţi nu mai este posibilă, sau dacă uşile istorice au fost între timp necorespunzător înlocuite, ele trebuie refăcute, prin reconstituirea modelului originar cu ajutorul fotografiilor şi al desenelor vechi sau a altor indicii.

În orice caz este necesară preluarea proporţiilor şi a împărţirilor specifice stilului originar. Propunerile trebuie să facă obiectul unei documentaţii tehnice, care se analizează şi se avizează în cadrul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţuilui Timiş.

Realizări din materiale atipice, ca materialele plastice sau aluminiul, nu sunt permise.

VOPSIRE

Vopsirea trebuie să asigure lemnului prelucrat protecţia la intemperii şi să ofere un efect decorativ.

Culoarea trebuie integrată contextului general al faţadei, în special celui al ferestrelor. Propunerile trebuie avizate în cadrul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţului Timiş.

De preferat sunt vopselele tradiţionale, pe bază de ulei de in, care produc efectul cel mai apropiat de cel al vopselei originare.

În cazul folosirii unor vopsele produse industrial se va verifica, dacă acestea sunt suficient de elastice şi dacă sunt deschise la difuzie, lăsând lemnul să respire.

Utilizarea unor vopsele neadecvate cauzează degradări rapide.

RECOMANDĂRI

Păstrarea şi repararea porţilor şi uşilor istorice

Executarea reparaţiilor doar cu metode meşteşugăreşti tradiţionale

Păstrarea vizibilă a suprafeţelor cu urme de uzură

Refolosirea feroneriei istorice Alegerea culorii după modelul istoric Folosirea vopselelor de ulei de in

vezi şi REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM AFERENT PLANULUI URBANISTIC GENERAL P.U.G. 2001 în special: 4.B.II. Monumente, Faţade: 29, 30. 4.B.III.4. Zone protejate, Faţade: 36, 41, 42

REGULAMENTUL DE URBANISM – CARTIER CETATE TIMIŞOARA 1999 în special: 4.Titlul III. Prescripţii la nivelul Cartierului Cetate, Cap. II Străzile din Cartierul Cetate - vezi modalităţile de intervenţie pentru fiecare clădire din Cetate în parte

�

�

�

�

�

�

PORŢI ŞI UŞI DE INTRARE | REFACEREA UŞILOR | VOPSIRE

26

Vitrina originară se încadrează perfect în zona soclului şi a parterului clădirii istorice.

O copertină cu forme „istorizante”, executate cu migală, alături de o copertină „modernă”, în culori mai stridente.

Vitrinele istorice, cu tratare artizanală migăloasă, se încadrează armonios, atât estetic, cât şi din punct de vedere constructiv, în ansamblul faţadelor.

VITRINE ŞI COPERTINE

Cele mai multe clădiri istorice erau destinate locuirii. Numai în cartierul Cetate, încă din secolul al 18-lea, şi numai în zonele centrale ale celorlalte cartiere, existau mici magazine.

Primele vitrine erau dezvoltate pe verticală, asemenea ferestrelor de la etaj, prin preluarea axelor acestora. Deseori, ele se terminau la partea superioară cu un arc şi erau prevăzute spre exterior cu portale şi cu obloane din lemn. La clădirile din jurul anilor 1900, care aveau magazine la parter, au apărut vitrine cu ferestre mari, ce nu erau montate în zidărie, ci în rame masive din lemn, aşezate în faţa zidăriei.

VITRINE ŞI COPERTINE05 În anii 1960 şi 1970 s-au executat vitrine mari, care au dus la o alterare a faţadei iniţiale. Nu numai că a fost îndepărtată decoraţia, chiar şi zidăria de cărămidă a fost înlocuită cu betonul armat. Aceste deschideri prea mari, incompatibile compoziţiei faţadelor, au deteriorat considerabil imaginea oraşului istoric.

27

GREŞIT! Exemple de tratare necorespunzătoare a faţadelor istorice. Spaţiile comerciale de la parter şi vitrinele aferente nu respectă nici principiile constructive şi nici aspectul estetic al clădirilor istorice.

GREŞIT! Un gang de intrare istoric a fost parţial transformat în dugheană, fără nici un respect faţă de ansamblul istoric.

CORECT! Vitrinele restaurate corect se încadrează atât ca proporţii, cât şi cromatic, în ansamblul faţadei istorice.

VITRINE ŞI COPERTINE | POZIŢIONAREA ŞI CONFIGURAREA VITRINELOR

În cazul creării unor noi spaţii comerciale cu vitrine în clădirile istorice, trebuie păstrat nealterat specificul şi configuraţia iniţială a faţadei. Vitrinele şi uşile de acces în spaţiile comerciale trebuie să preia axele verticale ale golurilor ferestrelor de la etaj. Proporţiile noilor goluri de vitrine vor fi concepute în armonie cu cele ale golurilor din zidărie existente. Este interzisă distrugerea elementelor decorative şi a ancadramentelor istorice.

Nu se admit vitrinele înşiruite, obţinute prin desfiinţarea zidăriei dintre golurile ferestrelor de la parter, zidărie care se regăseşte cu aceleaşi dimensiuni şi între ferestrele de la etaj.

Vitrinele se realizează numai la parterele clădirilor. Nu este permisă desfiinţarea în întregime a soclului. Noile accese vor fi astfel propuse, încât să nu fie necesară desfiinţarea aerisirilor sau a eventualelor intrări existente în pivniţă.

Tâmplăria se va executa din lemn şi doar în cazuri cu totul excepţionale, când situaţia specifică acelei clădiri o cere, din metal. Lăţimea vizibilă a profilelor tâmplăriei trebuie să se limiteze la minimul, care este posibil, din punct de vedere tehnic.

Coloritul se va adapta contextului cromatic general al întregii faţade.

Toate intervenţiile sau modificările privind acest domeniu necesită, în prealabil, autorizarea lucrărilor propuse a se executa.

POZIŢIONAREA ŞI CONFIGURAREA VITRINELOR

28

CORECT! Vitrinele acestei clădiri istorice au fost păstrate şi reabilitate.

CORECT! Vitrinele de la parter se integrează cromatic armonios în ansamblul faţadei.

GREŞIT! Atât cromatica vitrinelor, cât şi culorile zidăriei parterelor, contravin expresiei arhitecturale generale a ansamblului.

RECOMANDABIL! O vitrină cu rame din material plastic, PVC, este înlocuită cu o alta cu tâmplărie din lemn, adecvată faţadei istorice.

REABILITAREA VITRINELOR

Cu ocazia măsurilor de reabilitatare a faţadelor, la clădiri cu spaţii comerciale, unde, prin intervenţiile greşite din secolul al 20-lea, s-a deteriorat imaginea iniţială a faţadei, trebuie revenit fie la faţada iniţială, sau la o imagine în concordanţă cu cea iniţială.

Reconstituirea faţadei iniţiale este posibilă prin efectuarea unor analize şi studii, utilizând fotografii vechi şi descrieri, desene ale arhitecţilor sau documente de arhivă.

Cu ocazia refacerii tâmplăriei vitrinelor, materialele care nu sunt agreate (material plastic, aluminiu sau alte metale) vor fi înlocuite cu cele tradiţionale, în general cu lemn.

Vitrinele, ale căror goluri sunt prea mari faţă de contextul întregii faţade, vor fi redimensionate corespunzător, sau tâmplăria va fi astfel realizată, încât să se creeze adaptarea la proporţiile faţadei.

VOPSIRE

Recomandările de la subcapitolul “Vopsire”, din cadrul capitolului “Porţi şi Uşi de Intrare”, sunt valabile şi aici.

VITRINE | REABILITAREA VITRINELOR | VOPSIRE

29

GREŞIT! Copertina, supradimensionată, este executată din material plastic. Ea nu se potriveşte nici cromatic cu faţada iniţială.

MERITĂ A FI RESTAURATĂ! Copertină cu valoare estetică evidentă, care trebuie urgent restaurată.

COPERTINE

În unele cazuri, porţile sau ferestrele clădirilor istorice au fost protejate cu mici frontoane, timpane sau copertine, mărturie a înaltei calităţi plastice a faţadelor din epoca respectivă.

Se păstrează unele portale istorice, care protejau intrările unor clădiri împotriva intemperiilor, încă din secolul al 18-lea. Aşezate deasupra unor goluri, cu o lăţime în general mai mică de trei metri, ele nu depăşeau, în general, 50 cm din planul faţadei spre exterior.

Amplasarea copertinei, pe faţada la stradă trebuie făcută, numai atunci cănd o permite specificul clădirii istorice.

Copertinele din materiale textile, pe structură metalică sau din lemn, au apărut la sfârşitul secolului al 19-lea. Ele pot fi amplasate numai la clădirile datând din această perioadă, sau la cele mai noi.

Copertinele nu trebuie să stânjenească spaţiul stradal. În cazul amplasării acestora, trotuarele trebuie să prezinte lăţimi corespunzătoare. Este

necesar, ca acoperirea să fie realizată cu materiale textile simple şi în culori discrete, în concordanţă cu cromatica generală a faţadei. Nu sunt permise copertinele executate din materiale plastice, şi nici cele colorate strident.

Copertinele nu trebuie să acopere ornamentele şi alte elemente decorative ale faţadei. Amplasarea lor trebuie bine concepută, impunându-se atât poziţionarea, cât şi dimensionarea discretă.

COPERTINE

RECOMANDĂRI

Păstrarea şi repararea vitrinelor istorice Integrarea vitrinelor în contextul general al

faţadei Golurile de zidărie prea mari (late) se vor

reîmpărţi potrivit contextului general al faţadei

Elementele decorative ale faţadei trebuie păstrate

Culoarea trebuie să fie potrivită contextului cromatic general al faţadei

Amplasarea copertinei numai ca prezenţă discretă

vezi şi REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM AFERENT PLANULUI URBANISTIC GENERAL P.U.G. 2001; în special:4.B.II. Zone protejate, Faţade: 42

REGULAMENTUL DE URBANISM – CARTIER CETATE TIMIŞOARA 1999 în special: 4.Titlul III. Prescripţii la nivelul Cartierului Cetate, Cap. II Străzile din Cartierul Cetate - vezi modalităţile de intervenţie pentru fiecare clădire din Cetate în parte

�

�

�

�

�

�

30

DISCUTABIL! Clădirea istorică necesită firme şi reclame mai puţin stridente, mai discrete.

GREŞIT! Firma magazinului acoperă elemente constitutive ale faţadei. Ea nu se potriveşte nici ca material şi nici cromatic cu faţada istorică.

ADECVAT! În cartierul Cetate există numeroase firme corect dimensionate, a căror forme respectă modelele istorice.

MERITĂ A FI RESTAURAT! Un exemplu rar de lampadar istoric păstrat, vechi de circa un secol, care trebuie restaurat şi întreţinut cu grijă.

FIRME, RECLAME ŞI ILUMINAT

Firmele şi reclamele sunt importante pentru activităţile comerciale. Ele sunt prezenţe inevitabile în spaţiul stradal urban. Adeseori se uită, că o faţadă armonioasă, bine concepută, împreună cu o reclamă discretă şi plăcută, este cea mai atrăgătoare soluţie, fiind şi o garanţie a calităţii produselor.

Firmele şi reclamele tradiţionale, deseori executate manufacturier, merită a fi menţinute ca parte integrantă a faţadei istorice.

Firmele şi reclamele se deosebesc prin poziţionarea lor, fiind amplasate fie în planul faţadei (deci paralel cu faţada), fie perpendicular pe faţadă.

FIRME, RECLAME ŞI ILUMINAT

06

31

GREŞIT! Atât copertina, cât şi firma, nu se potrivesc nici ca formă şi nici cromatic cu faţada istorică.

EXAGERAT! La acest magazin, nu numai vitrinele, ci şi înălţimea întregului parter este utilizată pentru reclame.

FIRME, RECLAME ŞI ILUMINAT | CONFIGURAREA FIRMELOR ȘI RECLAMELOR

Amplasarea de firme şi reclame în zonele istorice se poate face numai pe baza autorizării lucrărilor, cu avizul prealabil al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional a Judeţului Timiş. Documentaţia necesară se întocmeşte de către un proiectant autorizat, ea conţinând obligatoriu referiri la materialele şi culorile ce se vor folosi.

În principiu, trebuie avute în vedere următoarele:

AMPLASAREA ŞI CONFIGURAREA FIRMELOR ŞI RECLAMELOR

Firma sau reclama nu trebuie să acopere elementele de decor ale clădirii. Se recomandă o dimensionare potrivită cu mărimea faţadei respective.

Firmele sau reclamele să folosească, pe cât posibil, simbolurile tradiţionale ale respectivului domeniu de activitate.

Caracterul literelor înscrise pe firme se va alege corespunzător firmei ca ansamblu, reprezentativ pentru acel domeniu de activitate, cât şi corespunzând caracterului general al faţadei.

Mai multe firme şi reclame amplasate pe aceeaşi faţadă vor trebui să creeze un ansamblu armonios. Este indicat, ca mai multe panouri să fie grupate ordonat, vertical şi orizontal, pe un singur amplasament.

•

•

•

•

Firmele şi reclamele trebuie poziţionate numai la parter.

Reclamele cu o cromatică stridentă, cele cu lumini intermitente sclipitoare sau cele agresiv luminate, cât şi instalaţiile acustice de publicitate sunt interzise.

Amplasarea automatelor pentru orice fel de mărfuri în spaţiul public, pe faţadele din zonele istorice sau în faţa acestora, este interzisă.

Amplasarea unor bannere, flamuri, sau steaguri este posibilă doar pentru perioade scurte de timp, de regulă 10 zile, dar numai după ce au fost autorizate în prealabil.

•

•

•

•

RECOMANBABIL! Firmele unor unităţi diferite au fost concepute şi realizate în mod unitar.

CORECT! Această firmă în consolă indică vizibil, ce fel de produse oferă magazinul.

32

REGRETABIL! Firmă simplă, care are însă un aspect ieftin, lipsit de valoare.

REGRETABIL! Firma, corect proporţionată, a fost neglijată şi are un aspect neîngrijit.

CORECT! Firme care se integrează corect în contextul istoric. CORECT! Firme amplasate paralel cu faţada, care se integrează corect în contextul istoric.

AMPLASAREA ÎN CONSOLĂ, PERPENDICULAR PE FAŢADĂ

Reclamele trebuie să fie integrate conceptului şi împărţirii generale a faţadei

Se preferă execuţiile tradiţionale, de pildă din fier forjat, cu referire la simbolurile tradiţionale ale respectivului domeniu de activitate.

Se recomandă plăcile transparente, cu rame din metal, cu dimensiunile de 0,2 până la 0,5 m. Ele nu trebuie să depăşească 0,90 m din planul faţadei şi să aibe cel puţin 2,5 m înălţime de la nivelul trotuarului.

Culorile trebuie să corespundă cromaticii generale a faţadei.

Luminatul să se facă decent cu corpuri de iluminat montate pe faţadă, în apropierea firmelor.

AMPLASARE ÎN PLANUL FAŢADEI

Firma sau reclama se va adapta, din toate punctele de vedere, atât contextului faţadei pe care urmează a fi montată cât şi faţadelor învecinate.

Lungimea suprafeţei scrise se va adapta la lungimea vitrinei şi va fi axată simetric.

Culoarea se va alege potrivit contextului cromatic al faţadei existente.

Înscrisul se va aplica direct pe faţadă, şi nu pe suport. Firma scrisă va fi alcătuită din litere alăturate. Înălţimea literelor va fi de maxim 35 cm. Lungimea scrisului nu va depăşi ½ din lungimea faţadei. Limita inferioară şi cea superioară a scrisului vor fi obligatoriu distanţate faţă de elementele decorative orizontale şi faţă de limita superioară a golurilor de zidărie, deasupra cărora vor fi poziţionate.

FIRME, RECLAME ŞI ILUMINAT | AMPLASARE ȘI MONTARE

33

GREŞIT! Reclamele nu respectă nici ansamblul faţadei şi nici clădirile şi magazinele învecinate.

RECOMANDABIL! Firme şi elemente de reclamă adecvate, realizate în sistem unitar, pentru mai multe unităţi diferite.

RECOMANDABIL! Iluminat corespunzător pentru cartierele istorice.

RECOMANDĂRI

Integrarea firmei în contextul compoziţional al faţadei existente

Folosirea simbolurilor şi înscrisurilor tradiţionale, care exprimă grafic domeniul de activitate al firmei respective

Materialul, culoarea şi forma trebuie să se armonizeze cu imaginea faţadei

Nu este admisă acoperirea nici unui element caracteristic decorativ al faţadei clădirii

Culoarea şi iluminarea să fie cât mai discrete Amplasarea reclamelor numai la parter Spaţiul străzii şi aliniamentul faţadelor nu

trebuie alterat

vezi şi REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM AFERENT PLANULUI URBANISTIC GENERAL P.U.G. 2001; în special: 4.B.V. Elemente de signalistică pentru monumente şi clădirile aflate în zona protejată

REGULAMENTUL DE URBANISM – CARTIER CETATE TIMIŞOARA 1999 în special: 4.Titlul III. Prescripţii la nivelul Cartierului Cetate, Art 66. Signalectică

�

�

�

�

� � �

Elementele de signalistică pentru persoanele juridice şi persoanele fizice autorizate, care îşi desfăşoară activitatea la etajele superioare ale clădirilor istorice, vor fi montate la parter, în planul faţadei, în imediata vecinătate a porţii de acces în imobil, într-un sistem unitar, ca un panou de afişare colectiv.

Pentru iluminare sunt permise doar spoturi sau corpuri de iluminat amplasate discret pe faţadă.

La clădirile monument istoric, trebuie realizat un proiect general de iluminat al faţadei de către un arhitect responsabil.

FIRME, RECLAME ŞI ILUMINAT | AMPLASARE ȘI MONTARE

34

CORECT! Curte interioară exemplar restaurată în cartierul Cetate. Pavajul este executat din cărămizi. Elemente metalice perforate asigură o irigare suficientă a copacului din curte.

CURŢI INTERIOARE

Curţile interioare timişorene sunt rezultatul unui îndelungat proces de dezvoltare organică în interiorul parcelei.

Cele mai vechi curţi interioare sunt cele din Cetate, unde încă din secolul al 18-lea s-au construit clădiri, formând fronturi continue închise la stradă, având anexele amplasate în curţile interioare.

În celelalte cartiere, casele erau amplasate în lungul uneia dintre laturile lungi ale parcelei, la stradă apărând numai faţada îngustă, cu “frontonul la stradă”, similar caselor din satele bănăţene din acea perioadă. În aceste cartiere, curţile interioare au apărut abia în secolul al 19-lea sau chiar la începutul secolului al 20-lea. Parcelele din aceste cartiere sunt de regulă înguste şi adânci.

În ambele cazuri, astăzi, ansamblurile sunt alcătuie din clădirea din faţă, de la stradă, şi din clădirile anexe şi corpurile auxiliare, care se întind în curte,

CURŢI INTERIOARE 07 în lungul laturilor lungi şi, de cele mai multe ori, şi pe latura posterioară a parcelei.

Curţile interioare sunt mărturii ale dezvoltării organice a zonelor istorice şi trebuie păstrate în ansamblu.

În general, accesul se face printr-o poartă mare şi gangul, care străbate clădirea din faţă, de la stradă. La parterele corpurilor auxiliare se accede din curte, la etajele corpurilor auxiliare prin scări amplasate în gangurile de intrare şi prin cursive care, uneori, sunt închise. În majoritatea cazurilor, acestea din urmă sunt executate cu multă măiestrie, generând ambianţa deosebită a multor curţi interioare.

35

CURTE INTERIOARĂ AMENAJATĂ CA SPAŢIU VERDE

CORECT! Locuitorii utilizează curţile interioare ca mici zone verzi, pentru odihnă şi locuri de joacă pentru copii. Se recomandă, ca amenajarea spaţiilor libere să fie îmbunătăţită în continuare cu noi pavaje şi alte elemente de organizare a spaţiului liber.

GREŞIT! Deseori, curţile interioare au un aspect trist, neîngrijit. Ele sunt utilizate ca parcaje şi au pavaje impermeabile.

CURŢI INTERIOARE | FUNCŢIUNE, FOLOSINŢĂ

FUNCŢIUNE, FOLOSINŢĂ

Tradiţional, exista o combinaţie echilibrată între funcţiunile de locuit şi cele gospodăreşti.

Astăzi, curţile sunt intens folosite ca suprafeţe pentru diverse activităţi comerciale , ca locuri de parcare, locuri de depozitare a gunoiului menajer sau a altor obiecte devenite nefolositoare. Destinaţia lor obişnuită, de a servi unor activităţi casnice, ca de exemplu uscatul rufelor, este în mare parte restrânsă.

Pentru valorificarea curţilor ar trebui îndepărtate folosirile neadecvate. Suprafeţele trebuie amenajate pentru utilizări multiple, toate aferente funcţiunii de locuire.

Prin amenajarea de mici spaţii verzi, eventual locuri de joacă pentru copii, având şi bănci pentru recreere, poate rezulta un ansamblu de spaţii atractive.

36

CORECT! Scări şi cursive cu deosebită valoare plastică în curtea interioară.

GREŞIT! Balustrada din metal este deteriorată parţial. Există pericolul producerii de accidente.

GREŞIT! Curte interioară năpădită de construcţii parazitare.

CORECT! Construcţiile anexe parazitare, datând din perioade recente, au fost îndepărtate. Curtea interioară capătă mai multă lumină.

CLĂDIRILE ANEXE

Clădirile anexe erau destinate activităţilor gospodăreşti sau celor productive. În spatele curţilor erau amenajate deseori grajduri sau depozite de lemn de foc. Astăzi ele sunt deseori folosite ca locuinţe.

Ar fi necesar, să fie îndepărtate construcţiile anexe parazitare, realizate în perioadele recente, care dăunează şi ca aspect. Deocamdată acest lucru nu se poate întâmpla cu cele care sunt folosite ca locuinţe.

Pe fiecare parcelă trebuie menţinut un raport armonios între suprafaţa construită şi cea care trebuie să rămână neconstruită, pentru a reveni la imaginea armonioasă, pe care au avut-o curţile interioare iniţial.

CONFIGURARE

Varietatea compoziţională a curţilor interioare este determintă de faţadele posterioare ale clădirii de la stradă şi de cele ale cursivelor. Există diferite tipuri de cursivă: cu structuri masive din lemn, piatră naturală, masive din zidărie sau elemente de fier forjat.

Deseori atât parapetele, cât şi structura cursivelor, prezintă calităţi decorative deosebite, fiind executate cu măiestrie artistică. De aceea, cursivele trebuie reabilitate pentru a fi păstrate.

Amplasarea absolut întâmplătoare în curţile interioare a grupurilor de cutii poştale, a cablurilor şi conductelor instalaţiilor tehnice, precum şi a locurilor pentru depozitarea gunoiului menajer, deteriorează aspectul curţilor interioare istorice.

Materialele contemporane neadecvate (materiale plastice) trebuie înlăturate. Este absolut necesar, ca traseele instalţiilor tehnice şi de alimentare să fie discret integrate în compoziţia existentă.

CURŢI INTERIOARE | CLĂDIRILE ANEXE | CONFIGURARE

37

GREŞIT! Curte interioară cu pavaj deteriorat.

CORECT! Instalaţiile tehnice sunt grupate corect, în gangul de intrare, şi nu alterează aspectul plastic al faţadei.

RECOMANDĂRI

Păstrarea ansamblului curţii, dezvoltat organic

Îndepărtarea construţiilor anexe parazitare contemporane

Eliberarea spaţiilor gangului de intrare de construcţii parazitare

Eliminarea traseelor aparente pentru instalaţiile tehnice

Amenajarea unor spaţii corespunzătoare pentru colectarea gunoiului

Interzicerea folosirii curţii ca loc de parcare Menţinerea pavajelor istorice Evitarea pavajelor etanşe şi a celor din beton Refacerea sau amenajarea unor spaţii verzi Amenajarea curţilor ca spaţii de agrement şi

recreere Asigurarea îndepărtării apelor meteorice

vezi şi REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM AFERENT PLANULUI URBANISTIC GENERAL P.U.G. 2001; în special: 4.B.III.4. Curţi interioare 48 - 59

REGULAMENTUL DE URBANISM – CARTIER CETATE TIMIŞOARA 1999 în special: 4.Titlul III. Prescripţii la nivelul Cartierului Cetate, Art 40. Curţi interioare

�

�

�

�

�

� � � � �

�

Curţile interioare aveau aproape întreaga suprafaţă pavată cu materiale naturale, întreruptă numai de ronduri pentru flori, arbuşti şi plante agăţătoare.

Vechile pavaje, din dale plate de piatră naturală, calupuri din piatră naturală, sau, mai rar din lemn, contribuie împreună cu suprafeţele verzi la eliminarea prafului şi înlesnesc drenarea apelor pluviale.

Ele asigură curţilor o atmosferă plăcută, de aceea trebuie refăcute, dacă au fost înlăturate.

Suprafeţele pavate etanş sunt atipice curţilor istorice. Ele împiedică posibilitatea unei reamenajări a curţii şi ar trebui înlăturate.

Pavajele noi, din materiale naturale, trebuie realizate cu pante uşoare spre mijlocul curţii, pentru a asigura dirijarea apelor meteorice, îndepartându-le de pereţii exteriori ai clădirilor, reducând astfel, riscul apariţiei igrasiei.

CURŢI INTERIOARE | CLĂDIRILE ANEXE | CONFIGURARE

GREŞIT! Instalaţiile tehnice sunt amplasate arbitrar şi influenţează negativ aspectul curţii interioare.

CORECT! Un pavaj reuşit, care permite şi o irigare corectă a zonei verzi din curtea interioară

38

CORECT! Instalaţiile tehnice, contoarele şi conductele trebuie grupate într-un singur loc, cât mai discret.

INSTALAŢII TEHNICE | REŢELE EDILITARE

Amplasarea oricăror instalaţii tehnice, vizibile în perimetrul stradal, are un impact negativ asupra imaginii zonelor istorice.

În afara conductelor de gaz, vopsite strident cu galben, în ultimul timp acest aspect a fost accentuat şi de apariţia pe acoperişuri a antenelor TV şi a antenelor parabolice, iar pe pereţii restaurantelor, a instalaţiilor de ventilaţie şi de aer condiţionat.

INSTALAŢII TEHNICE08 REŢELE EDILITARE Responsabilităţile referitoare la reţelele edilitare fiind de competenţa societăţilor furnizoare/ distribuitoare, este necesară colaborarea şi capacitarea acestora.

Pentru reducerea impactului vizual negativ al traseelor aparente ale reţelelor de aprovzionare tehnică asupra imaginii oraşului, societăţile susmenţionate trebuie ca în viitor, cu ocazia unor intervenţii sau înlocuiri, să convină asupra amplasării traseelor conductelor şi cablurilor, astfel încât acestea să nu mai fie aparente, respectându-se astfel imaginea istorică a zonei.

Alte probleme sunt legate de reţeaua edilitară subterană de alimentare cu apă şi de cea de canalizare. Fisurile din conducte, datorate vechimii reţelei, conduc la infiltrări de apă la nivelul terenului, în aşa măsură, încât este afectată şi substanţa construită, din cauza apariţiei igrasiei. Se impune aşadar reabilitarea întregii reţele edilitare de apă şi canalizare, atât în vederea eliminării pierderilor, cât şi pentru protejarea construcţiilor.

39

GREŞIT! Cablurile şi conductele, montate absolut haotic pe faţadele istorice, produc un efect extrem de neplăcut.

GREŞIT! Antenele parabolice trebuie montate astfel, încât să nu fie vizibile dinspre stradă.

GREŞIT! Instalaţiile de climatizare, montate pe faţadele dinspre stradă, alterează aspectul ansamblurilor istorice.

GREŞIT! Se interzice montarea antenelor şi a cablurilor vizibil pe faţadele istorice, pentru că alterează grav aspectul clădirilor.

RECOMANDĂRI Poziţionarea ascunsă a cablurilor, conductelor Reabilitarea reţelei edilitare de alimentare cu

apă şi a celei de canalizare Amplasarea exclusiv subterană a conductelor

de gaz Instalaţiile tehnice aferente clădirii nu se vor

amplasa aparent Dispozitivele tehnice se vor amplasa astfel,

încât să nu fie vizibile din spaţiul străzii

vezi şi REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM AFERENT PLANULUI URBANISTIC GENERAL P.U.G. 2001; în special: 4.B.II.3 Faţade 27, 4.B.III.4 Faţade 41

� �

�

�

�

INSTALAŢII TEHNICE | AMPLASAREA ANTENELOR

INSTALAŢIILE ECHIPĂRII CU UTILITĂŢI TEHNICE

Cablurile de alimentare cu energie electrică, cele de telefonie şi conductele de gaz, groase de mai mulţi ţoli, vopsite intens cu galben strident, au în general trasee vizibile de-a lungul pereţilor exteriori sau ai celor din gangurile de intrare în curţile interioare. Traseele lor sunt de cele mai multe ori haotice, absolut întâmplătoare, dezordonate, divers colorate, traversând porţiuni ale faţadelor, deteriorând elementele decorative ale acestora, precum şi arcuri sau bolţi ale gangurilor de intrare. Cablurilor şi conductelor li se adaugă foarte des întrerupătoare, contoare şi diferite sisteme de fixare. Aceste apariţii desfigurează faţadele istorice. Cablurile şi conductorii ar trebui ascunşi sub tencuială sau în tubulaturi amplasate invizibil. Distribuitorii electrici şi conductorii de legătură trebuie amplasaţi în casete închise, aşezate în spaţii speciale, prestabilite. Nu este permisă montarea lor pe faţade. Conductele de gaz ar trebui să aibă exclusiv trasee subterane, care să conducă direct la locuinţe. Totodată este necesar ca regulatoarele de presiune, contoarele şi robineţii să se poziţioneze pe coridoare sau în alte spaţii interioare.

AMPLASAREA ANTENELOR

Imaginea acoperişurilor este tot mai des afectată de dispozitivele necesare antenelor şi antenelor parabolice. Supraconstrucţiile tehnice montate pe acoperişuri nu trebuie să fie vizibile de la stradă. Cu ocazia reabilitării clădirilor compuse din mai multe apartamente este necesară şi realizarea comasării antenelor pe laturile posterioare ale clădirilor, şi nu pe laturile orientate spre stradă.

40

DESPRE BAZA LEGISLATIVĂ

În perioada 1977 – 1989, în România, clădirile istorice, substanţa construită istorică, a fost neglijată. În unele oraşe ea a fost chiar distrusă, pentru a se realiza proiecte megalomane. Timişoara a format încă de atunci o excepţie, datorită activităţii unor arhitecţi inimoşi. Astăzi sunt recunoscute prevederile legislative internaţionale privind protecţia monumentelor, cum este Carta de la Veneţia, din 1964 etc. Pentru orice intervenţii constructive în zonele istorice protejate este necesară avizarea şi autorizarea lor prealabilă, de către instituţiile abilitate (Primăria Municipiului Timişoara, Direcţia pentru Cultură, Culte, şi Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţului Timiş şi altele, după caz).

Autorizaţia de construire trebuie să fie întocmită de către un şef de proiect, de profesiune arhitect, membru cu drept de semnătură al Ordinului Arhitecţilor (Legea nr.184/2001). La monumente, arhitecţii trebuie să fie acreditaţi şi de Ministeriul pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional.

Lucrările de construcţii la clădirile din zonele istorice trebuie să fie supraveghiate de diriginţi de şantier autorizaţi în mod expres pentru acestea.

În afara prevederilor legislative la nivel naţional, cum ar fi Legea pentru Protejarea Monumentelor Istorice (Legea nr.422/2001), intervin cele locale.

Pentru zonele istorice protejate ale Timişoarei, având statutul de situri istorice, este valabil Regulamentul Local de Urbanism (RLU), aferent Planului Urbanistic General (PUG) cu nr. 34233/010Kc.

Pentru Cartierul Cetate este valabil Regulamentul Local de Urbanism (RLU) – Cartier Cetate 52/1999.

Regulamentele au prevederi diferite în funcţie de statutul clădirilor (dacă acestea sunt declarate monument, sau nu) şi de amplasament: dacă sunt situate în Cetate sau în celelalte situri istorice.

Prezentăm în continuare, în anexă, articolele din aceste regulamentele, care au constituit baza principală pentru acest îndrumar.

CONSULTANŢĂ

Pentru materialele informative şi de consultanţă privind reabilitarea zonelor istorice vă rugăm să vă adresați la:

Proiectul de cooperare româno-german „Reabilitarea prudentă şi revitalizarea economică a cartierelor istorice din Timişoara”

CRUT - Centrul de Reabilitare Urbană Timișoara Str. Stefan cel Mare 2 300116 Timisoara

Tel +40 -356 -459.350 +40 -256 -435.436 Fax +40 -256 -435.436

Mail [email protected] Internet www.gtztm.ro

Program cu publicul: Luni - Vineri 9.00-17.00

ANEXE

41

ACOPERIŞURI ŞI MANSARDE

RLU: AFERENT PLANULUI URBANISTIC GENERAL 34.233/010/KC 2001

4.B.II. 3 Monumente – Intervenţii asupra clădirilor existente

Mansarde 24) La construcţiile monument istoric nu se admite mansardarea.

Acoperişuri 25) Se vor respecta cu stricteţe detaliile arhitecturale şi materialele din care sunt executate acoperişurile, acestea făcând parte din silueta zonei. 26) Nu se admite eliminarea tabacherelor din tablă pentru ventilarea podurilor.

4.B.III.4. Intervenţii asupra clădirilor existente în zonele protejate.

Mansarde 24) Se recomandă mansardarea spaţiului de sub acoperiş în scopul locuirii sau desfăşurării altor activităţi. 25) Mansardarea va fi admisă numai în cazul păstrării geometriei exterioare a învelitorii. Se admite revenirea, pe bază documentară, la o geometrie anterioară situaţiei actuale a acoperişului, cu avizul organismelor de specialitate ale Ministerului Culturii şi Cultelor. 26) Spaţiile de la mansarde pot fi legate de etajul inferior prin scări interioare numai cu acordul organismelor de specialitate ale Ministerului Culturii şi Cultelor. 27) Se vor păstra coşurile de fum.

Acoperişuri 28) La intervenţiile la acoperişuri, detaliile arhitecturale şi materialele din care sunt executate acestea vor fi respectate cu stricteţe. 29) Se admite montarea în planul acoperişurilor a ferestrelor de tip VELUX cu o retragere minimă de la streaşină de 0,5 m. 30) Se interzice montarea agregatelor pentru climatizare pe faţadele spre stradă sau pe panta dinspre stradă a acoperişului clădirilor. Se admite montarea agregatelor de climatizare în restul clădirii numai în urma unui studiu de amplasament şi numai cu avizul organismelor de specialitate ale Ministerului Culturii şi Cultelor. 31) Nu se admite eliminarea tabacherelor din tablă pentru ventilarea podurilor, decât în cazul înlocuirii acestora cu ferestre de tip VELUX. 32) În cazul învelitorilor din ţiglă, se va folosi materialul iniţial, de culoare roşie. Se interzice folosirea în acest caz a materialelor, care imită ţigla. Pentru învelitorile din tablă realizate conform

proiectului iniţial al clădirii, se acceptă numai detaliile şi materialele tradiţionale. 33) Orice intervenţie la acoperişul clădirilor se va face respectându-se partiul de acoperiş iniţial. În cazul construcţiilor noi, se va respecta tipologia acoperişului din vecinătăţi.

RLU: CARTIERUL CETATE TIMIŞOARA 52/23.02.1999

4. Titlul III. Prescripţii la nivelul Cartierului Cetate (C.C.)

Acoperişuri Art.38(P) b. Se admite montarea în planul acoperişului a ferestrelor de tip VELUX cu o retragere minimă de la streaşină de 2 m de la buza învelitorii, măsurat pe orizontală.

FAŢADE, FERESTRE ŞI UŞI

RLU: AFERENT PLANULUI URBANISTIC GENERAL 34.233/010/KC 2001

4.B.II.3 Monumente, intervenţii asupra clădirilor existente

Faţade 28) Nu se acceptă modificarea de goluri la faţade, acestea se pot numai conserva şi restaura. 31) Se interzice îndepărtarea nejustificată a tencuielilor istorice. 32) Se interzice folosirea materialelor de finisaj impermeabile. 33) La orice refacere a faţadei se va realiza restaurarea ei pe bază de material iconografic de epocă, în sensul reîntregirii ei cu detaliile de arhitectură şi de decoraţie dispărute odată cu lucrările anterioare de refacere. Toate documentaţiile de avizare pentru aceste lucrări vor fi însoţite de fotografii color ale situaţiei existente. 34) Soclul clădirilor va fi realizat din materiale rezistente, dar permeabile la vapori.

4.B.III.4. Intervenţii asupra clădirilor existente în zonele protejate

Faţade 34) Intervenţiile la faţadele clădirilor din zonele protejate vor fi executate unitar respectându-se atât coerenţa faţadelor clădirilor cât şi coerenţa ansamblului. 35) Nu se admite montarea agregatelor exterioare pentru climatizare pe faţadele sau pe panta dinspre stradă a acoperişurilor clădirilor. 44) Se interzice folosirea finisajelor cu textură puternică pe zonele cu decoraţii sau asize (tehnica stropirii cu mătura, sau alte proceduri similare, indiferent de tehnologie).

ANEXE

42

RLU: CARTIERUL CETATE TIMIŞOARA 52/23.02.1999

4.B.II.3 Monumente, intervenţii asupra clădirilor existente

Faţade - ferestre şi uşi 29) Tâmplăriile originare se vor păstra şi recondiţiona. Este interzisă înlocuirea tâmplăriilor de lemn cu tâmplării din metal sau plastic. În cazuri bine justificate, se acceptă înlocuirea tâmplăriilor originare cu altele din acelaşi material, cu condiţia preluării conformaţiilor şi culorilor celor originare, numai cu avizul organismelor specializate ale Ministerului Culturii şi Cultelor. 30) În cazul în care este necesară înlocuirea, geamul ferestrelor şi vitrinelor se va realiza în conformitate cu cel originar.

4.B.III.4. Intervenţii asupra clădirilor existente în zonele protejate

Faţade 36) Tâmplăriile originare se vor păstra şi recondiţiona. În cazuri bine justificate şi în zonele în care nu există regulamente speciale, se acceptă înlocuirea tâmplăriilor originare cu altele din acelaşi material numai cu avizul organismelor de specialitate ale Ministerului Culturii şi Cultelor. 42) Toate elementele de detalii arhitecturale valoroase, inclusiv accesorii existente (mânere de uşă, ştergător, sonerii, chiuvetă etc.) vor fi restaurate sau refăcute identic pe bază documentară.

FIRME, RECLAME ŞI ILUMINAT

RLU: AFERENT PLANULUI URBANISTIC GENERAL 34.233/010/KC 2001

4.B.V. Elemente de signalistică pentru monumentele şi clădirile aflate în zona protejată

18) Elementele de signalistică (firme comerciale, reclame, plăci comemorative, panouri sau plăci de informaţie, indicatoare de circulaţie etc.) vor fi proiectate de persoane competente. Proiectele vor conţine toate elementele privind poziţionarea, dimensiunile, forma, culoarea, materialele folosite, problemele legate de iluminat, caracterul literei, detaliile de execuţie importante. 19) Nici un sistem de afişaj sau firmă nu va depăşi înălţimea parterului cu excepţia cazurilor în care imobilul a avut spaţii originare pentru signalistică peste această cotă. 20) Elementele de signalistică vor ocupa zonele fără decoraţii arhitecturale ale faţadelor şi vor avea dimensiuni proporţionate cu faţada clădirii şi cu înscrisurile pe care le cuprind.

ANEXE

21) Elementele de signalistică pentru persoanele juridice şi persoanele fizice autorizate, care îşi desfăşoară activitatea la etajele superioare ale clădirilor istorice, vor fi montate în planul faţadei clădirii în imediata vecinătate a porţii de acces în imobil, realizându-se un sistem unitar de afişare pentru fiecare imobil în parte. 22) Materialele şi forma elementelor de signalistică vor fi în acord cu arhitectura clădirii. Este descurajată folosirea firmelor sau reclamelor pe suport de plastic iluminat din spate. 23) Firmele sau reclamele, indiferent de poziţia lor, nu vor depăşi 90 cm măsuraţi perpendicular pe planul faţadei. 24) Detaliile de execuţie pentru fixarea elementelor de signalistică vor afecta cât mai puţin faţada clădirilor. 25) La amplasarea elementelor de signalistică destinate circulaţiei (semafoare, semne de circulaţie, table indicatoare) se va ţine cont de condiţiile cerute de funcţionalitate, dar corelate cu elementele de arhitectură. Imaginea de ansamblu va fi gândită pentru a deveni fotogenică. 26) Elementele de signalistică amplasate pe vitrine (folii adezive, caractere şi ornamente vopsite sau pictate) nu vor depăşi 1/3 din suprafaţa geamului vitrinei. 27) Este interzisă închiderea unor unghiuri de vedere de interes major spre monumentele şi rezervaţiile de arhitectură prin poziţionarea elementelor de signalistică, cu excepţia bannerelor sau a altor elemente promoţionale amplasate pe o perioadă de maximum 15 zile cu avizul Primăriei Timişoara, pe amplasamentele aprobate prin hotărâri ale Consiliului Local.

RLU: CARTIERUL CETATE TIMIŞOARA 52/23.02.1999

4. Titlul III. Prescripţii la nivelul Cartierului Cetate (C.C.)

Art. 66. Signalectică Elementele de signalistică (firme comerciale, reclame, firme de instalaţii, plăci comemorative, panouri de informaţie, indicatoare de circulaţie, etc.) vor fi proiectate de persoane competente. Ele vor fi semnate de un arhitect responsabil, care va recepţiona lucrarea executată. Proiectul va fi avizat de organele locale şi de Comisia Monumentelor Istorice. Proiectele vor conţine toate elementele privind poziţionarea, dimensiunile, forma, culoarea, natura materialului folosit, probleme legate de iluminat, detalii de execuţie, caracterul literei.

43

CURŢI INTERIOARE

RLU: AFERENT PLANULUI URBANISTIC GENERAL 34.233/010/KC 2001

4.B.II.3 Monumente, intervenţii asupra clădirilor existente

Paramentul faţadelor 35) Curţile interioare împreună cu gangurile de acces, scările spre etaje şi cursivele exterioare de ditribuţie, formează un ansamblu caracteristic al locuirii şi va fi păstrat ca atare. Ele au valoare culturală şi documentară şi structurează morfologic feicare parcelă, păstrându-i identitatea.

Curţi interioare 36) Curţile interioare sunt entităţi valoroase, care necesită operaţii de punere în valoare.

4.B.III.4. Intervenţii asupra clădirilor existente în zonele protejate

Curţi interioare 48) Din curţile interioare vor fi îndepărtate volumele parazitare, curţile suportând operaţiuni de punere în valoare. 49) Nu se admite modificarea curţilor interioare decât pe baza unui studiu de specialitate (eventual P.U.D.) şi numai în cazuri bine justificate, cu condiţia păstrării detaliilor caracterictice. 50) Punctele comune de apă, situate în curţile interioare, vor fi păstrate sau refăcute, în cazul în care ele au dispărut odată cu intervenţiile anterioare. 51) Pavajul curţilor interioare se va menţine, recondiţiona sau repara, în cazul în care este valoros (de exemplu: calupuri de dimensiuni mai mari, dale de piatră sau pavele de lemn etc.). Orice modificare sau înlocuire a materialelor existente va fi făcută pe bază de proiect şi numai cu avizul organismelor de specialitate ale Ministerului Culturii şi Cultelor. 52) În curţile interioare se vor menţine, conserva şi restaura toate elementele de feronerie existente. 53) Curţile interioare acoperite vor fi conservate şi întreţinute ca unităţi arhitecturale distincte şi reprezentative. Amenajarea lor se va face pe bază de proiect, în spiritul arhitecturii clădirii, completat cu toate detaliile de execuţie necesare. 54) Acoperirea unor curţi interioare este admisă numai în cazul justificării soluţiei, ţinând cont de problematica întregii clădiri.

Ganguri 55) Portalul de intrare în clădire şi gangul reprezintă elemente importante ale unui imobil, fiind necesară păstrarea şi refacerea decoraţiei iniţiale. În cadrul lor, se vor reordona traseele edilitare inestetice, deja executate.

56) Accesoriile (cutii de corespondenţă, camere de serviciu, camere de gunoi, interfon afişaj) vor fi realizate în acord cu arhitectura de intrare a gangului.

Scări de acces şi cursive 57) Nu se admite schimbarea finisajelor la scări (chiar dacă sunt din lemn), sau la pardoseala cursivelor. În cazuri justificate, părţile distruse se vor înlocui cu materiale similare. 58) Se interzice desfiinţarea elementelor utilitare sau cu valoare documenteară (ştergătoare de picioare, mânere, nişe pentru iluminatul cu felinar, etc.). 59) Confecţiile metalice sau din lemn tradiţionale de la baslustrade, console etc. se vor menţine, conserva şi restaura.

INSTALAŢII TEHNICE

RLU: AFERENT PLANULUI URBANISTIC GENERAL 34.233/010/KC 2001

4.B.II.3 Monumente, intervenţii asupra clădirilor existente

Faţade 27) Este interzisă amplasarea aparent pe faţade a firidelor de branşament electric sau de gaz, a conductelor de instalaţii, a cablurilor electrice, a instalaţiilor de telefonie sau de televiziune, a instalţiilor de semafoare etc.

4.B.III.4. Intervenţii asupra clădirilor existente în zonele protejate

Faţade 41) Portalul de acces în gangul de intrare va fi protejat structural şi vizual prin îndepărtarea elementelor perturbatoare (firide de branşament electric sau pentru gaz etc.).

ANEXE

44

Lista monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice din Timişoara actualizată prin Ordinul nr. 2314/2004 al Ministerului pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 646 bis în 16 iulie 2004.

MUNICIPIUL TIMIȘOARA: REGLEMENTĂRI MONUMENTE ISTORICE ȘI ZONE DE PROTECȚIE

45

EDITAT DE Proiectul de cooperare româno-german „Reabilitarea prudentă şi revitalizarea economică a cartierelor istorice din Timişoara”

Un proiect al Primăriei Municipiului Timişoara şi al Societăţii Germane pentru Cooperare Tehnică (GTZ), cu sprijinul Ministerului Federal German pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (BMZ)

Aprilie 2008

COORDONARE CRUT - Centrul de Reabilitare Urbană Timișoara Coordonator: Jochen GAULY

REDACTARE Aurelia JUNIE, Primăria Municipiului Timişoara Monica STAMPAR, Primăria Municipiului Timişoara Sorin CIURARIU, Primăria Municipiului Timişoara Doina ANTONIUC, Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Timiş Vergina POPESCU, Inspectoratul de Stat în Construcţii Timiş Michael ENGEL, CRUT Mihai OPRIȘ, CRUT

AUTORI Mihai OPRIȘ, CRUT Michael ENGEL, CRUT Gabriele MERSCH, CRUT

GRAFICĂ Michael ENGEL, CRUT

IMAGINI Arhivă CRUT Mihai Botescu Mihai Opriș Gabriel Székely Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Timiş

CASETA TEHNICĂ

Această broșură a fost realizată după modelul îndrumarului editat pentru orașul Sibiu 2003.

46

CONTACT

PRIMARIA MUNICIPIULUI TIMISOARA DIRECŢIA DEZVOLTARE

Bd. C.D. Loga nr. 1, 300030 Timişoara Tel. +40 -256 -408.300 Fax. +40 -256 -490.635 Internet www.primariatm.ro

FP 53-01, Ver. 1 1

ROMÂNIA SE APROBĂ JUDEŢUL TIMIŞ PRIMAR MUNICIPIUL TIMIŞOARA Dr. Ing. Gheorghe Ciuhandu DIRECŢIA DEZVOLTARE SC2008 – 7535/08.04.2008

REFERAT privind aprobarea Îndrumarului pentru Regulamentul Local de Urbanism al cartierului

Cetate şi al altor zone istorice protejate din Timişoara Caracterul oraşului Timisoara este influenţat hotărâtor de clădirile istorice, prezente în special în cartierele Cetate, Iosefin şi Fabric. Cele peste 14.500 de clădiri istorice, construite înainte de 1940, formează astăzi un ansamblu cu o identitate inconfundabilă, cea mai mare rezervaţie de arhitectură din ţară, de o valoare deosebită atât pentru România, cât şi pentru Europa. Păstrarea lor, precum şi asigurarea implicită a patrimoniului cultural istoric, în vederea îmbunătăţirii calitative a condiţiilor de trai şi de locuit, reprezintă o importantă provocare pentru Municipiul Timişoara. În perioada de peste patru decenii a regimului comunist, lucrările de întreţinere curentă necesare în zonele istorice ale Timişoarei au fost în cea mai mare parte neglijate. Datorită acestei perioade îndelungate în care nu au fost efectuate activităţi de reabilitare şi modernizare, multe dintre aceste clădiri prezintă o stare avansată de degradare. După anul 1990, activitatea de construcţii şi reparaţii din zonele istorice a cunoscut numeroase abordări greşite. Intervenţiile neadecvate, în special asupra elementelor care definesc compoziţia faţadelor şi a acoperişurilor, nu conduc numai la deteriorări importante ale substanţei construite, ci şi la pierderi ireversibile privind informaţiile despre aceasta. Utilizarea unor materiale improprii precum şi a unor soluţii de detaliu neadecvate au condus la mutilarea unor clădiri, având un impact negativ asupra aspectului întregului ansamblu architectural din care acestea făceau parte. Reabilitarea adecvată a clădirilor istorice presupune o abordare atentă şi amănunţită, rezolvând în primul rând necesităţile determinate de starea structurii de rezistenţă a clădirilor, de fizica construcţiilor, de instalaţiile tehnice, dar şi de necesităţile estetice. Nu trebuie ignorat faptul că fondul construit al zonelor istorice este un produs al evoluţiei în timp. În adoptarea soluţiilor de reabilitare trebuie procedat cu prudenţă, trebuie evitate soluţiile radicale, deoarece de cele mai multe ori ele presupun pierderi majore de substanţă originală. În cele mai multe cazuri este valabilă zicala „mai puţin înseamnă mai mult”, deoarece prin intervenţii masive asupra substanţei originale pot fi cauzate pierderi de neînlocuit. Aceste intervenţii necorespunzătoare se datorează în mare parte lipsei cunoştinţelor locuitorilor privind metodele corecte de reabilitare. Direcţia Dezvoltare a venit în întâmpinarea acestor neajunsuri prin iniţiativa creării unui îndrumar de reabilitare corectă a zonelor istorice, acesta fiind creat în scopul sensibilizării locuitorilor privind o reabilitare adecvată. Îndrumarul reprezintă un material profesional, realizat într-o manieră comprehensivă, accesibil oricărui cetăţean, material care prezintă elemente de arhitectură şi ale lucrărilor recomandate de efectuat. Prin intermediul unor explicaţii succinte şi al unor exemple ilustrate, cititorul este informat despre prevederile pe plan local în domeniul ocrotirii monumentelor. Prezentarea ilustrată a unor realizări pozitive şi negative este însoţită de recomandările asupra măsurilor planificate. De asemenea, sunt oferite date tehnice şi urbanistice, în vederea alegerii de soluţii ponderate în reabilitarea zonelor istorice. Materialul se adresează, oferind direcţii de urmat, atât persoanelor care locuiesc ori desfăşoară activităţi în zonele istorice, cât şi instituţiilor implicate în gestionarea ansamblurilor istorice sau în activităţi legate de construcţii şi echipare edilitară.

FP 53-01, Ver. 1 2

Îndrumarul este rezultatul colaborării dintre Primăria Municipiului Timişoara şi Societatea Germană pentru Cooperare Tehnică (GTZ), în cadrul Programului de Asistenţă tehnică, susţinut de Ministerul Federal German pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (BMZ). Materialul a fost realizat după modelul îndrumarului editat pentru oraşul Sibiu 2003, de către specialişti în domeniu în colaborare cu instituţii precum Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Timiş, Comisia Monumentelor Istorice din cadrul acestei Direcţii, Inspectoratul de Stat în Construcţii Timiş. La realizarea lui au fost consultaţi arhitecţii din cadrul Ordinului Arhitecţilor din România (OAR). În Îndrumar sunt prezentate atât referiri la prevederile legislative generale, cât şi un extras din textul original al regulamentelor locale de urbanism pentru zonele istorice din Timişoara, respectiv Regulamentul Local de Urbanism aferent Planului Urbanistic General nr. 34.233/010/Kc, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 157/28.05.2002 şi Regulamentul Local de Urbanism Cartier Cetate Timişoara, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 52/23.02.1999. Îndrumarul a fost elaborat în conformitate cu Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice şi a fost discutat în cadrul Comisiei Monumentelor Istorice, urmând a fi comunicat Ministerului Culturii şi Cultelor. Având în vedere cele mai sus menţionate, Având în vedere dispoziţiile Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, În conformitate cu dispoziţiile art. 36, alin.2, lit. d), alin. 6, lit. a), pct. 10 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, În temeiul art. 45 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală,

PROPUNEM comisiilor din cadrul Consiliului Local al Municipiului Timişoara spre aprobare:

- Aprobarea Îndrumarului pentru Regulamentul Local de Urbanism al cartierului Cetate şi al altor zone istorice protejate din Timişoara. - Îndrumarul va sta la baza avizării proiectelor şi a urmăririi tuturor lucrărilor de reabilitare din cartierul Cetate şi din alte zone istorice protejate din Timişoara, în conformitate cu Conceptul Integrat de Măsuri pentru Reabilitarea Prudentă şi Revitalizarea Economică a Cartierelor Istorice din Timişoara, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 3/30.01.2007, care delimitează zonele istorice prioritare din Timişoara. Director Direcţia Dezvoltare Şef Centrul de Coodonare pentru Arh. Aurelia Junie Reabilitare Cartiere Istorice Arh. Monica Stampar Director Direcţia Urbanism Arh. Sorin Ciurariu

Avizat juridic Cons. Juridic Mirela Lasuschevici

Redactat Claudia Bălulescu