Hotararea 208/31.05.2011 privind aprobarea Studiului de Fundamentare Istorică "Zone construite protejate - Timişoara 2011"

1

Studiu de fundamentare ZONE CONSTRUITE PROTEJATE – TIMISOARA 2011

BORDEROU

FOAIE DE CAPĂT ................................................................................. 1 I. PIESE SCRISE .................................................................................. 8 1. MEMORIU GENERAL - NOTA METODICĂ GENERALĂ .......... 8 1.1 Prezentarea echipei de autori ............................................................ 8 1.2 Bazele legislative, obiectivele şi limitele studiului ......................... 8 1.3 Descrierea metodelor si direc�iilor de cercetare ...........................10 1.4 Eviden�ierea surselor documentare ...............................................10 1.4.1 Documente cartografice �i tehnice ................................................11 1.4.2 Documente iconografice ................................................................14 1.4.3 Bibliografie generală - lucrări despre Timi�oara publicate .........15 1.5 Prezentarea critică a bibliografiei generale.....................................18 1.6 Prezentarea studiilor anterioare pe care se bazează cercetarea...19 2. ANALIZA EVOLUTIEI URBANISTICE SI ARHITECTURALE A TIMI�OAREI ................................................20 2.1 Mărturii arheologice �i istorice pe aria Timi�oarei - din cele mai vechi timpuri până în anul 1028..........................20 2.2 Ora�ul medieval - perioada apartenen�ei la Regatul Ungariei 1028 – 1552 (din 1541 sub Principele Transilvaniei)............... 21 2.3 Ora�ul otoman - perioada stăpânirii turce�ti 1552 – 1716. ................................. 22 2.4 Cetatea bastionară �i suburbiile sale - perioada germană/austriacă 1716 – 1867..................................24 2.5 Transformarea Timi�oarei intr-un ora� modern, „deschis”. - - perioada apartenentei la Regatul Ungariei în cadrul Monarhiei Austro – Ungare 1867 – 1918..............................28 2.6 Ora�ul cartierelor de vile �i al arhitecturii moderne „cubiste”

2

- perioada apartenen�ei la Regatul României 1919 – 1947..................30 2.7 Ora�ul cartierelor de blocuri, al zonelor industriale �i al construc�iilor din panouri mari prefabricate - perioada dictaturii comuniste 1947 – 1989. ......................33 2.8 Ora�ul contemporan - Timi�oara in perioada tranzi�iei �i a economiei de pia�ă (din anul 1990 până în prezent)................................34 3. ANALIZA STRUCTURII URBANE ACTUALE A TIMI�OAREI ...............................................................35 3.1 Caracteristici generale ale structurii urbane actuale..............................................................................38 3.2 Cartierele istorice ..............................................................................38 3.2.1 Monumente, situri şi ansambluri monument istoric şi zone protejate din cartierul Cetate ..........................................................38 a.) Analiza tramei stradale: vechime, caracteristici (forme, dimensiuni, utilizări)..............................................38 b.) Analiza fondului construit (vechime, stil, decora�ii).................................................................................................45 c.) Caracteristici func�ionale actuale...................................................... ....45 d.) Caracteristici tehnice..............................................................................46 e.) Concluzii privind valorificarea patrimoniului urbanistic si arhitectural al cartierului Cetate.......................................47 3.2.2 Monumente, situri şi ansambluri monument istoric şi zone protejate din cartierul Fabric ........................................................48 a.) Analiza tramei stradale: vechime, caracteristici (forme, dimensiuni, utilizări)..................................................................48 b.) Analiza fondului construit (vechime, stil, decora�ii).............................. 51 c.) Caracteristici func�ionale actuale............................................................52 d.) Caracteristici tehnice...............................................................................53 e.) Concluzii privind valorificarea patrimoniului urbanistic �i arhitectural al cartierului Fabric .............................................................53 3.2.3 Situl monument istoric „Vechiul cartier Iosefin”, monumentele istorice �i ansamblurile monument istoric şi zonele protejate din cartierul Iosefin....................................................................54 a.) Analiza tramei stradale: vechime, caracteristici (forme, dimensiuni, utilizări)..........................................................................................................55 b.) Analiza fondului construit (vechime, stil, decora�ii).................................56 c.) Caracteristici func�ionale actuale ......................................................... 56 d.) Caracteristici tehnice ...............................................................................57

3

e.) Concluzii privind valorificarea patrimoniului urbanistic �i arhitecturaldin situl monument istoric „Iosefinul Vechi” şi din ansamblurile şi zonele protejateale cartierului istoric Iosefin..............................................................57

3.2.4 Monumentele istorice şi ansamblurile monument istoric din cartierul Elisabetin..................................................58 a.) Analiza tramei stradale: vechime, caracteristici (forme, dimensiuni, utilizări)....................................................................58 b.) Analiza fondului construit (vechime, stil, decora�ii).................60 c.) Caracteristici func�ionale actuale..............................................61 d.) Caracteristici tehnice..................................................................61 e.) Concluzii privind valorificarea patrimoniului urbanistic �i arhitectural reprezentat de clădirile monument istoric, ansamblurile, siturile şi zonele protejate din cartierul Elisabetin..........................62 3.2.5 Monumente si situri istorice izolate (din afara cartierelor istorice închegate) din Timi�oara...............................................62 4. STABILIREA MODULUI DE CONSTRUIRE IN TERITORIULSTUDIAT.................................................63 4.1 Considerente generale........................................63 4.1.1 Trama stradală istorică .................................................65 4.1.2 Structura parcelară (parcelarul)................................... 66 4.1.3 Fondul construit istoric...................................................66 4.1.4 Func�iunile admise în zonele istorice protejate.............67 4.1.5 Ocuparea terenului în zonele istorice.............................67 4.2 Metode de protec�ie �i gradul de aplicare a măsurilor de protec�ie ...................................................................68 4.3 Modul de construire permis în zonele istorice protejate.............................................................................68 4.3.1 Modul de construire permis în zonele istorice protejate din cartierul Cetate ........................................69 4.3.2Modul de construire permis în zonele istorice protejate din cartierul Fabric.........................................69

4.3.3 Modul de construire permis în zonele istorice protejate din cartierul Iosefin .........................69

4

4.3.4 Modul de construire în zonele monumentelor �i siturilor istorice izolate (din afara cartierelor istorice închegate) din Timi�oara..................................................70 4.4 Propuneri pentru unele măsuri strategice vizând ameliorarea stării tehnice a construc�iilor din zonele istorice protejate ..........................................................................71 5 LINII DIRECTOARE PRIVIND INTERVEN�IILE ASUPRA MONUMENTELOR ISTORICE, ANSAMBLURILOR, SITURILOR �I ZONELOR ISTORICE PROTEJATE DIN

5.1 Dispozi�ii generale................................................................. 74

5.2 Prevederi specifice pentru elementele constitutive ale construc�iilor caracteristice din zonele istorice protejate ale Timi�oarei.........................................................................................75 5.2 Concluzii...................................................................................75 1. Acoperi�uri ..........................................................................76 2. Fa�ade ..........................................................................80 3. Ferestre .........................................................................83 4. Portale, por�i �i u�i de intrare ...................................................86 5. Vitrine .........................................................................89 6. Copertine ..........................................................................91 7. Firme �i reclame ..........................................................................93 8. Cur�i interioare ...........................................................................96 9. Iluminatul stradal .........................................................99 10. Amplasarea instala�iilor tehnice contemporane pe clădirile istorice ......................................................................100 11. Glosar de termeni ......................................................................102

5

II. PIESE DESENATE PLANURI PREZENTÂND EVOLU�IA TIMI�OAREI DIN SECOLUL AL XII-LEA PÂNĂ ÎN PREZENT PLAN�A 1 - EVOLUŢIA PLANIMETRICĂ A STRUCTURII URBANE A TIMIŞOAREI DE LA ÎNCEPUTURI (SEC.XII-XIII) PÂNĂ ÎN ANUL 1300 PLAN�A 2 - EVOLUŢIA PLANIMETRICĂ A STRUCTURII URBANE A TIMIŞOAREI ÎN SECOLELE AL XIV-LEA ŞI AL XV-LEA PLAN�A 3 - PLANUL TIMIŞOAREI ÎN ANUL 1716 MARCÂND EVOLUŢIA PARCURSĂ ÎN SECOLELE AL XVI-LEA ŞI AL XVII-LEA PLAN�A 4 - “PLANUL TIMIŞOAREI FOARTE EXACT RIDICAT [TOPOGRAFIC n.t.] ÎN ANUL 1716 DE CĂTRE DOMNUL PERRETE...”1 PLAN�A5 - “PLANUL TIMIŞOAREI... FOARTE EXACT RIDICAT [TOPOGRAFIC n.t.] DE CĂTRE DOMNUL PERRETE...” PLAN�A 6 - “PLANUL CANALULUI BEGA DE LA TIMIŞOARA...” 1732 PLAN�A 7 - “PLANUL C NR.1... CETATEA TIMISOARA” 1734 PLAN�A 8 - “PLANUL CETĂŢII TIMIŞOARA... LA SFÂRŞITUL ANULUI 1734” PLAN�A 9 - PLANUL TIMIŞOAREI ÎN ANUL 1734

1 Textele indicate între ghilimele reprezintă titlurile originale ale planurilor istorice, titluriredate fie în întregime, fie par�ial.

6

PLAN�A10 - “PLAN CU CELE TREI SUBURBII APROBATE ÎN ANUL 1744...” PLAN�A11 - PLANUL TIMIŞOAREI ÎN ANUL 1750 PLAN�A12 - “PLANUL TERENULUI ESPLANADEI DIN JURUL CETĂŢII PRINCIPALE ŞI DEGRANIŢĂ TIMIŞOARA” PLAN�A13 - “PLANUL CETĂŢII TIMIŞOARA... CU LINIA ESPLANADEI DE 1000 STÂNJENI, ORDONATĂ ÎN ANUL1750...” PLAN�A14 - “PLANUL TERENULUI ESPLANADEI DIN JURUL CETĂŢII PRINCIPALE ŞI DE GRANIŢĂ TIMIŞOARA... LA 5 FEBRUARIE 1777” PLAN�A15 - “PLANUL ZONEI DIN JURUL CETĂŢII TIMIŞOARA” PLAN�A16 - PLANUL TIMIŞOAREI DUPĂ ANUL1784 PLAN�A17 - “PLANUL CETĂŢII TIMIŞOARA ÎN ANUL 1808...” PLAN�A18 - PLANUL TIMIŞOAREI ÎN ANUL 1853 PLAN�A19 - “PLAN DE SITUAŢIE AL ORAŞULUI LIBER REGAL TIMIŞOARA CU SUBURBIILE ŞI MOŞIA MEHALA...” POST 1858 PLAN�A20 - PLANUL TIMIŞOAREI ÎN 1876 PLAN�A 21 - “ZONA TIMIŞOAREI...” 1884 PLAN�A22 - “PLANUL ORAŞULUI LIBER REGAL TIMIŞOARA...” cca.1890 PLAN�A23 - “PLANUL ORAŞULUI LIBER REGAL TIMIŞOARA...1893” PLAN�A24 - “TIMIŞOARA ŞI CARTIERELE” 1901 – 1903 PLAN�A25 - “PLANUL ORAŞULUI LIBER REGAL TIMIŞOARA ŞI PROIECTUL DE EXTINDERE URBANĂ...” 1913 PLAN�A 26 - “ZONA TIMIŞOAREI...” ÎN 1913 PLAN�A27 - PLANUL MUNICIPIULUI TIMIŞOARA ÎN 1931 PLAN�A 28 - “PLANUL MUNICIPIULUI TIMIŞOARA...1936” PLAN�A 29 - “PLANUL COMUNEI URBANE TIMIŞOARA...1949” PLAN�A 30 - PLANUL ORAŞULUI TIMIŞOARA ÎN ANUL 1959

7

PLAN�A 31 - “TIMISOARA SCHITA DE SISTEMATIZARE 1961” PLAN�A 32 - “TIMISOARA SCHITA DE SISTEMATIZARE 1964” PLAN�A 33 - “PLANUL ORASULUI TIMISOARA” 1966 PLAN�A 34 - TIMISOARA MACHETA SCHITEI DE SISTEMATIZARE 1975 PLAN�A 35 - “MUNICIPIUL TIMISOARA SCHITA DE SISTEMATIZARE 1981” PLAN�A 36 - MACHETA SCHITEI DE SISTEMATIZARE 1986-1989 PLAN�A 37 – „MUNICIPIUL TIMI�OARA – PLAN URBANISTIC GENERAL” 1992 PLAN�A 38 – „MUNICIPIUL TIMI�OARA – PLAN URBANISTIC GENERAL” 1998 PLAN�A 39 – „MUNICIPIUL TIMI�OARA –MONUMENTE ISTORICE �I ZONE DE PROTEC�IE” 1992 PLAN�A 40 – TIMI�OARA SCHEMA EVOLU�IEI ORA�ULUI ÎN PERIOADA 1750 - 1998

8

MEMORIU GENERAL PARTEA I - NOTA METODICA GENERALA 1.1 Prezentarea echipei de autori Arhitect Aurelia Junie, Primăria Municipiului Timi�oara, director al

Direc�iei de Dezvoltare Arhitect Mihai Opri�, Primăria Municipiului Timi�oara, expert CIM Material fotografic: arhitect Mihai Botescu �i arhiva PMT Prelucrarea planurilor ora�ului Timi�oara: arhitect Loredana Brihac,

Primăria Municipiului Timi�oara, CCRCIT inspector de specialitate

1.2 Bazele legislative, obiectivele �i limitele studiului În perioada de dinainte de anul 1990, în Romania, bunurile imobile de

valoare apar�inând patrimoniului cultural na�ional, precum �i cadrul natural în care au fost concepute �i au func�ionat, „au fost supuse unei regim de exploatare distorsionat, pornind de la neglijare �i degradare, �i ajungând până la distrugere totală” (Monitorul Oficial al României, 11.II.2004, p.4). Timi�oara a format încă de atunci o excep�ie, datorită angajamentului �i a ata�amentului fa�ă de valorile culturale ale unui grup

9

de arhitec�i inimo�i.Grupul respectiv, în care s-a remarcat activitatea arhitectului Şerban Sturdza, a reuşit să restaureze interpretativ clădirile din Piaţa Unirii, în perioada în care se demola centrul istoric al Bucureştilor şi al altororaşe româneşti.

Astăzi, păstrarea patrimoniului construit, a mo�tenirii culturale, reprezintă o datorie primordială deosebită atât pentru autorită�ile de resort, cât �i pentru locuitorii Timi�oarei. După anul 1989 la Timişoara au fost reabilitate unele clădiri mulţumită programelor de cooperare dintre Primăria Municipiului Timişoara şi societatea germană GTZ cu sprijinul băncii KfW, finanţată de către Guvernul Federal German.

Astăzi sunt în vigoare în România atât prevederile �i recomandările legislative interna�ionale privind protec�ia monumentelor �i a zonelor istorice, cât �i legisla�ia na�ională. În privin�a documentelor interna�ionale amintim Carta de la Atena din 1964 �i, mai ales,Carta de la Leipzig din 2007, capitolele privind dezvoltarea �i protejarea centrelor istorice.

La întrunirea de la Leipzigau participat mini�trii de resort din toate cele 27 de state ale UE, inclusiv ministrul respectiv din România. Întrunirea miniştrilor a fost pregătită în cadrul congresului „Parteneriate Locale în Dezvoltarea Urbană”, desfăşurat la Leipzig între 26 – 28 mai 2007. Reprezentanţii Primăriei Municipiului Timişoara au fost singurii participanţi din România la acest congres. Potrivit gazdelor germane, Primăria Municipiului Timişoara au avut o contribuţie importantă la pregătirea Cartei de la Leipzig.

În privin�a normelor legislative na�ionale, HG 525/1996 republicată în anul 2002 define�teRegulamentul General de Urbanism (RGU) care reprezintăsistemulunitar de norme, ce stă la baza planurilor urbanistice generale (PUG).

OG 27/2008stabile�te obliga�ia fiecărei localită�i de a întocmi un „plan urbanistic general(PUG)“. Prin PUG se identifică zonele pentru care se pot institui reglementări speciale. Planul urbanistic general trebuie să cuprindă, între altele, �i regelemntări speciale privind zonele istorice protejate. Aferent PUG se întocme�te „regulamentul local de urbanism (RLU)“, care cuprinde �i detaliază prevederile PUG (Legea 350/2001).

Legea 422/2001 reglementează protejarea monumentelor istorice. Pe baza acestei legi a fost întocmită Lista Monumentelor Istorice in jude�ul Timi� în anul 2004. Autorizarea lucrărilor la monumente, ansambluri �i situri istorice clasate în Lista Monumentelor Istorice din Jude�ul Timi� se face în temeiul Legii 50/1991.

Planul Urbanistic General (PUG)actual al Municipiului Timişoara

include şi regulamente locale de urbanism (RLU)privind zonele istorice, şi anume: Regulamentul Local deUrbanism (RLU) – Cartier Cetate 52/1999şi Regulamentul Local deUrbanismaferent PUG al Municipiului

10

Timişoara aprobat prin HCL 157 / 28.05.2002. PUG actual expirăîn anul 2011. De aceea se impune realizarea unui nou plan urbanistic general, care va prelua parţial bazele legislaţiei locale în vigoare.

În urma unei aprofundate analize a condiţiilor socio-economice actuale precum şi a caracteristicilor arhitecturale ale zonelor istorice, Primăria Municipiului Timişoara în cooperare cu Societatea Germană pentru Cooperare Tehnică GTZ a elaborat în cadrul unui concept integrat de reabilitare a zonelor istorice baza de date pentru regulamentele pentru zonele istorice. Acestea au fost sintetizate în „Îndrumarul pentru intervenţiile asupra clădirilor din cartierul Cetate şi din zonele istorice protejate din Timişoara”, finalizat în aprilie 2008.

Bazele legislative impun �i limitele studiului actual, care prive�te fundamentarea istorică a Planului urbanistic general (PUG) al Municipiului Timi�oara.

Conform legislaţiei în vigoare, PUG are caracter director, de strategie �i reglementare opera�ională. Planul urbanistic general constituie baza legală pentru realizarea programelor �i ac�iunilor de dezvoltare în toate domeniile vie�ii urbane.

Unul din obiectivele majore ale viitorului PUG va fi identificarea zonelor istorice de referin�ă care se definesc �i se delimitează prin valori �i caracteristici coerente din punct de vedere urbanistic, arhitectural �i istoric.

Alt obiectiv al studiului îl va constitui elaborarea principiilor pentru abordarea lucrărilor de construc�ii �i reabilitare a zonelor istorice. În esen�ă, acestea vor trebui să realizeze adaptarea la func�iunile urbane contemporane a unui �esut urban generat de func�iuni, astăzi perimate, valorificând judicios calită�ile plastice deosebite ale texturii urbaneexistente.Se va avea în vedere �i satisfacerea necesită�ilor prezentului, fără a se compromite patrimoniul istoric construit.

Regulamentul Local de Urbanism (RLU) aferent PUG va formula cu claritate reglementările privind zonele istorice. Dacă va fi necesar, pentru corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile PUG aunor por�iuni limitate din zonele istorice se vor întocmi planuri urbanistice zonale (PUZ) cu caracter de reglementare specifică detaliată.

1.3 Descrierea metodelor si direc�iilor de cercetare Analiza zonelor istorice se va baza pe rezultatele a două metode de

cercetare: - Cercetarea amănun�ită a surselor documentare, atât a

documenta�iei tehnice formată din sute �i sute de planuri istorice �i alte documente tehnice, ambele categorii de documente fiind „documente desenate”, cât �i a documenta�iei „scrise”, a documentelor originale de arhivă �i a istoriografiei despre dezvoltarea urbană a Timi�oarei.

11

- Cercetarea directă pe teren vizând atât structura urbană istorică, cât �i expertizele arhitectonice �i tehnice la clădirile istorice.

1.4 Eviden�ierea surselor documentare: - cartografice - iconografice �.a. - bibliografie generală lucrări publicate De�i ora�ul Timi�oara are o istorie de circa opt secole, structura urbană

actuală �i clădirile care există în prezent se datorează activită�ii de construc�ii din ultimii trei sute de ani. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea ora�ul construit anterior a fost demolat �i reconstruit pe baza unor proiecte executate la plan�etă.

Ca urmare a acestei activită�i constructive, la Arhivele Na�ionale Direc�ia Jude�eană Timi�, Muzeul Banatului din Timi�oara, dar �i în numeroase arhive din Bucure�ti, Budapesta �i, mai ales din Viena, se păstrează sute �i sute de planuri ale ora�ului �i alte documente tehnice privind evolu�ia ora�ului din anul 1718 �i până în prezent. Numai la Muzeul Militar din Bucure�ti, fondul de hăr�i se păstrează 123 de „titluri“, unele con�inând mai multe plan�e, iar la colec�ia „Geniu Militar“ se păstrează 247 titluri.

1.4.1 Documente cartografice �i tehnice Planuri �i documente tehnice�i iconografie relevante pentru evolu�ia

urbanistică �i arhitecturală a Timi�oarei se păstrează în următoarele arhive: Arhivele Naţionale. Colecţia Microfilme. Bucureşti Arhivele Naţionale. Direcţia Judeţeană Timiş. Timişoara - Fond 115 „Direc�iunea districtului de Fortificare“ - Fond 104 „Colec�ia Hăr�i-Planuri“ Biblioteca Academiei Române. Bucureşti Biblioteca Judeţeană Timiş. Timişoara Biblioteca Universitară. Bologna (Biblioteca Universitaria Bologna) Arhivele de Stat. Arhiva de Război. Stockholm (Försvarets arkiv i

Riksarkivet. Krigsarkivet. Stockholm)

12

Arhiva Generală a Landului Baden-Württemberg. Karlsruhe

(Generallandesarchiv Karlsruhe) Institutul de Istorie Militară. Budapesta (Hadtörténeti Intézet. Budapest) Arhivele de Stat Maghiare. Budapesta (Magyar Országos Levéltár.

Budapest) Muzeul Banatului.Timişoara - Colecţia Hărţi - Colecţia Clişee pe Sticlă Muzeul Militar Naţional. Bucureşti - Colec�ia Hăr�i - Colec�ia Geniu Militar Biblioteca Na�ională Széchényi. Budapesta (Országos Széchényi

Könyvtár. Budapest) Biblioteca Na�ională Austriacă. Viena (Österreichische

Nationalbibliothek. Wien) - Colec�ia Hăr�i �i Muzeul Globurilor Terestre (Kartensammlung und

Globenmuseum) Arhiva de Stat Austriacă – Arhiva Generală a Administra�iei. Viena

(Österreichisches Staatsarchiv - Allgemeines Verwaltungsarchiv. Wien) Arhiva de Stat Austriacă – Arhiva Camerală �i Financiară. Viena

(Österreichisches Staatsarchiv – Finanz- und Hofkammerarchiv. Kartensammlung. Wien)

Arhiva de Stat Austriacă – Arhiva de Război. Viena (Österreichisches

Staatsarchiv - Kriegsarchiv. Kartensammlung. Wien) Prefectura Judeţului Timiş. Arhiva Secţiei de Arhitectură şi Sistematizare.

Timişoara Primăria Municipiului Timişoara. Timişoara - Arhiva Şantierelor de Drumuri - Serviciul Banca de Date Urbane

13

În urma cercetării documentelor despre Timi�oara din aceste arhive, au fost selec�ionate �i utilizate pentru prezenta documenta�ie următoarele planuri ale ora�ului:

“PLANUL TIMIŞOAREI FOARTE EXACT RIDICAT [TOPOGRAFIC n.t.] ÎN

ANUL 1716 DE CĂTRE DOMNUL PERRETE...”2. Arhiva de Stat Austriacă – Arhiva de Război. Viena (Österreichisches Staatsarchiv - Kriegsarchiv. Kartensammlung. Wien).

“PLANUL TIMIŞOAREI... FOARTE EXACT RIDICAT [TOPOGRAFIC n.t.] DE

CĂTRE DOMNUL PERRETE...”.Biblioteca Na�ională Austriacă. Colec�ia Hăr�i �i Muzeul Globurilor Terestre. Viena (Österreichische Nationalbibliothek. Kartensammlung und Globenmuseum.Wien).

“PLANUL CANALULUI BEGA DE LA TIMIŞOARA...” 1732. Arhiva de Stat

Austriacă – Arhiva de Război. Viena (Österreichisches Staatsarchiv - Kriegsarchiv. Kartensammlung. Wien).

“PLANUL C NR.1... CETATEA TIMISOARA” 1734. Muzeul Militar Naţional.

Colec�ia Hăr�i. Bucureşti. “PLANUL CETĂŢII TIMIŞOARA... LA SFÂRŞITUL ANULUI 1734”.

Arhiva de Stat Austriacă – Arhiva de Război. Viena (Österreichisches Staatsarchiv - Kriegsarchiv. Kartensammlung. Wien).

“PLAN CU CELE TREI SUBURBII APROBATE ÎN ANUL 1744...”. Muzeul Militar

Naţional. Colec�ia Geniu Militar.Bucureşti. “PLANUL TERENULUI ESPLANADEI DIN JURUL CETĂŢII PRINCIPALE ŞI

DE GRANIŢĂ TIMIŞOARA”. cca.1759. Arhivele Naţionale. Direcţia Judeţeană Timiş. Fond 115 „Direc�iunea districtului de Fortificare“. II Colec�ia Hăr�i. Timişoara.

“PLANUL CETĂŢII TIMIŞOARA... CU LINIA ESPLANADEI DE 1000

STÂNJENI, ORDONATĂ ÎN ANUL1750...”. Arhiva de Stat Austriacă – Arhiva de Război. Viena (Österreichisches Staatsarchiv - Kriegsarchiv. Kartensammlung. Wien).

“PLANUL TERENULUI ESPLANADEI DIN JURUL CETĂŢII PRINCIPALE ŞI

DE GRANIŢĂ TIMIŞOARA... LA 5 FEBRUARIE 1777”. Arhivele Naţionale. Direcţia Judeţeană Timiş. Fond 115 „Direc�iunea districtului de Fortificare“. II Colec�ia Hăr�i. Timişoara.

“PLANUL ZONEI DIN JURUL CETĂŢII TIMIŞOARA”. 1784.Arhiva de Stat

Austriacă – Arhiva Camerală �i Financiară. Viena (Österreichisches Staatsarchiv – Finanz- und Hofkammerarchiv. Kartensammlung. Wien).

“PLANUL CETĂŢII TIMIŞOARA ÎN ANUL 1808...”. Arhivele Naţionale. Direcţia

Judeţeană Timiş. Fond 115 „Direc�iunea districtului de Fortificare“. II Colec�ia Hăr�i. Timişoara.

2 Textele indicate între ghilimele reprezintă titlurile originale ale planurilor istorice, titluriredate fie în întregime, fie par�ial.

14

“PLAN DE SITUAŢIE AL ORAŞULUI LIBER REGAL TIMIŞOARA CU SUBURBIILE ŞI MOŞIA MEHALA...” POST 1858.Arhivele Naţionale. Direcţia Judeţeană Timiş. Fond 104. Colec�ia Hăr�i �i Planuri. Timişoara.

“ZONA TIMIŞOAREI...” 1884. Muzeul Militar Naţional. Colec�ia Hăr�i. Bucureşti. “PLANUL ORAŞULUI LIBER REGAL TIMIŞOARA...” cca.1890 Biblioteca Na�ională Széchényi. Budapesta (Országos Széchényi Könyvtár. M. Kir.

Állami Terképtára. Budapest). “PLANUL ORAŞULUI LIBER REGAL TIMIŞOARA...1893”. Primăria Municipiului

Timi�oara. Direc�ia de Urbanism. Timi�oara. “TIMIŞOARA ŞI CARTIERELE” 1901 – 1903.“PLANUL ORAŞULUI LIBER

REGAL TIMIŞOARA...” cca.1890. Biblioteca Na�ională Széchényi. Budapesta (Országos Széchényi Könyvtár. M. Kir. Állami Terképtára. Budapest).

“PLANUL ORAŞULUI LIBER REGAL TIMIŞOARA ŞI PROIECTUL DE

EXTINDERE URBANĂ...” 1913. Biblioteca Na�ională Széchényi. Budapesta (Országos Széchényi Könyvtár. M. Kir. Állami Terképtára. Budapest).

“ZONA TIMIŞOAREI...” ÎN 1913. CPM Timi�oara. �antierele de Drumuri.

Timi�oara. “PLANUL MUNICIPIULUI TIMIŞOARA”. 1931. Colec�ia M. Opri�. Soest.

“PLANUL MUNICIPIULUI TIMIŞOARA”. 1936. Colec�ia M. Opri�. Soest. “PLANUL COMUNEI URBANE TIMIŞOARA”. 1949. Fotocopie. Colec�ia M.

Opri�. Soest.

“PLANUL ORAŞULUI TIMIŞOARA 1959”. Colec�ia M. Opri�. Soest. “TIMISOARA SCHITA DE SISTEMATIZARE 1961”. Prefectura

Jude�ului Timi�. Arhiva Sec�iei de Arhitectură �i Sistematizare. Timi�oara. “TIMISOARA SCHITA DE SISTEMATIZARE 1964”. Prefectura

Jude�ului Timi�. Arhiva Sec�iei de Arhitectură �i Sistematizare. Timi�oara.

“PLANUL ORASULUI TIMISOARA”. 1966. Colec�ia M. Opri�. Soest. TIMISOARA MACHETA SCHITEI DE SISTEMATIZARE. 1975. Fotocopie.

Colec�ia M. Opri�. Soest. “MUNICIPIUL TIMISOARA SCHITA DE SISTEMATIZARE 1981”. Fotocopie.

Colec�ia M. Opri�. Soest.

MACHETA SCHITEI DE SISTEMATIZARE 1986-1989. Colec�ia M. Opri�. Soest.

15

„MUNICIPIUL TIMI�OARA – PLAN URBANISTIC GENERAL” 1992. Fotocopie. Colec�ia M. Opri�. Soest.

„MUNICIPIUL TIMI�OARA – PLAN URBANISTIC GENERAL” 1998. Fotocopie.

Colec�ia M. Opri�. Soest. „MUNICIPIUL TIMI�OARA –MONUMENTE ISTORICE �I ZONE DE

PROTEC�IE”. 2004. Direc�ia pentru Cultură �i Patrimoniul Cultural a Jude�ului Timi�. Timi�oara.

1.4.2 Documente iconografice Documentelor planimetrice �i tehnice, foarte importante pentru perioada

secolelor al XVIII-lea �i al XIX-lea li se adaugă mii de documente iconografice, mai ales căr�i po�tale ilustrate �i fotografii, deosebit de importante pentru cercetarea evolu�iei zonelor istorice din perioada de la sfâr�itul secolului al XIX-lea �i până în prezent. Colec�ii de căr�i po�tale ilustrate istorice privind Timi�oara se păstrează în următoarele institu�ii �i colec�ii particulare:

Biblioteca Academiei Române. Bucureşti - Colec�ia Păr�i Po�tale Ilustrate Institutul pentru Istoria �vabilor Bănă�eni. Tübingen (Institut für

donauschwäbische Geschichte und Landeskunde. Tübingen) Colec�ia particulară Mihai Botescu Colec�ia particulară Tomas Mochnacs Colec�ia particulară Mihai Opri�

1.4.3 Bibliografie generală - lucrări despre Timi�oara

publicate Ali, (Mehmed); Der Löwe von Temeschwar. Osmanische

Geschichtsschreiber, Hrsg. Dr. Richard F. Kreutel, Band 10, Verlag Styria, Graz, Wien, Köln, 1981

Beran, Oskar; Temesvár Mit Umgebung in Wort und Bild. Verlag von G.

F. Rösch, Temesvár, 1891

16

Bleyer, Gheorghe; Timişoara, monografie urbanistica şi arhitecturală. Ms. dact., Muzeul Banatului, Timişoara, 1958

Borovszky, dr. Samu; szerkesztésében: Magyarország vármegyei és

városai. Temes vármegye. Oszágos Monográfia Társaság, Budapest, fără an Celebi (Çelebi), Evlia (Evliya); Descrierea puternicei cetăţi a Timişoarei.

În „Călători străini despre ţările române“, vol. VI, Ed. Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976

Diplich, Hans; Die Domkirche in Temeswar. Ein Beitrag zu ihrer

Baugeschichte. Verlag des Südostdeutschen Kulturwerkes, München, 1972 Erbe, Michael; Die Habsburger 1493 – 1918. Eine Dynastie im Reich und

in Europa. Verlag W. Kohlhammer, Stuttgart, 2000 Feneşan, Cristina; Cultura otomană a vilayetului Timişoara (1552 –

1716).Editura de Vest, Timişoara, 2004 Geml, Josef; Alt-Temesvar im letzten Halbjahrhundert 1870 – 1920.

Helicon, Timişoara, 1927 Griselini, Franz; Aus dem Versuch einer politischen und natürlichen

Ceschichte des Temeswarer Banats in Briefen 1716-1778. Wien, 1780, Hrsg. von Hans Diplich, Verlag des Südostdeutschen Kulturwerkes, München, 1969

Haţegan, Ioan; Studiu introductiv. În vol. „Henrik Ottendorf de la Viena

la Timişoara 1663“, Academia Română Filiala Timişoara, Institutul de Cercetări Socio-Umane „Titu Maiorescu“, Ed. Banatul, Ed. Artpress, Timişoara, 2006

Ilieşiu, Dr. Nicolae; Timişoara Monografie Istorică. Vol.1,Ed. G.

Matheiu, Timişoara, 1943 Kovács Sebestyén, Aladár; Regulirungs-Project des Temes – Begathals.

Königlich-Ungarisches Ackerbauministerium, Temesvár, 1891 Liebhard, Franz; Banater Mosaik. Beiträge zur Kulturgeschichte. Erster

Band, Kriterion Verlag, Bukarest, 1976 Neumann, Victor; Juden im alten Temeswar. În NBZ „Neue Banater

Zeitung“, Organ des Kreiskomitees der RKP und des KVR Temesch, Temeswar, 2. März 1984

17

Niedermaier, Paul; Städtebau im Mittelalter. Siebenbürgen, Banat und

Kreischgebiet (1242 – 1347). Böhlau Verlag, Köln, Weimar, Wien, 2002 Opriş, Mihai; Evoluţia principiilor şi metodelor de sistematizare a

oraşului Timişoara din secolul 18 până în secolul 20. În „Uniunea Arhitecţilor din R.S.R“, Filiala Timişoara, Plenara din 28-29 octombrie 1974, Timişoara, 1974

Opriş, Mihai; Evoluţia structurii urbane a Timişoarei. În „arhitectura“,

revistă a Uniunii Arhitecţilor din R.S.România, Bucureşti, 6/1977 Opriş, Mihai; Timişoara. Mică monografie urbanistică, Arhitectura de-a

lungul veacurilor, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1987 Opriş, Mihai; Timişoara: monografie urbanistică, descoperiri recente

care impus corectarea istoriei urbanistice a Timi�oarei. Ed.Brumar, Timi�oara, 2007

Opriş, Mihai; Utilitatea cercetărilor de istoria arhitecturii şi

urbanismului în studiul condiţiilor de fundare şi în microzonarea seismică. În „arhitectura“, revistă a Uniunii Arhitecţilor din R.S.România, Bucureşti, 4/1978

Oprişan, Vasile; Consideraţii privind „Casa Turcească“ din Timişoara.

În Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, Bucureşti, 3/1991

Petri, Anton Peter; Die Hausbesitzer der Festung Temeschburg im Jahre

1828. În „Banatica“, Beiträge zur deutschen Kultur, Hrsg. Adam-Müller- Guttenbrunn-Gesellschaft, Freiburg im Breisgau, 1/1991

Petri, Anton Peter; Die Festung Temeschwar im 18. Jahrhundert. Verlag

des Südostdeutschen Kulturwerks, München, 1966 Petri, Dr. Anton Peter; Johann Jakob Scheiblauer und der Bauplan der

Temeschburger Domkirche. Neue Banater Bücherei, Mühldorf Inn, 1991 Petrovics, István (cu nn. HU); Royal Residences and Urban Development

during the Reign of the Anjou Kings in Hungary. În revista „Historia Urbana“, CIOR, tom V, nr.1, Bucureşti, 1997

Preyer, Johann N.; Monographie der königlichen Freistadt Temesvár. In

Comission bei Rösch & Comp. Temesvár, 1853

18

Rădulescu, Alexandru; Castelul. În revista: „orizont, săptămînal politic-

social şi literar artistic“, Timişoara, 29.iulie 1983 Rieser, Hans-Heinrich; Temeswar. Geographische Beschreibung der

Banater Hauptstadt. Schriftenreihe des Instituts für donauschwäbische Geschichte und Landeskunde, Band 1, Jan Thorbecke Verlag, Sigmaringen, 1992

Schiff, Bela; Unser Alt=Temesvar. Der erste Teil,Buchdruckerei

Sonntagsblatt, Timişoara, 1937 Stan, Eugen; The History of Timisoara in Old Photos. Film Arts

Corporation, timişoara românia (sic), 1996 Szekernyés, János; Székely László. Editura Erdélyi Híradó, Koloszvár –

Cluj – Klausenburg, 2002 1.5 Prezentarea critică a bibliografiei generale Datorită condi�iilor specifice în care a evoluat ora�ul, uria�a

documenta�ie tehnică privind dezvoltarea urbanistică a Timi�oarei,reprezentând o cantitate imensă de date �i informa�ii, a fost insuficient cercetata.

Cetatea Timi�oara a func�ionat ca fortifica�ie militară până în anul 1892. Autorii, civili, care au publicat valoroase lucrări monografice, dedicate Banatului �i Timi�oarei în secolele al XVII-lea �i al XIX-lea, nu au avut acces la planuri, care cuprindeau si zona fortificată. Acestea se aflau în posesia unor institu�ii militare �i constituiau „secret militar”. De aceea, autorii respectivi nu puteau deduce exact raporturile spa�iale �i, mai ales distan�ele din topografia ora�ului, atunci când se refereau la cartiere istorice care, la data apari�iei lucrărilor lor, nu mai existau. De aceea, unele lucrări documentare apărute în această perioadă prezintă eronat diverse aspecte ale evoluţiei Timişoarei: se afirmă că suburbia Fabric s-ar fi construit în secolul al XVIII-lea „pe ruinele cartierului istoric Palanca Mare (când în realitate amplasamentele celor două cartiere era diferite), acelaşi lucru se afirmă despre cartierul Elisabetin actual şi Palanca Mică (de asemenea aveau în realitate amplasamente diferite), etc.

După anul 1892, cercetarea planurilor istorice ale Timi�oarei continua sa fie îngreunată de faptul, ca ele se păstrau in diverse arhive din ora�e diferite: Timi�oara, Bucure�ti, Viena �i Budapesta. Unele planuri având

19

dimensiuni de până la doi metri, reproducerea �i publicarea acestora ar fi fost foarte dificilă cu mijloacele tehnice de atunci.

Un impediment major in cercetarea planurilor păstrate in institu�iile timi�orene l-a constituit faptul, că în anii 1950 Securitatea a trecut numeroase documente planimetrice la „secret”.

Studiile planimetrice amănun�ite au fost posibile abia din anii1970. Abia atunci s-a putut demonstra că o serie de afirma�ii ale istoriografiei despre Timi�oara anterioară anilor 1970 sunt complet gre�ite. Ele au fost fire�ti pentru timpul respectiv, dar sunt de neacceptat astăzi.

În capitolul 2. MEMORIU GENERAL – PARTEA II „Analiza evolu�iei urbanistice �i arhitecturale a teritoriului studiat” vom prezenta dezvoltarea istorică a Timi�oarei în deplină conformitate cu cele mai recente cercetări de istoria urbanismului �i a arhitecturii.

1.6 Prezentarea studiilor anterioare pe care se bazează cercetarea

Proiectele urbanistice au un trecut bogat la Timi�oara. Primele planuri urbanistice, care s-au păstrat, datează din anii 1730. Pe

baza acestor proiecte a fost reconstruită textura urbană a centrului actual al cartierului Cetate pe o tramă stradală rectangulară �i s-a executat constructiv noua cetate bastionară.

O nouă fază a început odată cu decizia anulării statutului de fortărea�ă militară, cu ocazia a�a-zisei „defortificări”. Până în anul 1895 se definitivează planul urbanistic al arhitectului Ybl, care prevedea demolarea completă a fortifica�iilor. Interiorul vechii cetă�i devenea centrul urbei, legat prin bulevarde largi cu cartierele exterioare fortifica�iilor, �i prin două artere circulare în jurul fostei cetă�i. Se prefigura astfel, structura radial-concentrică actuală. Planul a fost revizuit în anii 1903 - 1905 �i, mai ales, în 1911 – 1913, în urma alipirii fostei suburbii Mehala, devenită acum cartier urban.

Primul plan de urbanism de după al doilea Război Mondial datează din anul 1947, realizat de Direc�ia Tehnică Municipală Timi�oara. Noi aşa- zise „schiţe de sistematizare”, echivalentul PUG-urilor actuale, se întocmesc în anii 1950 – 1951, 1955 �i 1959 de către institute centrale de la Bucure�ti. Proiectul din anul 1959 este reluat apoi de Institutul de Proiectări din Timi�oara în anii 1961 �i 1964 �i finalizat în 1965. Periodic aceste proiecte se actualizează (1966 – 1968, 1970 – 1971, 1975 – 1976, 1978 – 1979, 1981 – 1982 etc.).

După Revolu�ia Anticomunistă din 1989 primul Plan Urbanistic General (PUG) s-a întocmit în anii 1990 – 1992. El a fost reactualizat conform noilor

20

condi�ii ale economiei de tranzi�ie,realizându-se cel de al doilea PUG în anii 1999 – 2001.

Dintre planurile urbanisticedin ultima jumătate de secol evident cele mai judicioase sunt acelea care urmăresc consecvent dezvoltarea structurii radial–concentrice, proiectate în linii mari încă de la sfâr�itul secolului al XIX-lea, dar nerealizată integral nici până în prezent.

2. ANALIZA EVOLU�IEI URBANISTICE �I ARHITECTURALE A TIMI�OAREI

2.1 Mărturii arheologice �i istorice pe aria Timi�oarei - din cele mai vechi timpuri până în anul 1028

Oraşul Timişoara s-a dezvoltat în Câmpia Timişului, câmpie străbătută de cursurile râurilor Timiş, Bega şi de unii afluenţi ai acestora. Înainte de marile lucrări de desecare din secolul al XVIII-lea, aceste râuri îşi uneau albiile printr-o mulţime de braţe şi mlaştini. Oraşul a apărut la marginea dintre mlaştina, care se întindea în lungul râurilor Timiş şi Bega, şi zona uscată, aflată la nord de mla�tină. Descoperirile arheologice atestă faptul, că oamenii s-au aşezat pe teritoriul de azi al Municipiului Timişoara încă de acum 6.000 de ani (în aşa-zisa epocă nouă a pietrei, în neolitic). Se poate spune, că istoria vieţuirii oamenilor pe acest teritoriu este mai veche decât istoria oraşului propriu-zis. Au apărut mici aşezări, care apoi au dispărut. S-au găsit numeroase obiecte romane (monede, cioburi de vase, etc.), care însă puteau ajunge aici şi prin comerţ. Până acum nu s-au găsit urme de clădiri romane. Cea mai veche urmă „construită”, de ample dimensiuni, este aşa-numitul „şanţ roman”, dar nici acestuia nu i se cunoaşte exact data construirii. Urmele acestei construcţii sunt vizibile (mai ales pe fotografiile din satelit) în prelungirea Str. Marginii din nordul oraşului şi pe câmpia dintre Calea Şagului şi calea ferată spre Moraviţa (Belgrad), la sud de oraş. În jurul anului 1000 teritoriul de astăzi al Banatului aparţinea voievodatului condus de principele Glad. Există unii cercetători care afirmă, că Timişoara ar fi fost menţionată deja în

21

anul 1020, ca aparţinând din punct de vedere bisericesc de o episcopie „gecească” (ortodoxă).

1 – 1 – 1 Traseul „şanţului roman” pe un plan al Timi�oarei datând din anul 1965

2.2 Ora�ul medieval

- perioada apartenen�ei la Regatul Ungariei 1028 – 1552 (din 1541 sub Principele Transilvanei)

În anul 10283 zona de câmpie a Banatului este cucerită de armata regelui Ungariei. Majoritatea cercetătorilor afirmă că Cetatea Timi�ului, Timişoara de astăzi, ar fi fost menţionată pentru prima oară în jurul anului 1150, în 1177, sau abia în secolul al XIII-lea. Cu siguranţă, în 1177 este menţionatcomitatul (judeţul) Timiş, care trebuie să fi avut o capitală.Majoritatea istoricilor consideră că sediul comitatului nu putea fi decât la Timişoara, pentru că în secolul următor aceasta era cea mai mare localitate din comitat şi purta şi un nume ce provenea de la râul Timiş, exact ca şi comitatul. În această vreme Timişoara era formată dintr-o cetate apărată de un val de pământ cu palisade de lemn, formând un dreptunghi de circa 170 x 110 m în plan, situată la nord de Muzeul Banatului actual, şi dintr-o aşezare civilă, la nord de acea cetate, în zona Pieţei Libertăţii de astăzi. Regele Ungariei, Carol Robert de Anjou (provenind dintr-o familie franceză, care stăpânea sudul Italiei cu capitala la Neapole/Napoli) îşi construieşte un castel de reşedinţă pe locul Muzeului Banatului actual. Se pare că a locuit aici între anii 1315 – 1323 (alte surse indică

3Data exactă nu se cunoaşte cu certitudine. Diferiţi istorici indică date diferite, între anii 1003 şi 1029. Majoritatea însă consideră anul 1028 ca fiind anul probabil al bătăliei în urma căreia Banatul a fost cucerit de către armata regelui Ungariei.

22

1325 sau 1316 – 1318). Timişoara se dezvoltă. Dacă până acum Timişoara a fost un sat, în acest secol ea a obţinut statutul de oraş. În secolul următor, Timişoara devine un centru al luptei antiotomane. În 1514 oraşul este asediat de ţăranii răsculaţi a lui Gheorghe Doja, care sunt înfrânţi. Deoarece oraşul a fost complet reconstruit în secolul al XVIII-lea, din această perioadă nu s- au păstrat decât fundaţiile turnului donjon şi unele fragmente de zidărie, descoperite în curtea fostului castel, actualul Muzeu al Banatului precum şi unele ancadramente din piatră şi monede, descoperite cu prilejul a diferite săpături arheologice.

Donjonul castelului medieval -săpături arheologice din anul 2009

2.3 Ora�ul otoman - perioada stăpânirii turce�ti 1552 – 1716

Turcii asediază Timişoara în 1551. După un nou asediu, oraşul se predă turcilor în1552. Afirmaţia că Timi�oara ar fi fost pustiită de turci este o legendă. Siliţi, sau de bună voie, majoritatea vechilor locuitori a rămas în oraş, probabil în casele lor. Abia circa 20 - 25 de ani mai târziu, turcii devin majoritari în oraş. Spre deosebire de sate, unde populaţia rămânea neschimbată vreme de sute de ani, în oraşele care erau centre administrative şi militare, schimbarea stăpânirii şi a administraţiei aducea cu sine, după un anumit timp, şi schimbarea populaţiei. Până în anul 1716 Timişoara a rămas un oraş otoman. Castelul de pe amplasamentul actualului muzeu, bisericile, clădite până în 1552, iar apoi probabil majoritatea moscheilor, erau executate din zidărie. Locuinţele erau construite din lemn. Timişoara era un „oraş de lemn”. Periodic au avut loc incendii. Din această perioadă nu s-au păstrat decât resturi de zidărie înglobate în clădirea actualului Muzeu al Banatului şi resturile unor clădiridin lemn şi obiecte de uz casnic descoperite cu prilejul săpăturilor arheologice din anii 2006 şi 2008. Resturi ale unor pietre tombale din perioada otomană se păstrează la Muzeul Banatului, iar o placă din piatră cu o inscripţie se păstrează încastrată în zidul din dreapta intrării în Primăria Veche din Piaţa Libertăţii.

23

1

Planul castelului (latura de nord, cu intrarea principală indicată cu săgeată ro�ie, se află în partea de sus a desenului)

- cu albastru sunt indicate descoperirile arheologice - cu portocaliu este indicată incinta probabilă din anul 1552 1 – Fundaţiile donjonului din sec. al XIV-lea

4 4 2 1 4

3

24

5

Cartierele Timişoarei medievale 1 - Amplasamentul primei cetăţi medievale 2 – Amplasamentul primei aşezări civile, devenită în secolele XIV – XV „Oraşul” sau „oraşul interior” 3 - Castelul 4 – Palanca Mare, denumire apărută la sfârşitul secolului al XVII-lea, probabil în 1695. 5 – Palanca Mică, denumire apărută la sfârşitul secolului al XVII-lea, probabil în 1695. (Planşă realizată prin suprapunerea planului Timişoarei din anul 1716 pe planul din anul 2004)

Planul Timişoarei după anul 1750. În jurul cetăţii se afla Esplanada, un câmp lat de 948 m, pe care era interzis a se construi, pentru ca un eventual inamic să nu se poată ascunde după clădirile ce s-ar fi construit. De aceea cartierele Fabric (1), Mehala (2), Iosefin (3), şi Elisabetin (4) au

Cetatea bastionară era înconjurată de o triplă centură de ziduri, între care se aflau şanţuri, ce puteau fi inundate în cazul unui asediu. În imagine este planul cetăţii din anul 1808, când cantitatea cea mai mare de apă a Begăi încă mai umplea şanţul exterior (al treilea) al cetăţii stelate.

25

fost construite în exteriorul Esplanadei. v – v Traseul “şanţului roman”

2.4 Cetatea bastionară �i suburbiile sale - perioada germană/austriacă4 1716 – 1867

În anul 1716 Timişoara este asediată de trupele „imperiale”, habsburgice. Oraşul suferă puternice bombardamente de artilerie. O mare parte din clădirile din lemn sunt avariate sau arse. Garnizoana turcă este silită să capituleze. Militarii otomani, „curuţii” (luptători pentru libertate antihabsburgici maghiari) şi populaţia civilă turcă părăseşte Timişoara. Populaţia creştin-ortodoxă, alcătuită din români şi sârbi, precum şi evreii rămân aici.

Vedere aeriană a „ora�ului interior” proiectat şi construit în secolul al XVIII-lea

Primăria Veche din actuala Pia�a Libertă�ii

După încheierea păcii 1718, Banatul este organizat ca o „ţară” autonomă (Land) cu capitala la Timişoara, supusă direct Curţii Imperiale de la Viena. În perioada 1716-1867 la Timi�oara limba oficială a administaţiei şi a armatei a fost limba germană. Începe o amplă acţiune de colonizare cu populaţie de confesiune catolică, în special de origine germană. Cca. 15 – 30 de ani mai târziu, germanii formau majoritatea populaţiei din oraşul Timişoara.

4Imperiul Austriac a fost proclamat abia în anul 1804. Până atunci au existat numeroase „ţări” (regate, ducate, ţări ereditare) stăpânite de Habsburgi, teritorii care nu formau un stat unitar, ci un „conglomerat de ţări” (numite în sec. al XVIII-lea „Kaiserlich Königliche Erbländer” - �ări Ereditare Imperiale Regale“. Erau numite „imperiale“ fiindcă Habsburgii au fost �i împăra�i ai „Sfântului Imperiu Roman” - Sacrum Romanum Imperium – exceptând anii 1743 – 45, când împărat a fost Carol VII Albrecht din Casa de Wittelsbach/Bavaria, Habsburgii nemaifiind între ace�ti ani „imperiali”. Sfântul Imperiu era o uniune de state, în care fiecare nou împărat trebuia ales de către principii electori. Banatul nu a făcut parte din acel imperiu - nici Transilvania sau Ungaria nu au făcut niciodată parte din acel imperiu).

26

Funcţiunea principală a Timişoarei în această perioadă a fost cea de fortăreaţă militară. Pe baza unor proiecte executate la planşetă s-au realizat, aproximativ între anii 1725 – 1765, reţeaua stradală principală- o tramăstradală rectangulară, şi numeroase clădiri ale cartierului Cetate. Cartierul era organizat în jurul a trei pieţe, actualele Piaţa Unirii, Piaţa Libertăţii şi parţial Piaţa Sfântul Gheorghe (în continuare vom utiliza numai denumirile actuale ale pieţelor şi străzilor). Cele mai vechi case din Timişoara de astăzi, datează din această perioadă. Deci cele mai vechi case din Timişoara de astăzi datează din ultimele trei sute de ani. Una dintre cel mai vechiclădiri,care există şi astăzi,este fosta clădire a „generalatului”, a comenduirii garnizoanei, înPiaţa Libertăţii. Din această perioadă datează şi cele mai vechi biserici – monumente istorice, din oraş: 1. Biserica episcopală romano-catolică, Domul, construită între 1736 – 1774, în Piaţa Unirii. 2. Bisericaepiscopală ortodoxă(sârbească, dar de care apar�ineau �i credincio�ii români), astăzi Catedrala Sârbească, clădită între 1744 – 1748 în Piaţa Unirii. 3. Biserica Franciscanilor, actuala biserică parohială romano-catolică din Cetate, construită între 1747 - 1755, pe str. Bolyai. Dacă în cazul Domului din Piaţa Unirii ştim sigur că faţada nu a fost schimbată decât foarte puţin, la clădirile civile s-au făcut în cursul secolelor reparaţii, care uneori au schimbat aspectul faţadei.

Palatul Baroc Case burgheze pe latura de nord a Pieţei Unirii

În Cetate clădirile erau construite în mod obligatoriu din cărămidă, pentru a se evita incendiile, care erau periculoase, mai ales în cazul unui asediu. Majoritatea caselor aveau parter şi un etaj. Parterul era acoperit cu bolţi din cărămidă, etajul cu planşee din lemn. Unele construcţii ale administraţiei, cum ar fi actualul Palat Baroc din Piaţa Unirii, aveau parter şi două etaje. Numai unele locuinţe din imediata apropiere a fortificaţiilor aveau doar parter. La parter, încăperile dinspre stradă adăposteau deseori prăvălii. La etaj era amplasată locuinţa proprietarului. Anexele: grajduri, remizele de trăsuri,depozitele pentru lemne de foc şi şoproanele erauamplasateîn curţile interioare. Casele formau fronturi continue la stradă. Datorită utilizării aceluiaşi sistem constructiv, înălţimile caselor la cornişă (la streaşina din partea de jos aacoperişurilor) erau aproximativ egale. Plastica clădirilor corespundea a�a-zisului „stil baroc provincial”. Cartierul Cetate constituia „inima”, centrul politic, administrativ şi cultural al întregului oraş. El era apărat de o uriaşă centură de fortificaţii. Cetatea a fost construită în cea mai mare parte între anii 1732 -1764(planurile din anii 1727 �i 1729 indică indiscutabil, că bastioanele noii cetă�i încă nu existau �i nu începuseră a fi construite în acei ani).Fortificaţiile ocupau o fâşie lată de circa 500 metri şi formau trei inele de fortificare concentrice, asemănătoare în plan cu o stea. Dintre cele nouă bastioane ale primului inel, se păstrează în prezent numai un singur bastion, numit astăzi de timişoreni „Bastionul Cetăţii”.

27

De la limita exterioară a fortificaţiilor (numită „linia de circumvalaţiune”) se întindea Esplanada Cetăţii, o câmpie lată de 948 m. Pe această câmpie era interzis a se construi, pentru ca un eventual inamic să nu se poată apropia de fortificaţii, ascunzându-se după clădirile care s-ar fi construit. De aceea, celelalte cartiere ale oraşului au fost ridicate la o depărtare de peste doi kilometri faţă de centrul cartierului Cetate. Nu toate clădirile necesare locuitorilor puteau încăpea în Cetate. Începând din anul 1732 (după alte surse în 1727) s-a început construirea unor manufacturi în estul oraşului, în actualul cartier Fabric. În anul 1744 s-a aprobat construirea cartierelor de locuit Fabric, Mehala şi Maierele Noi (sau Germane, cartier care în anul 1773 a primit numele de Iosefin - Josephstadt). Fiecare dintre aceste cartiere avea caracterul său aparte şi funcţiunile sale specifice. Cartiereleerau formate din case situate perpendicular pe frontul (marginea) străzii, ca în satele bănăţene de câmpie. Casele aveau numai parter. Multe dintre ele erau executate din împletituri de nuielecu lut, sau din cărămizi de lut, nearse.

Vedere a cartierului Cetate, în dreapta imaginii: Palatul Dicasterial Cartierul Fabric, situat la răsărit, era o suburbie cu caracter industrial incipient. Aici au existat manufacturi şi ateliere. A existat un turn de apă în Fabric, de la care apa de băut era adusă prin conducte din lemn la fântânile arteziene din Cetate. Celelalte cartiere,Mehala, Iosefin şi Maierele Vechi, actualul Elisabetin (cartier de locuit apărut abia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, deci mai târziu decât primele două), erau amplasate la nord-vest, vest şi, respectiv, sud-vest, de Cetate. Ele au avut la început caracteristici rurale. Râul Bega a fost regularizat în amonte de Timişoara începând din anul 1728. În anul 1732 se finalizează canalul navigabil Bega din cartierul Iosefin în aval, pe traseul actual. În 1765 se execută porţiunea de canal pe un traseu semicircular în jurul cetăţii, pe traseul de azi, la sud de actualul Parc al Copiilor, dar cantitatea cea mai mare de apă a Begăi continuă să curgă prin şanţul exterior al Cetăţii.

28

În anii 1778 – 1779, Banatul, divizat în trei comitate este “încorporat” administrativ Ungariei, dar limba oficială a administraţiei şi a armatei rămâne limba germană. Timi�oara ob�ine rangul de „ora� liber regal“, cel mai înalt grad pe care îl putea de�ine un ora� în Ungaria. După anul 1800 apar în Cetate construcţii civile cu parter şi două etaje. În anul 1849 cetatea este asediată de armata revoluţionarilor maghiari, care proclamaseră republica şi voiau să desprindă Ungaria de Imperiul Austriac. Oraşul suferă puternice bombardamente de artilerie. Ghiulele trase în vremea acestor bombardamente se mai văd şi astăzi în zidul unor case din Cetate şi din Fabric5. Dar revoluţia a fost înfrântă. Până în anul 1860 se construiesc în cetate mai multe clădiri masive, cu parter şi două etaje (Cazarma U dintre pieţele Unirii şi Mărăşti), sau chiar parter şi trei etaje (Palatul Dicasterial, Piaţa Ţepeş Vodă – Str. Martin Luther).

Arhitectură monumentală a “anilor 1900” – Liceul Piarist (construit 1908 – 1909)

Arhitectură monumentală a “anilor 1900” –

Palatul �tefania în Pia�a Traian

2.5 Transformarea Timi�oarei intr-un ora� modern, „deschis” - perioada apartenentei la Regatul Ungariei în cadrul Monarhiei Austro – Ungare 1867 – 1918

5În Cetate s-au păstrat proiectile trase de artileria asediatorilor asupra cetăţii, încastrate în zidăria clădirilor din străzile Ungureanu nr. 1, I.I.C. Brătianu nr. 2 şi Palanca nr. 1 (pe faţada din Str. P. Chinezu). În Fabric s-a păstrat un proiectil tras de artileria asediaţilor încastrat în zidăria clădirii din Str. Ştefan cel Marte nr.1.

29

În urma înfrângerii în războiul cu Prusia, Imperiul Austriac se desparte în Austria şi Ungaria, devenind “Monarhia Dualistă” Austro-Ungară, în 1867. La Timişoara, care în această perioadă apar�ine Regatului Ungariei, în administraţie este introdusă limba maghiară. În anul 1868, esplanada - câmpia din jurul cetăţii, pe care era interzisă construirea, este redusă la 569 m. Această reducere permite dezvoltarea cartierelor exterioare cetăţii spre centru, mai ales după anul 1890, în lungul unor bulevarde, care există şi astăzi. În anul 1892 se decide anularea caracterului de fortăreaţă militară al cetăţii. Începând din 1899 se trece la demolarea fortificaţiilor. Funcţiunile principale ale oraşului devin cele economice, mai ales cele comerciale şi bancare. Se dezvoltă şi producţia industrială, cu precădere ramurile industriei uşoare. Se întocmesc proiecte de urbanism, care prevăd unirea cartierului central, Cetatea, cu cartierele din jurul ei. În lungul canalului Bega se prevede realizarea unei salbe de parcuri, înconjurând parţial cartierul Cetate. Se proiectează construirea unor bulevarde largi, dinspre cartierul central spre celelalte cartiere şi străzi pe traseucircular în jurulcetăţii (bulevardele Diaconovici Loga şi Eminescu).

30

În 1902 se proiectează traseul actual al canalului Bega în cartierul Fabric, canal executat împreună cu podurile aferente pentru străzile care îl traversau, până în 1910. Între anii 1905 – 1913 are loc o dezvoltare constructivă dinamică în toate cartierele. Construcţiile formează de regulă fronturi continue de clădiri cu două sau trei niveluri. Uneori, trotuarele sunt despărţite de suprafaţa carosabila prin fâşii plantate verzi. În această perioadă se definitivează bulevardul 16 Decembrie 1989, care leagă cartierele Iosefin şi Elisabetin cu Cetatea. În Fabric se realizează bulevardul 3 August 1919, înspre Cetate. În Elisabetin se construiesc trei fronturi ale Pieţei Plevna. Pe terenurile eliberate prin demolarea fortificaţiilor se realizează Complexul Liceului Piarist şi majoritatea clădirilor din Piaţa Victoriei, de la Operă până înspre catedrală. Clădirile acestei perioade au o factură monumentală, la scara unor metropole europene contemporane lor. Mai ales colţurile clădirilor sunt rezolvate sub forma unor turnuri sau edicule. Ele sunt subliniate prin acoperişuri înalte, care au compoziţii caracterizate prin volume mari, impozante. Faţadele au o decoraţie ornamentală bogată. Expresia plastică a acestor clădiri reflectă numeroase curente stilistice, care poartă denumiri diferite (Art Nouveau, Sezession,szeceszió etc). Pentru a nu intra în amănunte inutile pentru o prezentare succintă, le cuprindem pe toate sub genericul “Arhitectura anilor 1900”. În această perioadă se realizează parţial şi salba de parcuri din lungul Canalului Bega. Interesante sunt �i unele exemple de arhitectură industrială.

“Arhitectura anilor 1900 “– Piaţa Victoriei

31

Încă dinainte de Primul Război Mondial (1914 – 1918) proiectele de urbanism prevedeau legarea diferitelor cartiere cu cartierul central Cetate prin bulevarde largi, care au fost realizate constructiv abia după Primul Război Mondial. În imagine Bulevardul Revoluţiei din 1989, în centru Facultatea de Stomatologie, un reu�it exemplu de arhitectură “modernă cubistă“.

2.6 Ora�ul cartierelor de vile �i al arhitecturii moderne „cubiste” - perioada apartenen�ei la Regatul României 1919 – 1947

În urma înfrângerii monarhiei dualiste în Primul Război Mondial 1914 – 1918, Timişoara este ocupată de trupe sârbeşti (începând din 14 – 15 noiembrie 1918) şi franceze (2 decembrie 1918). Românii formau majoritata populaţiei Banatului, majoritate absolută6 în secolul al XVIII-lea şi relativă în 1918. În oraşul Timişoara majoritatea relativă era formată din germani (43,9% în 1910). Delegaţii români, care în pofida opoziţiei noilor autorităţi sârbeşti “s-au putut strecura” la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, au proclamat unirea Banatului cu România. Decisiv a fost însă faptul că unirea a fost acceptată de marile puteri învingătoare. La 28 iulie 1919 este instalată administraţia românească, iar la 3 august îşi fac intrarea în oraş trupele române. Timişoara devine sediul administrativ al judeţului Timiş-Torontal din Regatul României. În 1920 se înfiinţează “Şcoala Politehnică”. Pe lângă funcţiunile economice, deţinute anterior, Timişoara dobândeşte o nouă funcţiune majoră, cea de centru universitar. Această 6Majoritatea absolută înseamnă peste 50%. Românii formau în a doua jum. a sec. al XVIII-lea 57,13 – 60,00% din popula�ia Banatului. Majoritatea relativă este cea care nu atinge 50%. În anul 1910 românii formau 42,11% din popula�ie, fiind urma�i de germani cu nunai 23,72%, celelalte etnii din Banat fiind �i mai pu�in numeroase decât germanii.

32

Casa Câmpeanu pe Bulevardul Take Ionescu, “o perlă a arhitecturii cubiste“

funcţiune îi asigură o dezvoltare puternică, comparativ cu alte oraşe, care nu erau centre universitare. În jurul cartierului central apar numeroase cartiere de vile, amplasate în grădini, vile prezentând arhitectura specifică perioadei interbelice. Iniţial, arhitectura acestei perioade nu se deosebeşte esenţial de cea a perioadei precedente. Apar unele clădiri în aşa-zisul “stil neoromânesc”. Unele construcţii aparţinând acestui stil sunt proporţionate nereuşit şi sunt rupte de contextul arhitectural al oraşului. Începe realizarea complexului Institutului Politehnic, proiectat în 1922 pe Bulevardul Mihai Viteazul. Între cele două războaie mondiale se termină în mare parte bulevardele largi proiectate anterior. Se construiesc: Universitatea de Medicină (1924 – 1926), Prefectura (proiectată iniţial 1933, realizată 1938 – 1943) pe Bulevardul Revoluţiei din 1989. Se realizează numeroase vile pe bulevardele Take Ionescu, Diaconovici Loga, Eminescu şi Mihai Viteazul. După anul 1930 se construiesc numeroase clădiri în “stil cubist” sau “modern internaţional”. Unele dintre ele, cum ar fi Facultatea de Stomatologie de pe Bulevardul Revoluţiei din 1989, sau Casa Câmpeanu de pe Bulevardul Take Ionescu, reprezintă adevărate capodopere ale acestui stil. Din păcate, unii dintre proprietarii conemporani au alterat grav aspectul unor clădiri din această perioadă, adăugând elemente constructive �i ornamente kitsch, cum este cazul unor vile de pe str. Academician Alexandru Borza. Prin reconstruirea teatrului (interiorul între anii 1923 – 1928; faţada spre catedrală este reconstruită abia între anii 1934 – 1936) şi edificarea Catedralei Ortodoxe Române (1936 – 1946) se definitivează piaţa centrală între operă şi catedrală. S-a creat astfel un sistem unic în România, format din trei pieţe urbane, fiecare prezentând dimensiuni, rezolvări plastice şi stiluri arhitecturale diferite: pieţele Victoriei, Libertăţii şi Unirii, constituind adevărate saloane în aer liber.

33

Pia�a Victoriei,zona pietonală centrală a Timi�oarei. Cea mai veche clădire este teatrul/opera, începută a se clădi în anul 1872. Cele mai noi clădiri sunt blocurile din dreapta imaginii,clădiri a căror construire s-a terminat în anul 1963

34

2.7 Ora�ul cartierelor de blocuri, al zonelor industriale si al construc�iilor din panouri mari prefabricate - perioada dictaturii comuniste 1947 – 1989

România participă la cel de al doilea Război Mondial începând din 1941. După înfrângerile armatei române pe frontul de răsărit, Timişoara este ocupată de trupele sovietice în septembrie 1944. Sub presiunea trupelor de ocupaţie este proclamată Republica Populară Română la 30 decembrie 1947, iar la 11 iunie 1948 statul naţionalizează principalele mijloace de producţie. Cu toată rezistenţa uneori activă a populaţiei (demonstraţii în anii 1945, 1956; luptele partizanilor din Munţii Banatului) se instaurează o dictatură de tip stalinist. Teroarea stalinistă aruncă zeci de cetăţeni în lagăre şi închisori. În această perioadă stagnează şi activitatea constructivă. După retragerea trupelor de ocupaţie în 1958, are loc o perioadă de „dezgheţ”, de liberalizare timidă (1964 – 1970). În anii 1960 se realizează noi ansambluri de construcţii: Universitatea pe Bd. Pârvan (1961 – 1965), unele blocuri „plombă” pe străzi existente, cum sunt blocurile de locuit cu magazine la parter (1963), care „închid” frontul Pieţei Victoriei, pe latura de est, spre Catedrala Ortodoxă Română. În anul 1965 vine la putere Nicolae Ceauşescu. Ini�ial, se continuă politica de liberalizare timidă, necesară, se pare, întăririi puterii politice personale a lui Ceau�escu. Urmează „Revoluţia Culturală” şi instalarea dictaturii personale a lui Ceauşescu (1971 – 1989). Anii 1980 au fost marcaţi de un pronunţat declin economic. Similar perioadei staliniste s-a introdus raţionalizarea produselor de larg consum. Între anii 1974 – 1988 se construiesc uriaşe „cartiere dormitor”, formate din blocuri de locuinţe cu patru, opt sau zece etaje, din panouri mari prefabricate. La sfârşitul anilor 1980 peste două treimi din populaţia Timişoarei locuia în asemenea cartiere:în Cartierul Circumvalaţiunii, Şagului sau Calea Lipovei etc. Dominantă era funcţiunea de cartier dormitor, în mare parte lipseau dotările funcţionale necesare. Blocurile aveau instalaţiiletehnico-edilitare necesare pentru locuire, dar acestea erau executate defectuos în condi�iile unui pronun�at declin economic. Baza planificării economice o constituiau „hobby”-urile familiei Ceauşescu (complexele de industrie grea, mai ales cele ale industriei chimice, edificiile publice megalomane, canalul navigabil Dunăre - Marea Neagră etc). Dar condiţiile în care locuia majoritatea populaţiei nu făcea parte din „hobby”-urile dictatorului.În „viziunea” sa,importantă era cantitatea „realizărilor” şi nu calitatea lucrărilor.De aceea execuţia blocurilor de locuinţe era execrabilă. S-au utilizat finisaje de cea mai proastă calitate, puse în operă defectuos. Pereţii exteriori nu prezintau izolaţiile termice, hidro- şi acustice strict necesare. Pivniţele, în care deseori se adună apa din cauza conductelor de aducţiune şievacuare neetanşe, sunt finisate „cu pământ bătut”, devenind locuri în care se înmulţesc şobolanii şi ţânţarii. Acestecartiere prezintă până astăzi un aspect jalnic, cu totul inestetic, contrastând puternic cu tot ce s-a construit la Timişoara în etapele istorice anterioare. Numai vegeta�ia poate ascunde astăzi, par�ial, urâ�enia tristă a acestor cartiere. În ultimele luni ale anului 1989 starea de spirit a majorităţii populaţiei timişorene devenise explozivă (vezi greva parţială de la Uzinele MecaniceTimişoara). Încercarea de evacuare forţată a pastorului reformat László Tökes a dus la declanşarea demonstraţiilor anticomuniste din 16 şi 17 decembrie 1989.

35

În dupăamiaza zilei de 17 decembrie forţele de represiune au deschis focul asupra manifestanţilor. Represiunea sângeroasă a continuat şi în 18 decembrie. Au căzut zeci de morţi şi sute de răniţi. Miercuri 20 decembrie 1989 străzile au fost dominate de coloanele de manifestanţi, care se îndreptau dinspre zonele industriale spre centrul oraşului. Armata a fost retrasă în cazărmi. Timi�oara a fost primul ora� liber din România. Apoi regimul comunist a fost răsturnat şi la Bucureşti. Revoluţia a învins! 2.8 Ora�ul contemporan -Timi�oara in perioada tranzi�iei �i a economiei de pia�ă (din anul 1990 până în prezent) În urma victoriei Revoluţiei din 1989 România s-a reîntors la democraţia parlamentară. S-a reintrodus sistemul politic bazat pe mai multe partide politice. În această perioadă apar o serie de clădiri noi, tipice pentru această etapă de dezvoltare: Banca BRD pe Bd. Pârvan, Iulius Mall pe Str. Demetriade, Centrul de Afaceri din Piaţa 700, precum şi o serie de biserici noi, cum este cea de pe Str. Doja. Concomitent se dezvoltă cartiere de vile la periferiile oraşului. Timişoara trăieşte astăzi o experienţă inedită: la funcţiunile sale economice şi culturale se adaugă şi cele de centru turistic. De�i evenimentele sunt în curs de desfă�urare �i nu avem încă distan�a retrospectivă, necesară unor analize aprofundate, vom trata mai pe larg subiectul urbanismului �i arhitecturii contemporane în cadrul capitolului următor: 3.1 Caracteristici ale structurii urbane actuale.

36

3. ANALIZA STRUCTURII URBANE ACTUALE A

TIMI�OAREI 3.1 Caracteristici generale ale structurii urbane actuale Structura urbană actuală, rezultat al evolu�iei istorice a oraşului, este

relativ clară. În centrul aglomerării urbane se află cartierul Cetate. În jurul acestuia gravitează ca „subsisteme urbane“ celelalte cartiere. Datorită dezvoltării lor istorice independente, cartierele istorice prezintă �i astăzi caracteristici distincte, conferind sistemului urban un caracter polinuclear, ceea ce facilitează „descongestionarea“ func�ională a nucleului central. Concomitent există însă �i tendin�a ca nucleele sus-men�ionate să se dizolve în cadrul �esutului urban general, într-o textură urbană unitară.

Rolul principal în închegarea �i organizarea aglomerării urbane îl de�ine

re�eaua arterelor de circula�ie, constituită în sistem radial-concentric încă din perioadele anterioare.

Primul inel de circula�ie, realizat în anul 1971 în jurul „ora�ului interior“ din secolele al XVIII-lea �i al XIX-lea, a fost extins spre sud în anul 1988 - 1989, pentru a se crea zona pietonală principală a urbei între Catedrala Ortodoxă Română �i Pia�a Libertă�ii. În afara acestei extinderi, inelul urmează aproximativ conturul interior al vechilor fortifica�ii, marcând astfel o continuitate firească între evolu�ia istorică �i cea contemporană. Din punct de vedere al organizării spa�iale a cartierului istoric, inelul de circula�ie joacă acela�i rol ordonator, pe care l-a avut cândva centura de fortifica�ii.

Din inelul central pornesc radial, spre celelalte cartiere, mai multe artere care fac legătura, la limita exterioară a teritoriului intravilan cu re�eaua rutieră interurbană.Radialele străbat cartierele istorice, ajungând până în zona centrală. Ecartamentul străzilor nu poate fi mărit, fără a demola clădirile istorice. Acest fapt a condus după 1990, în condi�iile sporirii explozive a numărului de vehicule şi a interesului pentru vadurile comerciale, la mărirea traficului peste parametrii admisibili. În orele de vârf ale traficului auto asistăm la colapsul conceptului de circulaţie proiectat în anii 1980.

În perioada 1988 – 1989 (odată cu pietonizarea “Corso-ului” - Piaţa Revoluţiei) Inelul I de circulaţie a fost perturbat ca traseu şi fluiditate.

De aceea trebuie schimbatconceptul soluţiei de rezolvare a circulaţiei în zona centrală în sensul întăririi inelului II (imediat următor şi cu o circumferinţă mai mare) şi circulaţiei radiale legată de el. Accesul de la inelul II la inelul I ar trebui să se realizeze prin intermediul unor zone ample

37

de parcare. Se impune, ca străzile din cartierul central, Cetate, actualmente carosabile, dar având ecartamente înguste, să fie pietonizate.

Legăturile radiale între cele două inele sunt întrerupte de către două elemente majore, constituind două bariere, care străbat întreg oraşul de la nordest către sudvest. Prima dintre aceste două bariere o constituie canalul Bega, mărginit, cel puţin în zona de la est, sud şi vest de cartierul Cetate, de salba de parcuri din jurul său. Bega constituie “bariera frumoasă”, elegantă, care conferă un farmec deosebit oraşului.

Cea de a doua barieră o reprezintă calea ferată pe traseul ce porneşte de la nord de cartierul istoric Fabric, înconjoară pe la nord cartierulCetate (pe linia exterioră a fortificaţiilor din secolul al XVIII-lea demolate după anul 1900) şi delimitează spre nord cartierul istoric Iosefin. Datorită traseului ei, calea ferată constituie o piedică majoră în legătura dintre inelul I şi inelul II, dintre nordul şi sudul oraşului. Pentru realizarea legăturilor radiale judicioase între inelul I şi II sunt necesare lucrări majore de artă inginerească, care să asigure traversarea căii ferate, prin poduri şi pasaje. Aceste lucrări sunt costisitoare.

Spre deosebire de Bega şi de zonele verzi ce o înconjoară, calea ferată constituie “bariera urâtă” a Timişoarei.

Inelul II de circula�ie, concentric cu primul, este realizat doar par�ial (bulevardele Coposu, Pârvan, Vladimirescu �i Circumvala�iunii). Acest inel, dacă ar putea fi închis, ca �i altele care s-ar mai trasa în exteriorul său având în centru Cetatea, ar putea îndeplini func�iuni complexe: ar putea devia traficul de tranzit, descongestionând centrul �i creând legături rapide între celelalte cartiere. Traseul unor asemenea artere circulare ar indica întotdeauna pozi�ia centrului aglomerării urbane – Cetatea, în câmpul de gravita�ie al căreia evoluează celelalte cartiere, sporind astfel coeren�a întregului sistem urban.

Necesitatea satisfacerii unor func�iuni diferite �i etapele de dezvoltare parcurse au determinat apari�ia unor tipuri distincte de morfologie urbană. Acestea diferă de la cartier la cartier �i în cadrul aceluia�i cartier de la o zonă func�ională la alta.Există �i numeroase „subgrupe“ �i fenomene intermediare, cum sunt de pildă construc�iile realizate în perioada neoabsolutismului, între anii 1850 – 1860, în Cetate. Ele constituie o „subtipologie” intermediară între cea a secolului al XVIII-lea �i a primei jumătă�i a celui următor �i tipologia anilor 1900, adică tipologia sfâr�itului secolului al XIX-lea �i începutului secolului al XX-lea. Totu�i, sintetizând, datorită principalelor etapeistorice parcurse se pot distinge patru tipuri morfologice principale.

1. Tipologia constituită în secolul al XVIII-lea �i în prima jumătate a

secolului următor predomină în Cetate. Caracteristice sunt străzile relativ înguste, fără vegeta�ie, cu clădiri cu două niveluri formând fronturi stradale continue.

38

Acestei tipologii morfologice îi aparţin numeroase clădiri din fosta zonă „intra muros” a cartierului Cetate.

2. Tipul morfologic caracteristic pentru a doua jumătate a secolului al

XIX-lea �i începutul secolului al XX-lea reprezentat prin clădiri multietajate formând, de cele mai multe ori, fronturi continue la stradă, se întâlne�te compact �i omogen în ansamblurile executate în vederea unirii Cetă�ii cu Fabricul �i Iosefinul �i, sporadic în cadrul tuturor cartierelor istorice ale ora�ului.Tipice în acest sens sunt clădirile de pe Bd. 3 August 1919, Bd. 16 Decembrie 1989 sau latura de nord a Pieţei Plevna. În afara locuin�elor �i edificiilor de cult �i social-culturale, acestui tip morfologic îi apar�in �i unele clădiri industriale, cum este, de pildă fosta fabrică Kandia de pe Bd. 16 Decembrie 1989.

3. Cartierele de vile individuale, locuin�ele cu mai multe apartamente

�i dotările de cult �i social-culturale datând din prima jumătate a secolului al XX-lea, în special din perioada interbelică (există şi vile construite anterior Primului Război Mondial, cum este Vila Kimmel, actualul Centru Cultural Francez, din anii 1911-1913) predomină în spa�iile intersti�iale dintre cartierele istorice, conferind zonelor respective aspectul de „ora� grădină“. Caracteristice pentru această tipologie sunt cartierele de vile din lungul bulevardelor Revoluţiei din 1989, Mihai Eminescu, C. D. Loga şi a Str. Alexandru Borza.

4. �esutul urban constituit în perioada dictaturii comuniste reprezintă

un al patrulea tip morfologic (clădiri de locuit colective înalte – „blocuri“, unele dotări social-culturale - pentru învă�ământ, cultură, industrie hotelieră, etc.). În cadrul texturii urbane istorice, la care se referă studiul de fa�ă, acest tip morfologic apare izolat(Piaţa Victoriei, Bd. Revoluţiei de la 1989, străzile Văcărescu, Bărnu�iu, hotelurile Continental şi Timişoara, etc.).

Morfologia specifică Timi�oarei istorice este generată tocmai de

dominanţa unuia dintre tipurile morfologice descrise mai sus, sau întrepătrunderea acestor patru tipuri morfologice principale (1 – 4). Datorită evolu�iei sale specifice, există astăzi pu�ine monumente istorice izolate, iar acestea, exceptând par�ial castelul (unde s-au descoperit urme ale donjonului medieval din secolul al XIV-lea), datează, cele mai vechi, din secolul al XVIII-lea. În schimb, Timi�oara posedă foarte valoroase zone istorice, însumând circa 14.500 de clădiri, formând cea mai mare rezerva�ie de arhitectură din �ară, prezentând o varietate impresionată de stiluri, de la baroc la curentul cubist al arhitecturii moderne interbelice.

39

5. După 1990, în condi�iile tranzi�iei politice �i economice �i a introducerii economiei de pia�ă, asistăm la constituirea unui al cincilea tip morfologic.De�i evenimentele sunt în curs de desfă�urare �i nu avem încă distan�a retrospectivă, necesară unor analize profunde, se configurează deja unele tipuri morfologice noi. În zonele istorice s-au reamenajat interioarele unor magazine, filiale de bănci, restaurante şi cofetării şi cafenele. Modificarea faţadelor magazinului universal Bega constituie un caz izolat.

Negativă este transformarea unor vile moderne din perioada interbelică în „palate kitsch“.

Concluzii privind tipologia morfologică a zonelor istorice ale

Timişoarei Datorită evoluţiei istorice parcurse, există doar foarte puţine zone în care

unul dintre cele patru tipuri morfologice să predomine în mod compact. Tipul morfologic caracteristic pentru a doua jumătate a secolului al XIX-lea �i începutul secolului al XX-lea se păstrează în ansambluri compacte pe Bd. 3 august 1919, Bd. 16 Decembrie 1989 sau pe frontul de nord al Pieţei Plevna.

În majoritatea celorlalte cazuri, morfologia actuală nu este identică cu cea iniţială. Aici se manifestă plenar întrepătrunderea şi combinarea tipurilor morfologice descrise mai sus. Semnificativă este Piaţa Unirii, unde alături de clădirile dominante în stil baroc (Domul sau Palatul Baroc), au apărut şi clădiri aparţinând diverselor curente ale stilului anilor 1900: Sezessionul maghiar la Palatul Brück (Str. Mercy nr. 9) şi Casa cu Lei (Piaţa Unirii nr. 6) sau stilul „neosârbesc” la Vicariatul Sârbesc (Piaţa Unirii nr. 4).

3.2 Cartierele istorice Datorită evolu�iei istorice parcurse, Timi�oara are astăzi privilegiul de a

poseda mai multe zone istorice, �i nu doar una singură, cum au majoritatea celorlalte ora�e din �ară. Cartierele istorice Cetate, Fabric, Iosefin �i Elisabetin având caracteristici urbanistice �i arhitecturale diferite, se impune tratarea lor individuală,în cadrul unor capitole distincte.

3.2.1 Monumente, situri şi ansambluri monument istoric şi zone protejate din cartierul Cetate

a.) Analiza tramei stradale: vechime, caracteristici (forme, dimensiuni,

utilizări)

40

Străzile din actualul cartier administrativ Cetate �i trama stradală pe care acestea o generează trebuie împăr�ite în două zone urbane distincte.

I. Prima zonă urbană a cartierului Cetateo constituie străzile din „ora�ul interior“propriu-zis (oraşul “intra muros”, numit în limba germană „Innerstadt”), adică din interiorulfortifica�iilor dinsecolul al XVIII-lea, care au fost demolate abia după anul 1900. Întreaga zonă are conform Legii 422/2001 statutul de sit monument istoric, fiind deci o zonă protejată. Astăzi această zonă este delimitată de primul inel de circulaţierealizat în anul 1971 şi întrerupt prin pietonizarea Pieţei Victoriei, format din străzile: Sfântul Ioan, Gh. Dima, Piaţa Mărăşti, Str. Oituz, Fântâna Punctelor Cardinale, Str. Hector şi Bd. Ion C. Brătianu.

Traseul şi ecartamentul străzilor din zona “oraşului interior” datează din jurul anilor 1730 - 1740. Aceste străzi formează o tramă stradală rectangulară. Casele prezintă fronturi continue, închise, la stradă. Străzile sunt „minerale“, nu au fâ�ii de vegeta�ie. Ele sunt relativ înguste: au prospecte care variază între 10,40 m (Str. Mercy), 13 m (cel mai frecvent:Str. Eugeniu de Savoya, Alecsandri, Pacha) sau chiar 15 m (Str. Mără�e�ti).

Străzile mărginesc careuri de formă în general dreptunghiulară, împăr�ite în parcele de dimensiuni foarte diferite. Majoritatea parcelelor sunt de dimensiuni relativ mici: sub 500 mp. Ini�ial, clădirile ocupau frontul dinspre stradă �i, eventual, o latură perpendiculară pe acesta. În mod excepţional au apărut �i construc�ii cu formă de U în plan �i, chiar, unele clădiri dominante care ocupau, încă din secolul al XVIII-lea, toate cele patru laturi ale parcelei (cum au fost Palatul Deschan – care ocupa întregul cvartal format de străzile Proclamaţia de la Timişoara, Griselini şi Eugeniu de Savoya, sau Casa Solderer – la intersecţia dintre străzile Alecsandri şi Eugeniu de Savoya).

Rigiditatea tramei stradale este atenuată de existen�a a trei pie�e urbane, a trei spa�ii libere de construc�ii, care structurează spa�ial trama stradală.

Piaţa SfântulGheorghe a fost cea mai veche dintre pieţele Cetăţii Această piaţă exista deja în anul 1740. Laturile ei de nord,vestşi sud, adică tocmai laturile care se mai păstreză şi astăzi, corespundeau tramei stradale rectangulare a oraşului inerior. Latura ei de est era formată de către Biserica Iezuiţilor, fosta Mare Moschee din vremea turcilor, care era amplasată pe diagonală, oblic faţă de celelalte laturi ale pietei. Ca toate pieţele timişorene din secolul al XVIII-lea, şi această piaţă era delimitată de fronturi închise, fronturi construite deja în anul 1746 – 1747, corespunzând perfect tipului morfologic caracteristic pentru secolul al XVIII-lea. Ca şi celelalte pieţe, şi această piaţă avea un caracter mineral, fără vegetaţie.

Planul urbanistic din anul 1911 prevedea demolarea bisericii, care delimita spre est piaţa, realizarea frontului de est pe actualul aliniament şi realizarea actualului scuar cu o zonă verde centrală, care există şi astăzi. În anul 1913 – 1914 biserica a fost demolată, iar în anii 1921 -1922 s-a

41

construitBanca Szana, clădirea actuală care închide latura de est a pieţei Piaţa Sf. Gheorghe, Str. Enrico Caruso 2).

Actualmente se impune reabilitarea pieţei. Zona verde din piaţă nu are deci nici o justificare istorică.Piaţa este amplasată într-o zonă care a fost locuită încă din evul mediu, probabil încă din secolele XIII – XIV. O soluţie interesantă ar fi eliberarea fundaţiilor fostei biserici a iezuiţilor şi crearea pe suprafaţa actualei zone verzi (care nu are justificare istorică) a unui “parc arheolgic” de tipul celor organizate în unele oraşe italiene (de exemplu la Roma în Largo Argentina).

Piaţa Libertăţii(fosta “Piaţă de Paradă”sau„Piaţa Prinţul Eugen”) este, în ordinea vechimii, cea de a doua piaţă a Cetăţii. Pe planuri, piaţa începe să se contureze deja în anul 1727, când este indicat pe planurile oraşului “Generalatul Nou”, adică actuala comenduire a garnizoanei (Piaţa Libertăţii 5), precum şi casele de la nr. 3 şi 4 şi cea de la intersecţia pieţei actuale cu Str. Alecsandri.

Între anii 1731 – 1734, respectiv 1733 – 1736, s-au construit Primăria Veche (Piaţa Libertăţii 1) şiBiserica Franciscanilor Bosnieci (Superiori) pe latura de nord a pieţei (amplasament: Str. Brediceanu 2).

În anul 1740 piaţa era proiectată să ocupe doar un suprafaţa unui singur cvartal rectangular. Apoi se decide lărgirea pieţei spre vest, astfel încât să ajungă la dimensiunile actuale de 103 x 99 m (în anul 1746 – 1747).

Pe latura de vest, în anul 1746 - 1747 încă mai exista fosta Moschee a Silahdarului, demolată ulterior. Casa Comandantului, actualul Cazinou Militar (Piaţa Libertăţii 7) mai era “în construcţie” în anul1788.

Pânădupă anul 1788pe locul Casei Makri (Str. V. V. Delamarina 1) se afla o „casă turcească cu două caturi”, având o cu totul altă orientare decât o au strada şi piaţa actuală, care au fost proiectate abia în jurul anului 1727. După unele surse, aici şi-a avut casa un „paşă de Timişoara”. Familia Makria cumpărat terenul în anul 1803. Apoi s-a construit actuala „Casă cu Atlanţi”, existentă în 1808 (Str. V. V. Delamarina 1).

Până după anul 1850 pe frontul de vest al pieţei, în continuarea actualului Cazinou Militar, încă nu era nimic construit. Clădirea actuală, numită iniţial „Comenduirea Corpului de Armată”, apare abia pe planul oraşului din anul 1859(Piaţa Libertăţii 6 -8) .

Abia atunci frontul acesta al pieţei a fost complet construit. Abia atunci Piaţa Libertăţii a devenit un spaţiu urban închis pe toate cele patru laturi cu clădiri.

Deşi se numea Piaţa de Paradă, până în anul 1903 aici funcţiona şi piaţa de alimente, piaţa de animale precum şi piaţa săptămânală a oraşului7. Până atunci, piaţa a avut un caracter mineral, fără vegetaţie, similar celorlalte pieţe ale oraşului. În anul1903, piaţa comercială a fost mutată în actuală

7Geml, „Alt-Temeswar im letzten Halbjahrhundert 1870 -1920”, Helicon Timişoara, 1927, p. 44.

42

Piaţa Unirii. Tot atunci s-a hotărât şi înlăturarea pavelelor din piatră naturală (piatră de râu - denumite în limba germană Katzenpflaster)şi amenajarea unor suprafeţe de gazon şi plantarea unor pomi. Vegetaţia actuală din piaţă nu are deci nici-o justificare istorică.

Piaţa Libertăţii, fosta „Piaţă de Paradă” a oraşului, a decăzut şi joacă astăzi mai mult rolul unei „pie�e de circula�ie“. De aceea ea necesită grabnice lucrări de restructurare �i reamenajare.

Se impune imperios revenirea la starea iniţială a pieţei,adică realizarea unei pieţe minerale, corespunzând tipologiei morfologice timişorene caracteristice secolului al XVIII-lea şi înlăturarea actualei vegetaţii sărăcăcioase dinpiaţă.

Piaţa Unirii. Încă din anii 1733-1735 s-a vehiculat ideea realizării unei noi pieţe rectangulare în partea de nord a Cetăţii, în zona traversată anterior de fortificaţiile rămase din perioada stăpânirii otomane, fortificaţii ce urmau a fi demolate. Pe primele schiţe din anii 1733 – 1735, noua piaţă avea o suprafaţă mai mică decât Piaţa Libertăţii şi era dominată doar de un amplu palat al sediului militar, al “Generalatului”, care nu s-a construit. Mutarea sediului Episcopiei Catolice de Cenad, de la Seghedinla Timişoara, a făcut necesară edificarea unei catedrale, a unui“dom” catolic pentru episcopie. Între anii 1733 – 1735 se întocmesc mai multe variante de proiecte urbanistice cu diferite locaţii pentru noul dom în noua piaţă. Pe planul din anul1734 deja este înfăţişată “Clădirea Oficiului Minier”, prima construcţie din noua piaţă, clădire formând colţul de nord-vest al actualului Palat Baroc (înglobată astăzi în Palatul Baroc, Str. Mercy 6). Pe vremea aceea se prevedea ca piaţa să ocupe un singur careu din trama stradală rectangulară a cetăţii.În anul1736 se începe construirea domului (terminat în anul 1774). Abia după anul 1740, valul de apărare din perioada otomană a început să fie demolat. Ulterior si şanţul cetăţii este umplut cu pământ, trecându-se la pavarea pieţei cu pavele de dimensiuni relativ mari din piatră de râu (denumite în limba germană Katzenpflaster). Ultimele rămăşiţe ale fortificaţiilor au existat în piaţă până în anii 1746 – 1747. Anterior acelui an se decisese extinderea pieţei spre vest, astfel încât să ocupe două careuri, devenind cea mai mare dintre pieţele cetăţii: 150 x 100m. Aceste dimensiuni erau neobi�nuit de ample pentru suprafa�a Cartierului Cetate din secolul al XVIII-lea şi, în general, pentru oraşele fortificate din secolul al XVIII-lea. În anul1746 – 1747 existau în piaţă, pe lângă şantierul domului (a cărui construire continua) şi biserica episcopală ortodoxă (actuala Catedrală Sârbească edificată între anii 1744/45 şi 1748), sediul episcopului ortodox (Piaţa Unirii 4), o casă civilă la intersecţia laturii de sud a pieţei cu actuala Str. Alecsandri, precum şi Casa Camerală, adică partea de vest a actualului Palat Baroc.

43

Treptat se mobilează cu clădiri şi celelate fronturi ale pieţei, cum ar fi cel de nord, eistent deja în anul1758. Până după anul 1788, pe careul aflat la sud de Domul Catolic (Piaţa Unirii 13, Piaţa Unirii 14), încă nu era construit nimic. Abia ulterior frontul acesta al pieţei a fost complet construit şi Piaţa Unirii a devenit un spaţiu urban închis.

Timp de trei secole piaţa a fost locul celor mai importante parade militare,precum şi al unor manifestări religioaseşi a altor evenimente politice si culturale de prestigiu. Fronturile pieţei au fost ocupate de unele dintre cele mai de seamă instituţii ale oraşului.

La sfârşitul anului 1903s-a hotărât mutarea pieţei de alimente şi a celei de animale din Piaţa Libertăţii în Piaţa Unirii, spaţiu în care pieţeleau funcţionat până în anul 1969.După mutarea pieţelor comerciale în „Piaţa 700”, suprafaţa centrală a Pieţei Unirii a fost adâncită, amenajându-se alei pavate şi suprafeţe de gazon (arhitect Ştefan Iojică). După ce a început restaurarea Palatului Baroc (în anul 1979, arhitect Şerban Sturdza) şi reabilitarea faţadelor unora dintre clădirile pieţei (1980, arhitect Ş. Sturdza), piaţa a fost reamenajată în stil neobaroc (1988 – 1989, arhitect Ş. Sturdza). Astăzi piaţa reprezintă cea mai importanta rezervaţie de arhitectura barocă din oraş. Cele mai însemnate clădiri sunt cele două catedrale, cea romano- catolica si cea ortodoxă,astăzi sârbească, precum şi Palatul Baroc şi Monumentul Sfintei Treimi, toate aparţinând stilului baroc - exceptând unele elemente ale bisericii ortodoxe, care sunt în stil clasicist.

Prin prelucrarea creatoare a sugestiilor oferite de caracteristicile ţesutului urban existent, îmbinând exuberanţa barocă a faţadelor cu severitatea carteziană a planului cartierului Cetate, autorul remodelării a conferit pieţei valenţe noi, care tind să o transforme într-un adevărat “salon în aer liber”.Piaţa este astăzi unul dintre cele mai frecventate spaţii urbane ale oraşului.

Poate că nici un ansamblu de arhitectură nu reflecta mai bine spiritul deschis si tolerant al Timişoarei, decâtaceastă piaţă: Dintru început s-au amplasat aici cele două catedrale aparţinând celor doua confesiuni predominante pe atunci în oraş, cea romano-catolică şi cea ortodoxă. În Franţa,după revocarea Edictului de la Nantes (1685), revocare prin care cultul romano-catolic a fost proclamat religie de stat, acest lucru ar fi fost interzis! Emblematic este frontul de vest al pieţei: Reşedinţa episcopului ortodox existentă în anul 1746 - 1747, iniţial în stil baroc austriac, a fost remodelată în urma comenzii proprietarului ei, de către arhitectul Székely, un ungur get-beget, pentru a corespunde stilului „naţional sârbesc“ (de fapt „neosârbesc”, 1904 – 1905). Deasupra Casei Comunităţii Ortodoxe de pe acelaşi front al pieţei (Piaţa Unirii 4), clădire în stil clasicist,construită începând din 1821 - arhitectul Sturdza, vlăstarul unei familii de boieri care a dat voievozi Moldovei, a construit un fronton in stil baroc austriac, care nu

44

a existat niciodată acolo (1983). Ungurul a construit în stil “sârbesc”, românul regăţean în stil „austriac”. II. A doua zonă urbană a cartierului Cetateeste constituită de străzile şi clădirile protejateaflate în cartierul administrativ Cetate (Circumscripţia 1), în afara limitei interioare a fortificaţiilor din secolul al XVIII-lea.Clădirile reprezintăfie monumente istorice (cum sunt Catedrala Ortodoxă Română, Bastionul Theresia, Colegiul Carmen Sylva etc.), fie reprezintă ansambluriprotejate (Pia�a Victoriei, Liceul Piari�tilor, Palatul Po�tei şi Banca Naţională, sau Universitatea de Medicină şi prefectura), fie sunt protejate din cauza suprafeţei late de 100 m stabilită ca “zonă de protecţie” în jurul monumentelor la nivel naţional prin Legea 422/2001, iar local, pentru Timişoara,prin ordinul nr. 2314/2004 al Ministerului pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 646 bis/16 iulie 2004. Străzile din această zonă au fost trasate după decizia anulării caracterului de fortărea�ă militară al cetă�ii în anul 1892. Traseul şi ecartamentul lor au fost prevăzute prin planurile urbanistice întocmite în anii 1893 - 1895(proiectanţi Ludwig von Ybl şi AladárKovács Sebestyén), 1901 -1903 (arhitect László Szesztay) şi revizuite de către Serviciul Tehnic al Municipiului între anii 1910 -1911. Străzile acestei categorii au caracteristici foarte diferite între ele. Toate au �i fâ�ii de vegeta�ie, mai înguste sau mai ample. Cele mai înguste străzi au prospecte de 16 m (Bd. Mihai Eminescu), dar majoritatea sunt mai late, ecartementul lor putând ajunge până la 40 m (Bd. Revoluţiei din 1989). Unele sunt fie artere radiale, care leagă Cartierul Cetate de celelalte cartiere (Bd. Revolu�iei din 1989, Bd. Republicii, Str. 20 Decembrie 1989, Str. Brediceanu etc.), fie străzi inelare cu trasee marcând segmente de cerc în jurul Cetă�ii (Bd. Mihai Eminescu,Bd. C. D.Loga), fie străzi intermediare, secundare, făcând legăturaîntre radiale şi circulare (Str. Liviu Gabor, Paris, Piatra Crailului, etc.).

Piaţa Victorieiconstituie cu siguranţă atât cel mai important spaţiu urbanal acestei zone urbane (a doua zonă urbană a cartierului Cetate), cât şi, mai ales, piaţa centrală cea mai marcantă a întregului oraş.

Datare şi evoluţie spaţială Prin construirea cazărmii Porţii Petrovaradinului pe amplasamentul

actual al clădirii opereiîntre anii 1744 – 1745, începe să se contureze o „piaţetă de alarmă” între cazarmă şi poartă (care era amplasată în piaţa actuală, vizavi de Palatul Lloyd - clădirea rectoratului Universităţii Politehnice). Restul suprafeţei pieţei actuale era ocupat de poarta amintită, constituind un element al inelului I de fortificare, şi de şanţurile cu apă şi

45

lucrările de fortificare formând inelul II şi III al fortificaţiilor, a căror construire s-a început în anul1732.

Întreanii1872 – 1875 s-a construit clădirea teatrului, pe un amplasament excentric faţă de „oraşul interior” din acel timp. Se spera că se va obţine decizia de „defortificare” a cetăţii (de anulare a caracterului de fortăreaţă militară), şi că „oraşul interior va fi legat de cartierul Iosefin, cartier care după construirea căii ferate şi a gării, a cunoscut o dezvoltare dinamică.

Abia după decizia defortificării dinanul 1892,în „Planul General de Dezvoltare a Oraşului” din anii 1893 – 1895(arh. Ludwig von Ybl, ing. Aladár Kovács Sebestyén) se prevedea construirea unui bulevard larg, având aproximativ dimensiunile pieţei actuale. Proiectele ulterioare nu au modificat esenţial dimensiunile pieţei, ci doar detaliile. Uneori s-a propus o alveolă în partea de est, alteori în cea de vest a pieţei, alveolă în care se prevedea amplasarea unei noi clădiri monumentale pentru primăria oraşului, sau a unui alt edificiu monumental. În anul1899s-a început demolarea fortificaţiilor8.La 29.08.1910 s-a eliberat autorizaţia pentru a se construi prima clădire flancând actuala piaţă, Palatul Lloyd (Pţa. Victoriei 2). În ritm rapid s-au construit între 1911 şi 1913 şi celelalte clădiri ale frontului de vest al pieţei: palatele Neuhaus (Pţa. Victoriei 4), Merbl (Str. Paulescu 2), Dauerbach (Str. Paulescu 1, Str Goethe 2), Hilt şi Széchényi (Pţa. Victoriei 6, respectiv 8). Înainte de primul război mondial, pe latura de est nu fost construit decât impunătorul Palatul Löffler (Pţa. Victoriei 1).

După Primul Război Mondial au urmat construirea Camerei de Comerţ şi Industrie (arh. László Székely, racordată la reţeua de apă la 13.03.1925 şi la canalizare la 17.11.1925, Pţa. Victoriei 3); iar prinedificarea Catedralei Ortodoxe Române 1936 – 1946 s-a închis spaţiul spre sud.

Până în 1963 s-au realizat blocurile „moderne” de locuit, care închid frontul de sud-est al pieţei.Abia atunci frontul acesta al pieţei a fost complet construit şi Piaţa Victoriei a devenit un spaţiu urban închis.Spaţial, piaţa se întinde astăzi între Catedrala Ortodoxă Română şi clădirea Operei.

Deşi executate aproximativ în aceeaşi perioadă, între cele două dominante ale ansamblului, aparţinând unor formulări plastice diametral opuse, se realizează o fericită tensiune estetică. Verticalităţii edificiul de cult i se opune forma unduităa marelui arc de triumf.

8Geml, „Alt-Temeswar im letzten Halbjahrhundert 1870 -1920”, Helicon Timişoara, 1927, p. 7.

46

În opoziţie cu stabilitatea masivă,minerală a zonei din jurul Operei, spaţiul marcat de silueta verticală a catedralei se deschide spre sud-vest, către zona vegetală a parcurilor din lungul canalului Bega. Acoperişurile cu ţigle la care predomină culoarea verde se suprapun peste verdele vegetaţiei parcului. Soluţia este superioară celei proiectată anterior Primului Război Mondial, când se prevedea închiderea frontului de sud al pieţei cu un mare palat monumental.

Piaţa Victorieieste locul în care, la 20 decembrie 1989, Timişoara a fost proclamată primul oraş liber din România marcând începutul victoriei în revoluţia împotriva dictaturii comuniste.

b.) Analiza fondului construit (vechime, stil, decora�ii, alcătuire

constructivă) În ultimele trei sute de ani, cartierul Cetate a constituit „inima“, centrul

politic, administrativ �i cultural al întregului ora�. De aceea aici sunt amplasate principalele monumente ale ora�ului.

Similar analizei tramei stradale, �i în ceea ce prive�te fondul construit actual trebuie făcută distinc�ia între cele două zone, men�ionate la capitolul anterior.

Prima zonă o constituie suprafa�a „ora�ului interior“dinsecolele al XVIII-lea �i al XIX-lea. Zona aceasta adăposte�te cele mai vechi construc�ii ale urbei, datând din secolul al XVIII-lea.

În cadrul acestei zone se impune distinc�ia între construc�iile monumente unicat, clădiri destinate cultului religios (Domul, Catedrala Ortodoxă Sârbă), administrative (Palatul Baroc, Sediul Episcopiei Romano- catolice) �i militare (comenduirea Garnizoanei, Cazinoul Militar). Acestea păstrează, cu unele excep�ii, stilul baroccaracteristic secolului al XVIII-lea.

A doua categorie o constituie clădirile formând masa construc�iilor civile, care în marea lor majoritate au fost refăcute în decursul secolelor �i care prezintă o varietate remarcabilă de stiluri, de la baroc �i până la modern interbelic.

În secolul al XVIII-lea construc�iile se executau din zidărie de cărămidă. Parterele caselor civile erau acoperite cu bol�i din cărămidă, etajele cu plan�ee din lemn. În secolul al XIX-lea apar bol�ile sus�inute de grinzi metalice, după anul 1900 structurile din beton armat.

A doua zonă caracteristică pentru cartierul Cetate s-a constituit după anul 1900 pe terenurile eliberate prin demolarea fortifica�iilor. Clădirile de aici apar�in diferitelor curente ale stilului anilor 1900, stilului modern interbelic �i postbelic, „socialist“. Aceste clădiri au în general plan�ee din beton armat, grinzi de o�el sau plan�ee din lemn.

47

c.) Caracteristici func�ionale actuale Cartierul Cetate se caracterizează prin func�iuni tipice centrelor istorice,

func�iuni de: - locuire - cult religios - administra�ie publică - servicii – birouri, bănci, hoteluri, restaurante, cafenele şi cofetării,

prestări servicii, cabinete medicale - spa�ii comerciale cu suprafa�ă redusă gen prăvălii şi „boutique”-uri. - învă�ământ, cultură - ultimele clădiri cu destina�ie militară: Cazinoul Militar �i

Comenduirea Garnizoanei d.) Caracteristici tehnice Centrul cartierului actual Cetate se găse�te în zona cea mai veche de

locuire a ora�ului. În centrul actual al cartierului s-a aflat atât cetatea medievală, cât �i cea din secolul al XVIII-lea, mult mai extinsă decât cea medievală. Funda�iile clădirilor construite în secolul al XVIII-lea trebuiau executate pe terenul natural „bun de fundare”.Pentru a se realiza aceasta, au fost îndepărtate toate construc�iile mai vechi, săpându-se până la terenul natural. Începând din jurul anilor 1900 s-a trecut la demolarea fortifica�iilor, astfel că actualmente, în zona din interiorul perimetrului fostelor fortifica�ii aparumpluturi de „grosime”relativ mare ( 2,50 m – 3,90 m), sau chiar ziduri de fundaţie din secolul al XVIII-lea, care nu au fost demolate, îngropate în pământ.Eventuale resturi de construcţii aflate sub zidurile actuale, provoacă probleme privind statica clădirilor existente.

Construcţiile din cartierul Cetate prezintă caracteristici tehnice diferite, de

la o clădire la alta. Numeroase clădiri necesită măsuri urgente de protec�ie �i conservare.

Unele case prezintă fisuri periculoase şi tasări pe înălţimi de până la două etaje, care periclitează grav rezistenţa statică (cum sunt clădirile de pe Str. Eugeniu de Savoya 3, Str. Mercy 1, etc.).

La altele s-au prăbuşit şi riscă să cadă în continuare elemente masive de cornişă, ornamente şi console, periclitând viaţatrecătorilor (ca de pildă la clădirile din Piaţa Sf. Gheorghe nr.1 şinr.4, fostul Hotel „La Cerbul de Aur” din secolul al XIX-lea, unde o parte a corpului de pe Str. Pacha a fost demolat încă din vremea dictaturii comuniste pentru a se clădi edificiul de pe Str. Pacha 3, şi a rămas deschis şi parţial neacoperit până astăzi, cu o porţiune de cornişă ce riscă să se prăbuşească peste trotuarul de la stradă).

48

Reabilitarea adecvată presupune o abordare atentă �i amănun�ită prin cercetări �i analizecalificate. Pe baza acestor cercetări se vor elabora solu�ii în primul rând pentru necesită�ile determinate de starea structurii de rezisten�ă a clădirilor, de fizica construc�iilor �i de instala�iile tehnice ale fiecărei clădiri în parte.

e.) Concluzii privind valorificarea patrimoniului urbanistic si arhitectural al cartierului Cetate

Analiza caracteristicilor cartierului Cetate, a �esutului său urban cu

valori istorice, arhitecturale �i culturale deosebite, determină măsuri specifice pentru protejarea �i valorificarea patrimoniului arhitectural �i urbanistic.

Se impun câteva concluzii generale: 1. În cartierul Cetate sunt amplasate cele mai vechi clădiri ale ora�ului.

Păstrarea identită�ii, a substan�ei construite originale este mai importantă în acest cartier, decât în toate celelalte cartiere ale ora�ului. Zona din interiorul centurii de fortifica�ii din secolul al XVIII-lea constituie o unitate urbanistică distinctă a cărei valoare culturală deosebită este mai mare considerând zona în ansamblul ei decât valoarea fiecărei clădiri luate în parte.

2. La nivelul cartierului este necesară realizarea unui proiect de

pietonizare judicioasă, pentru introducerea “traficului verde”, care să permită conectarea în circuit pietonal a zonelor centrale, legând principalele pie�e ale cartierului (Pia�a Victoriei, Pia�a Libertă�ii, Pia�a Unirii şi Piaţa Sfântul Gheorghe). Proiectul va trebui bazat pe cercetări aprofundate atât a circuitelor pietonale, cât şi al traficului auto pentru aprovizionarea şi servirea zonei. În afara protejării pietonilor, excluderea traficului auto de pe majoritatea străzilor din “oraşul interior” ar proteja clădirile istorice de trepidaţiile produse de traficul auto. O aten�ie deosebită trebuie acordată pistelor pentru biciclete, care trebuie promovate, fără a incomoda pietonii. În zona limitată de inelul prim de circula�ie (care este şi zona “intra muros” a din secolul al XVIII-lea) pe străzile pe care va fi permisă circula�ia autovehiculelor trebuie introdusă prioritatea pentru biciclete (autovehiculele “cedează trecerea” bicicletelor, procedeu experimentat cu succes în unele centre istorice din Germania).

3. Se impune protec�ia �i conservareaformei parcelelor existente.

Parcelele constituie un document istoric �i trebuiemen�inute ca formă, fără a recurge la unificări sau subparcelări. Modificările parcelelor duc la

49

modificări ale clădirilor (acoperi�uri, fa�ade, cur�i interioare) inadmisibile în zona istorică protejată.

4. În lista oficială a monumentelor istorice s-au strecurat multe erori. Se

impune elaborarea unei liste a monumentelor istorice corecte din punct de vedere istoric.

5. Se impune realizarea unei cartări amănun�ite a construc�iilor �i

parcelelor din cartierul Cetate, pentru a depista construc�iile parazitare, datând din perioade recente, care dăunează atât func�ional, cât �i spaţial plastic cur�ilor interioare istorice. Aglomerarea de construcţii parazitare poate periclita şi statica şi rezistenţa clădirilor istorice. Prin îndepărtarea construc�iilor parazitare recente, cur�ile capătă mai multă lumină �i pot fi amenajate mici zone verzi, care să servească locatarilor pentru odihnă �i locuri de joacă pentru copii.

3.2.2 Monumente, situri şi ansambluri monument istoric şi

zone protejate din cartierul Fabric a.) Analiza tramei stradale: vechime, caracteristici (forme, dimensiuni,

utilizări)

Până după anul 1716 zona de astăzi a cartierului Fabric, situat la est de cartierul Cetate, nu a fost locuită.

În anul 1716 existau în această zonă doar două mori de apă. Cea din nord era amplasată pe un braţ al Begăi, braţ care astăzi nu mai există, situat aproximativ în actuala Piaţă Mitropolit Sterca-Suluţiu. Această moara este posibil să fi servit şi ca pulberărie prin anii 1660. Cea de a doua moară era amplasată pe alt braţ de apă, la mai multe sute de metri la sud vest de prima, aproximativ la intersecţia actualei Str. Mehadia cu Str. Lascăr Catargiu.

După ocuparea Timişoarei de către Habsburgi primele manufacturi, au

fost amplasate la est de cetate, în partea de sud-est a fostului cartier Palanca Mare, adică în zona actuală a Universităţii de Medicină – Parcul Copiilor. După ce s-a luat decizia clădirii noii cetăţi bastionare, a cărei construcţie s-a început în 1732, s-a constat că manufacturile se aflau prea aproape de cetatea ce urma să se clădească. S-a decis construirea de noi manufacturi la est de primele amplasamente, adică în zona actualului cartier Fabric. Prima manufactură în această zonă, o „fabrică de postav” apare situată pe planul din anul 1732 în imediata vecinătate a primei mori menţionate anterior. Ulterior se construiesc şi alte manufacturi. Acestea erau amplasate în zona situată la est de Esplanadă, la est de strada actuală Ştefan cel Mare şi

50

în jurul actualei pieţe Mitropolit Sterca-Suluţiu. (Esplanada era câmpia lată de 948 m din jurul cetă�ii, pe care era interzis a se construi).

Cartierul de locuit actual a fost aprobat (şi probabil şi „trasat”) în anul 1744, la est de Esplanadă. Conturul cartierului a fost determinat de formele sinuoase ale mlaştinilor şi braţelor de apă înconjurătoare. Totuşi, în măsura în care a fost posibil, străzile au trasee rectilinii şi se intersectează în unghiuri drepte. Iniţial cartierul actual era format din două cartiere distincte: „Fabricul Rascian”, care era un cartier locuit de ortodocşi, dezvoltat la nord, est şi sud de actuala „Piaţa Traian”, piaţă ce constituia centrulcartierului. Primul nucleu al cartierului l-au constituit străziledin jurul Pieţei Traian: actualele străzi Dacilor, Ştefan cel Mare (tronsonul de nord), Zăvoi, Ispirescu, Ion Creangă, Delavrancea, Arcului, Grozescu, I. Mihalache, Anton Pann, Titel Petrescu, Titu Maiorescu, Ecaterina Teodoroiu, Şaguna.

Termenul „rascian” provine de la numele râului Raška (sârbă) = Rascia (latină), din regiunea socotită a fi „leagănul sârbilor”. Sârbii deţinând vreme îndelungată conducerea bisericii ortodoxe din Banat, termenul „rascian” a devenit deseori sinonim pentru „ortodox”, indiferent de naţionalitatea credincioşilor respectivi.

Al doilea cartier, „Fabricul German”, locuit mai ales de germani,era mai mic, �i s-a dezvoltat în jurul străzilor actuale Şcolii, Comăneşti, Ştefan cel Mare (tronsonul de sud).

Ambele cartiere s-au unit administrativ, odată cu proclamarea Timi�oarei ca „ora� liber regal” (1778 – 1781), devenind cartierul unic Fabric.

Cartierul a cunoscut o dezvoltare deosebită în prima jumătate a secolul al XIX-lea. La mijlocul acelui secol, 53,04 % din întreaga populaţie civilă a Timişoarei, deci mai mult de jumătate din populaţia Timişoarei, locuia în Fabric.

La Timişoara se răspândise zicala “tot ce e bun vine din Fabric”: apa de băut, care venea prin conducte de lemn încă din anul 1732 din Fabric în Cetate (conducetele respective au fost distruse de revoluţionari în timpul asediului din 1849), berea – după ce fabrica de bere s-a mutat după anul 1744 în Fabric, etc.

Ultima restructurare urbanistică importantă a cartierului istoric a fost proiectată în planul urbanistic al oraşului întocmit între anii 1901 – 1903 de către profesorul universitar László Szesztay, care a propus legăturile stradale actuale dintre cartierele istorice Cetate şi Fabric. Atunci s-au proiectat actualele artere formate de Bd. Revoluţiei din 1989 şi Bd. 3 August până la actuala Piaţă Corneliu Micloşi. Conform acestui proiect urbanistic s-a săpat canalul Bega pe traseul actual �i s-au construit actualele poduri peste Bega: Podul Mihai Viteazul, Dacilor �i Decebal între anii 1907 – 1910.

Piaţa Traian reprezintă atât funcţional, cât şi spaţial, centrul sitului monument istoric Fabric. În anul 1734 existau numai traseele actualelor străzi Dacilor şi Ştefan cel Mare, care încă nu erau bordate de clădiri.

51

Actuala piaţă a fost trasată în anul 1744 în forma ei iniţială ca o piaţă rectangulară de cca. 115 x 70 m. Ea reprezenta centrul cartierului ortodox Fabricul Rascian.

Interesante analogii se remarcă între Piaţa Unirii, denumită în secolul al XVIII-lea “Piaţa Principală” din Cetate, şi Piaţa Traian, denumită tot atunci “Piaţa Principală” din Fabric. Ambele pieţe au forme de dreptunghi în plan. Axele lungi ale ambelor pieţe nu sunt orientate exact est-vest, ci prezintă câte o uşoară rotire înspre sud-est. Ambele pieţe sunt dominate de câte un edificiu de cult amplasat pe latura de est: Domul catolic în cazul Pieţei Unirii, respectiv biserica ortodoxă, astăzi sârbească, în Piaţa Traian. În ambele cazuri, faţada cu intrarea principală a bisericii este orientată spre piaţă, iar spaţiul interior al bisericii poate constitui o prelungire interioară a spaţiului exterior al pieţei respective. Cea mai curioasă analogie o reprezintă amplasareabisericilorasimetric faţă de axul median al pieţei, în ambele cazuri în jumătatea de nord a laturilor de est ale pieţelor respective.

În secolul al XVIII-lea diferenţa principală între cele două pieţe o constituia modul în care erau mobilate cu clădiri fronturile lor, mod care determina şi morfologia lor diferită.

Piaţa Unirii era din faza iniţială o piaţă urbană, cu fronturi “închise” cu clădiri din zidărie cu cel puţin un etaj (chiar dacă fronturile au fost “închise” complet abia în prima jumătate a secolului al XIX-ea).

Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea Piaţa Traian avea fronturi formate din case izolate numai cu parter, cu aspect rural, probabil multe dintre aceste case fiind executate din pământ bătut.

Abia în secolul al XIX-lea se construiesc fronturi continue atât în piaţă, cât şi în lungul străzilor adiacente, mai ales în lungul străzilor actuale Dacilor şi Ştefan cel Mare. În secolul al XIX-lea apar şi construcţiile cu un etaj.Piaţa Traian dobândeşte astfel un caracter urban. Dacă la mijlocul secolului al XIX-lea nu existau decât case parter sau cu numai un etaj, către sfârşitulsecolului apar şi case cu două etaje.

În jurul anilor 1900 se construiesc clădirile care domină astăzi piaţa: Casa Comunităţii Sârbe din Fabric (Str. I Mihalache 1, construită 1894 – 29.07.1895,), Casa Contesei Mirbach (Bd. 3 August 1919 nr. 33, construită între 29.02.1904 – 13.05.1905), “Casa cu Mercur” (Casa Béla Fiatska,Pţa Traian 2, construită între 13.06.1809 – 1.04.1909,), “Casa de Raport a Municipiului” (denumită din 1918 Palatul Ştefania, Str. Ştefan cel Mare 2, Piaţa Romanilor 1, construită 1909 - 1910).

Din punct de vedere al limbajului plastic, Casa Comunităţii Sârbe aparţine stilului eclectic istoricist tipic pentru a doua jumătate a seclului al XIX-lea, iar toate celelalte edificii unor curente diferite ale stilului Art Nouveau, care dă o notă specifică, caracteristică aceastei ultime fazecronologice de evoluţie a pieţei.

Piaţa Romanilor s-a constituit pe terenul Esplanadei, pe care a existat interdicţia de construire până la prima reducere a suprafeţei acestei zone,

52

aşa-numita “restrângere” (Restringierung) din anul 1868. După acest an se ocupă cu clădiri fronrul de est al actualei pieţe, astfel încât frontul era complet închis în anul 1876. Această evoluţie a fost favorizată şi de faptul că linia de tramvai, care lega Fabricul de Cartierul Cetate pe traseul dinspre Fabric al actualului Bd. 3 August 1919, traversa apoi Piaţa Romanilor în diagonală, având o staţie importantă în mijlocul pieţei.

Piaţa depăşea în acea vreme actuala Str. I. L. Caragiale. Pe frontul de sud al pieţei de atunci s-a construit (probabil în 1884) “stabilimentul” aprovizionării cu curent electric al oraşului (Pţa Romanilor 11). Probabil anterior anului 1890 este parcelată şi zona dintre actuala Piaţa Romanilor (frontul actual de vest) şi străzile Episcop Lonovich şi Episcop Nischbach. După anul 1890 se construiesc primele trei case pe frontul de vest (spre Cetate) al Pieţei Romanilor.

Piaţa dobândeşte aspectul actual după edificarea monumentalei Biserici a Mileniului (autorizarea de construire 16.06.1896, sfinţită la 13.10.1901, arh. Ludwig von Ybl, constructor Josef Kremer)9.

Edificiul construit în stil eclectic istoricist, cu elemente ale expresiei arhitecturale neogotice şi neoromanice, domină ţesutul urban din cartierul Fabric. Turnurile sale înalte de 65 m marchează, alături de turla Catedralei Ortodoxe Române din cartierul Cetate, silueta oraşului, când silueta este percepută din zona înconjurătoare periurbană, în special dinspre nord.

b.) Analiza fondului construit (vechime, stil, decora�ii) Dacă în anul 1716 nu existau în această zonă decât două mori de apă,

după 1732 se construiesc şi alte manufacturi: cărămidării, moara de hârtie, manufactura de produs sârmă (toate în zona străzilor actuale I. Creangă, Mihalache şi Pţa. Sterca Suluţiu), fabrica de mătase (aproximativ la intersecţia străzilor actuale Paciurea şi V. Branişte) şi bineînţeles că exista şi fabrica de postav menţionată anterior (pe latura de sud a actualei Pieţe Sterca Suluţiu). După anul 1744 se mută pe actuala locaţie din sudul cartierului �i fabrica de bere, care func�ionase până atunci pe alte amplasamente. Toate aceste manufacturi (cu excepţia fabricii de mătase, amenajată într-o casă care exista deja, �i era amplasată pe terenul Esplanadei), erau situate la est de Esplanadă, a cărei graniţă de răsărit era situată la 100 – 150 m vest de actualele străzi Dacilor şi Ştefan cel Mare.

Dintre construc�iile din secolul al XVIII-lea nu se păstrează decât edificiile de cult ale celor două comunită�i ini�iale: biserica ortodoxă Sf.

9Biserica a fost începută în anul comemorării unui mileniu de la venirea ungurilor în Câmpia Panonică .i se numeşte de aceea a „Mileniului”.

53

Gheorghe (1745 – 1755, azi Biserica Sârbească) �i biserica catolică Sf. Maria (1765, azi biserica greco-catolică).

Planurile din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea indică indubitabil faptul, că suburbia avea un aspect rural, foarte asemănător cu cel al satelor �văbe�ti de câmpie: casele aveau numai un nivel (parterul) şi erau dispuse pe latura perpendiculară pe stradă a parcelei, având fiecare casă câte o fa�adă cu fronton (timpan) la stradă.

Abia în secolul al XIX-lea parterele caselor se unesc, formând fronturi continue la stradă. Ulterior, în acelaşi secol apar �i locuin�e cu un etaj.

După ce în anul 1868 Esplanada, câmpia „non aedificandi” din jurul cetăţii, a fost redusă la 569 m începe mobilarea cu clădiri a arterei de legătură dintre Fabric �i Cetate, actualul Bd. 3 August 1919. Aici, la nr. 11A şi 11B s-a construit Casa Arhiducelui,cumpărată în anul 1873 de către arhiducele Johann Salvator de Habsburg-Toscana, prima casă cu parter �i două etaje din Fabric.

O dezvoltarte impetuoasă are loc după anularea caracterului de fortăreaţă militară al cetăţii (1892) �i începerea demolării fortifica�iilor (1899). Se mobilează cu clădiri monumentale artera susmenţionată de legătură dintre Fabric �i Cartierul Cetate până la Canalul Bega, actualul Bd. 3 August 1919. Remarcabilă este compoziţia plastică unitară a sitului monument istoric Fabric formată de frontul de nord al actualului Bd. 3 August 1919 între Piaţa Academician Micloşişi Splaiul Nistrului. Acest front este constituit din palatele:Neptun (Splaiul Nistrului 1, aut de construire 3.03.1912, terminat 1914, arh László Székely), Szekely (Bd. 3 August 1919 nr.1, aut. de construire 8.03.1911, aut. de locuire 24.10.1911 – edificiul s-a ridicat în numai 7 luni şi jumătate, arh. László Székely), Karl Kunz (Bd. 3 August 1919 nr.2, aut. construire 6.11.1902, aut. locuire 29.10.1903), Haymann (Bd. 3 August 1919 nr. 5, aut. construire 18.06.1900, aut. locuire 04.04.1901), Anheuer (3 August 1919 nr. 7, aut. construire 21.05.1900, aut. locuire 1.04.1901), Max Steiner (Bd. 3 August 1919 nr. 9, aut. de construire 4.06.1901, aut. de locuire 17.04.1902).

Valoarea deosebită, a complexului realizat aici, rezidă în tratarea plastică într-un limbajrelativ unitar, atât a fronturilor construite, cât �i a podului peste Bega �i a elementelor arhitecturale ale parcului (poarta monumentală, plastica incintei etc.). Limbajul plastic al acestor construcţiiapar�inediferitelor curente ale stilului Art Nouveau (Sezession, Jugendstil - acestui stil îi aparţin marea majoritate a edificiilor). Există şi două edificii în stil eclectic istoricist (palatele Anheuer şi Steiner, citate anterior),

Exceptând edificiul de pe Bd. 3 August nr. 31(care datează din perioada interbelică) toate clădirilede pe Bd. 3 August 1919, de la Piaţa Traian şi până la podul peste Bega, au fost realizate înainte de Primul Război Mondial!

54

c.) Caracteristici func�ionale actuale Cartierul Fabric se caracterizează prin func�iuni de: - locuire - cult religios - servicii – birouri, bănci, hoteluri, restaurante, prestări servicii,

cabinete medicale - spa�ii comerciale cu suprafa�ă redusă gen prăvălii şi „boutiques” - învă�ământ, cultură - ultimele clădiri cu func�iuni industriale �i de produc�ie, cum este

Fabrica de Bere.

d.) Caracteristici tehnice

Similar cartierului Cetate, �i clădirile din Fabric prezintă caracteristici tehnice diferite, de la o clădire la alta. Numeroase clădiri necesită măsuri urgente de protec�ie �i conservare.Există şi în cartierul Fabric clădiri din care s-au prăbuşit şi riscă să cadă în contiunuare, periclitând viaţa trecătorilor, elemente masive de decor ( de pildă la clădirile de pe Bd. 3 August 1919 nr.13B şi 15B, unde s- au prăbuşit consolele de sprijin ale balcoanelor şi alte elemente de la cornişă). Chiar şi la unele clădiri atât de cunoscute, cum sunt Palatul Nägele (Str. Dacilor 10), cunoscut mai ales după numele proprietarului care a cumpărat clădirea în 1917, farmacistul Kovacs, s-au prăbuşit unele cornişe de sprijin ale balcoanelor, iar la Platul Steiner (Bd. 3 August 1919 nr. 9) s-au prăbuşit unele porţiuni din cornişă.

Pe baza unor cercetări �i analizecalificate trebuie elaborate solu�ii în primul rând pentru necesită�ile determinate de starea structurii de rezisten�ă a clădirilor, de fizica construc�iilor �i de instala�iile tehnice ale fiecărei clădiri în parte, avându-se continuu în vedere şi îmbunătăţirea confortului fizic şi vizual al zonei.

e.) Concluzii privind valorificarea patrimoniului urbanistic �i arhitectural al cartierului Fabric

Măsurile care se impun pentru valorificarea patrimoniului urbanistic �i

arhitectural al cartierului Fabric, determinate pe deoparte de starea generală deficitară şi structura eterogenă a cartierului diferă în func�ie de diferitele caracteristici ale fiecărei zone protejate în parte.

1. Două zone se revelează a fi de importan�ă majoră: - Situl monument istoric Pia�a Traian în care cele mai noi clădiri

datează de dinainte de Primul Război Mondial. Se impune păstrarea

55

clădirilor de aici ca atare fără nici un fel de modificări, exceptând cele care privesc revenirea la forma istorică iniţială.

- Ansamblurile monument istoric din jurul Pie�ei Romanilor �i de pe ambele păr�i ale bulevardului 3 August 1919, care leagă Pia�a Traian de cartierul Cetate, inclusiv amenajările arhitecturale ale Parcului Regina Maria. �i în acest caz se impune păstrarea acestor ansambluri fără nici un fel de modificări (pentru că edificiile de aici îşi păstrează forma istorică iniţială, problema reveniriila forma istorică iniţială nu se pune în acest caz).

2. Lista oficială a monumentelor istorice din cartierul Fabric con�ine erori inadmisibile. Se impune elaborarea unei noiliste a monumentelor istorice corecte, corespunzând stadiului actual al cuno�tin�elor.

3. În zonele situate la periferia sitului monument istoric Fabric pot fi admise unele modificări ale parcelarului �i chiar unele mici îndesiri prudente în urma unui PUZdirector întocmit cu acribie �tiin�ifică �i meticulozitate deosebită. Noile construc�ii nu trebuie să depă�ească sub nici un motiv înăl�imea clădirilor care formează fronturile construite ale cvartalelor istorice �i este obligatoriu ca ele să nu fie vizibile din străzile istorice ale cartierului.

4. Similar celorlalte cartiere istorice, şi în zonele protejate din Fabric se impune realizarea unei cartări amănun�ite a construc�iilor �i parcelelor, pentru a depista construc�iile parazitare, datând din perioade recente, care dăunează atât func�ional, cât �i plastic cur�ilor interioare istorice. Prin îndepărtarea construc�iilor parazitare recente, cur�ile capătă mai multă lumină �i pot fi amenajate mici zone verzi, care să servească atât locatarilor pentru odihnă, cât �i ca locuri de joacă pentru copii. Spre deosebire de oraşul „intra muros” din Cetate, în zonele protejate din Fabric există relativ (proporţional) mai multe cazuri în care „casa istorică” nu mai există, fiind substituită de construcţii parazitare. În aceste situaţii trebuie efectuate analize amănunţite şi găsite soluţii de la caz la caz, de la stradă la stradă.

3.2.3 Situl monument istoric „Vechiul cartier Iosefin”, monumentele istorice �i ansamblurile monument istoric şi zonele protejate din cartierul Iosefin

Înainte de a prezenta evoluţia istorică a cartierului Iosefin este necesar să

precizăm că în „LISTA MONUMENTELOR ISTORICE Judeţul Timiş”, aprobată la 8 iulie 2004 de către Ministrulculturii şi cultelor şi publicată în Monitorul Oficial al României la 16 iulie 2004, teritoriul «Sitului urban „Vechiul cartier Iosefin”»ocupă două arii aproximativ egale ca suprafa�ă: o arie din cartierul istoricIosefin, cealaltă din cartierul Elisabetin. Suprafaţa ocupată de situl „Vechiul cartier Iosefin” este străbătută pe toată lungimea

56

eiîn zona mediană de Bd. 16 Decembrie 1989, care întotdeauna a format graniţa istorică tradiţională dintre cartierele Iosefin şi Elisabetin.

Aceeaşi eroare este reluată şi în „Conceptul integrat de măsuri pentru reabilitarea prudentă şi revitalizarea economică a cartierelor istorice din Timişoara” aprobat prin HCL 3 din 30.01.2007. De aceea, mai corect ar fi să se vorbească în acest caz special despre situl „Iosefin/Elisabetin”. Pentru a respecta adevărul şi, mai ales, pentru a analiza evoluţia şi structura diferită a tramelor stradale ale celor două cartiere, tratăm aceste cartiere separat.

a.) Analiza tramei stradale: vechime, caracteristici (forme, dimensiuni, utilizări)

Până după anul 1716 zona cartierului actual Iosefin (situată la sud-vestde cartierul Cetate) nu a fost locuită. Aici nu existau nici un fel de construcţii (exceptând aşanumitul „val roman”, a cărui dată reală de execuţie nu se cunoaşte, dar care traversa actualul cartier Iosefin)10.

După cum am men�ionat la capitolul privind evoluţia istorică, nucleul iniţial al cartieruluiIosefin a fost aprobat în anul 1744. El a fost trasat „la planşetă”, având trei străzi principale: actualele străzi Dragalina, Bolintineanu–Văcărescu şi Pop de Băseşti–Maniu. Noul cartier era amplasat la sud-vest de Esplanadă (zona “non aedificandi” a cetăţii).

Noul cartier a fost construit pentru coloniştiiveniţi din Germania şi se numeaSuburbiaGermană sau Maierele Germane11. În anul 1773 a primit numele de Iosefin în cinstea împăratului Iosif II, fiul Mariei Theresia.

Iosefinul a avut un caracter rural, cu case parter izolate, foarte asemănător cu cel al satelor �văbe�ti de câmpie: casele aveau numai un nivel (parterul) şi erau dispuse pe latura perpendiculară pe stradă a parcelei, având fiecare casă câte o fa�adă cu fronton (timpan) la stradă.Faţă de cartierul Fabric, se remarcă forma şi suprafaţa parcelelor. În Iosefin s-au constituit parcele foarte lungi (multe dintre ele având cca. 1.900 mp, dar existând şi parcele

10 Datorită faptului că suprafaţa oraşului actual este ocupată cu clădiri, în oraş nu se păstrează urme vizibile ale „valului roman”. El este indicat pe numeroase planuri ale oraşului din secolul al XVIII-lea, cum este, de pildă, planul de la pag. 20, şi poate fi urmărit exact şi pe trama stradală actuală. În nordul oraşului axa mediană a actualei Str. Marginii este amplasată exact pe traseul fostului val. De aici valul continua pe direcţia sud-vest, atingând actualul Bd. Cetăţiila est de cartierul istoric Mehala, traversa calea ferată actuală în drepul laturii de vest a clădirii actuale a gării, atingea canalul Bega exact pe amplasamentul actual al Podului Muncii din nordul Bd. Iuliu Maniu şi continua spre sud-vest, traversând Calea Şagului la nord de intersecţia actuală a acesteia cu Str. O. Cotruş. 11Termenul „maieră”, la plural “maiere” provine din germană şi înseamnă „curte arendată împreună cu construcţiile aferente”.

57

având peste 4.300 mp). Pe aceste parcele s-au amenajat grădini ser4vind în special culturilor legumicole.

Caracterul rural s-a menţinut până la racordarea Timişoarei la sistemul feroviar al Europei Centrale în 1857.Atunci s-a construit la nord de acest cartier prima gară a oraşului (pe amplasamentul pe care “Gara de Nord”12 îl ocupă şi în prezent). După realizarea mai multor legături feroviare (către Baziaş/Dunăre 1858, Arad 1871 şi Orşova/Dunăre 1876) şi amplasarea mai multor unităţi industriale – mai ales în zonele sale periferice, Iosefinul se dezvoltă impetuos în a doua jumătate a sec. al XIX-lea �i începutul secolului următor, atât ca suprafaţă (spa�ial se une�te cu Elisabetinul), cât şi ca densitate (POT).Apar primele construcţii cu etaj.

Axa principală, „spina urbană centrală” a cartierului istoric Iosefin a constituit-o actualul Bd. Regele Carol I. El este intersectat de actualele străzi Dragalina, Bolintineanu–Văcărescu şi Pop de Băseşti–Maniu, formând trama stradală ini�ială a cartierului din secolul al XVIII-lea. După 1868, când s-a redus suprafa�a Esplanadei, s-au trasat străzi secundare perpendiculare pe vechea axă principală, Bd. Regele Carol: străzile actuale I. Ghica, E. Gojdu, A. Endre, Zugrav Nedelcu, M. Costin.

b.) Analiza fondului construit (vechime, stil, decora�ii) În cartierul Iosefin nu se păstrează din secolul al XVIII-lea decât biserica

catolică Sf. Maria (Bd. Regele Carol I – colţ cu Bd. Dragalina; construită 1774 – 1775). Celelalte construc�ii datează de după anul1868,în marea lor majoritate din jurul anului 1900. De aceea în această zonă există numeroase clădiri în stil eclectic istoricist, tipic pentru a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Semnificativ este, de pildă, impunătorul palat al „Casei de Economii din Iosefin”în stil eclectic neobaroc (Bd.Regele Carol I nr.18, din păcate foarte avariat, construit între 12.03.1898 şi 26.10.1898, deci în numai şapte luni).

În această zonă se păstrează �i unele valoroase ansambluri de arhitecturăArt Nouveau, cu curentele sale specifice, de la Jugendstil la Sezession. Remarcabile sunt ansamblurile monument istoric denumite în Lista Monumentelor Istorice „Ansamblul urban IV” (la intersecţia Bd. Regele Carol I cu Str. Văcărescu) şi „Ansamblul urban V” (la intersecţia Bd. Regele Carol I cuBd. Iuliu Maniu).

În cadrul celui din urmă se remarcă palatele Jugendstil şi Sezession: Miksa Brück (Bd. I. Maniu 40, aut. construire 1.07.1911), Alexandru Pisică

12Gara s-a numit „Gara Iosefin“ până după Primul Război Mondial, când a fost rebotezată “Gara Domniţa Elena”. Pentru că gara cea mai mare din Bucureşti este “Gara de Nord”, în perioada dictaturii comuniste, şi gara cea mai mare din Timişoara a fost numită „Gara de Nord”, ceea ce este complet absurd, gara din Timişoara fiind amplasată în vest-sud-vestul oraşului!

58

(Str. Preyer 2, aut. construire 28.07.1911) şi Albert Schott (Bd. I. Maniu 47, aut. construire 26.09.1911).

c.) Caracteristici func�ionale actuale Monumentele istorice, situl, ansamblurile şi zonele protejate din cartierul

istoric „Iosefin” se caracterizează prin func�iuni de: - locuire (marea majoritate a clădirilor) - cult religios - servicii – birouri, bănci, hoteluri, restaurante, prestări servicii,

cabinete medicale - spa�ii comerciale cu suprafa�ă redusă gen prăvălii şi „boutiques” - învă�ământ, cultură - ultimeleclădiri cu func�iuni industriale �i de produc�ie la periferia

zonei protejate a cartierului

d.) Caracteristici tehnice Asemănător celorlalte cartiere istorice, �i clădirile din situl monument istoric „Iosefin” şi din ansamblurile şi zonele protejate din cartierul Iosefin prezintă caracteristici tehnice diferite, de la o clădire la alta. Numeroase clădiri necesită măsuri urgente de protec�ie �i conservare. Chiar la o clădire atât de cunoscută din situl monument istoric, cum este palatul Aladár Kudelich, cunoscut timişorenilor mai ales sub denumirea populară de „Palatul Ancora” (Bd. Dragalina 24, 25, 25A, aut. construire24.08.1901) lipsesc ferestrele de la nivelul acoperişului şi poate ploua şi ninge în interior.

Mai dramatică este situaţia la complexul Csermak din zona protejată a „Ansamblului urban V” citat anterior (Bd. Dragalina 36, aut. construire 1.07.1912) unde atât învelitoarea, cât şi şarpanta a unuia dintre turnuri a dispărut. Plouă şi ninge direct asupra planşeului din lemn din zona acoperişului.

Pe baza unor cercetări �i analize calificate se vor elabora solu�ii în primul rând pentru necesită�ile determinate de starea structurii de rezisten�ă a clădirilor, de fizica construc�iilor �i de instala�iile tehnice ale fiecărei clădiri în parte.

e.) Concluzii privind valorificarea patrimoniului urbanistic �i

arhitectural din situl monument istoric „Iosefinul Vechi” şi din ansamblurile şi zonele protejateale cartierului istoric Iosefin

59

�i în acest caz, măsurile care se impun pentru valorificarea patrimoniului urbanistic �i arhitectural diferă în func�ie de diferitele caracteristici ale fiecărei zone protejate în parte. Cartierul Iosefin constituie o „poartă de intrare” în oraş pentru vizitatorii care vin cu trenul. Pentru aceştia, aşa-zisa „Gara de Nord”, a cărei întreţinere este din ce în ce mai neglijată de către CFR, reprezintă o „carte de vizită” foarte nefavorabilă, penibilă chiar, pentru oraş.

De o importan�ă primordială se revelează a fi următoarele zone:

„Ansamblul urban IV” (la intersecţia Bd. Regele Carol I cu Str. Văcărescu) şi „Ansamblul urban V” (la intersecţia Bd. Regele Carol I cuBd. Iuliu Maniu) descrise la începutul acestui subcapitol.

Conservarea minu�ioasă a acestor ansambluri fără nici un fel de modificări constituie o prioritate absolută pentru acest cartier.

Lista oficială a monumentelor istorice din cartierele Iosefin �i Elisabetin con�ine erori inadmisibile, cum este de pildă necunoaşterea graniţelor istorice tradiţionale ale cartierelor. Se impune elaborarea unei liste a monumentelor istorice corecte, corespunzând stadiului actual al cuno�tin�elor.

3.2.4 Monumente istorice şi ansamblurile monument istoric

din cartierul Elisabetin

a.) Analiza tramei stradale: vechime, caracteristici (forme, dimensiuni, utilizări)

Despre începuturile cartierului Elisabetin toate monografiile ora�ului

(vezi capitolul:Bibliografie generală) povestesc că ar fi existat ini�ial o a�ezare rurală dezvoltată în jurul unei biserici ortodoxe din lemn, existente în anul 1727. Această poveste se bazează pe o eroare gravă de orientare în spaţiu.

În realitate pe teritoriul actual al cartierului Elisabetin până după anul 1750 nu au existat decât trei construcţii(numeroase planuri istorice dovedesc acest lucru, vezi planul de la pag.20). Este vorba despre Capela Rosalia ridicată în 1739-1740 (demolată în anii 1960, aproximativ pe actuala Str. Sf. Rozalia), casa căpitanului inginer Dissel (denumit şi Distel, Str. E. Celebi 2) şi Cambiatura (locul de schimb al cailor de poştă, casă amplasată la sud de parcela lui Dissel de pe Str. Celebi)13.

Casa lui Dissel este singura dintre cele trei construcţii care se păstrează până astăzi. Ea este menţionată în lista oficială a documentelor istorice, care

13Din documentele din anii 1746 şi 1750 nu reiese clar, dacă aparţinea lui Dissel numai casa de vară, sau şi „Cambiatura” învecinată.

60

conţine numeroase erori, drept „Casă Turcească”.Arhitectul Vasile Oprişan,care a expertizat clădirea în anul 1990 (vezi bibliografia), a presupus, datorită dimensiunilor cărămizilor din care este executată construcţia, cărămizi care corespund normelor utilizate la Timişoara în secolul al XVIII-lea, că este vorba despre o casă “austriacă” din acel secol. Înainte de anul 1716, pe vremea turcilor, oraşul nu se întidea până în această zonă (vezi planul de la pag.19).Pe planurile oraşului, clădirea apare abia începând din anul 1746.

Toate planurile din secolul al XVIII-lea, care s-au păstrat, dovedesc că biserica din lemn susmenţionată nu putea fi amplasată decât în fostul cartier Palanca Mică, deci la nord de canalul Bega actual, aproximativ la sud de intersecţia străzilor actuale 20 Decembrie 1989 şi C.D. Loga, în Circumscripţia I „Cetate” a Timişoarei. Numai acea zonă era locuită în anul 1727.

În afară de faptul că era amplasat la sud de cetatea istorică, dar la nord de canalul Bega actual, deci la distanţă cu mult mai mică de cetate decât Cartierul Elisabetin actual, cartierul cu biserica din lemn din 1727 nu avea nici în clin nici în mânecă nimic comun cu Elisabetinul actual.

Abia după anul 1750, pânăcătre 1770, a apărut un cartier de locuit între actualele Piaţa Bisericii şi Str. Cozia, la sud de Esplanadă – terenul “non aedificandi”, şi deci la sud de cele trei construcţii menţionate anterior. Cartierul se numea Maierele Vechi (“maiere” erau denumite cele trei construcţii susmenţionate, care după anul 1750 erau deja “vechi”),sau Maierele Vechi Valahe, şi era locuit de români. În jurul străzilor actuale Romulus şi Odobescu, apoi, până în anul 1770 şi pe unele porţiuni din Str. Odobescu şi 1 Decembrie, a apărut �i s-a dezvoltat Cartierul Maierele Vechi Germane, locuit de germani.

Cu timpul, cele două cartiere, Maierele Valahe şi Maierele Germane s-au unit spa�ial şi au primit în anul 1896 numele de Elisabetin, în cinstea Elisabetei, împărăteasa Austriei şi regina Ungariei.

Elisabetinul a avut vreme îndelungată un aspect rural. După anul 1876 actuala Piaţă Bălcescu, unde pe amplasamentul actual al bisericii catolice se afla clădirea primăriei de cartier şi şcoala primară a cartierului, se conturează ca centru funcţional.

Abia după anul 1892, după renunţarea la caracterul de fortăreaţă militară al Timişoarei,şi deci şi renunţarea la interdicţia de construire pe Esplanadă, cartierul cunoaşte o dezvoltare urbană puternică, atât ca suprafaţă (se uneşte spaţial cu Iosefinul), cât şi ca densitate construită şi înălţime a construcţiilor.Apar construcţiile cu etaj. Dacă în anul1890 existau deja 53 de case cu etaj (mai multe decât în Iosefin, unde nu erau decât 35), în anul 1914 existau în Elisabetin deja 89 de clădiri cu un etaj, în timp ce în Iosefin nu existau decât 87. Este adevărat că în Iosefin existau în 1914 deja 54 de

61

clădiri cu două etaje (şi chiar două case cu trei etaje), în timp ce în Elisabetin existau numai 15 case cu două, şi nici una cu trei etaje14.

După anul 1900 s-au construit fronturile străzii Doja, iar câţiva ani mai târziu şi zona actualei Piaţa Plevna (după mutare pieţei de animale care se afla în această zonă), astfel încât, în 1914, cartierul avea în zonele sale centrale, trama stradală de astăzi.

b.) Analiza fondului construit (vechime, stil, decora�ii) În cartierul Elisabetin nu se păstrează din secolul al XVIII-lea decât două

construcţii: „Casa lui Dissel”, înregistrată ca monument istoric sub denumirea „Casă Turcească” în Lista monumentelor şi Biserica Ortodoxă Română din Piaţa Bisericii, cea mai veche biserică româneasca din Timişoara, datând din anul 1784, care nu este nici menţionată şi nici protejată. Aceasta este încă o aberaţie din cadrul listei susmenţionate.

De o valoare istorică deosebită este a�a numitul „Ansamblu urban I“ din

Lista Monumentelor Istorice din anul 2004, ansamblu format de ambele fronturi ale Str. Memorandului �i din parcelele aferente clădirilor ce formează fronturile respective. Por�iunea de est a acestui ansamblu reprezintă vechiul cartier românesc al Timi�oarei „Maierele Valahe“, apărut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Cu toate că reprezintă o zonă istorică protejată, în ultimii 20 de ani au dispărut multe dintre casele parter, amplasate pe o latură lungă a parcelei �i având o fa�adă cu fronton la stradă, tipice morfologiei urbane istorice a acestui cartier. Au fost construite clădiri noi cu mai multe etaje, conferind zonei caracteristicile negative de „sprawl“ urban. Acest exemplu nefericit subliniază importan�a măsurilor de protec�ie ce trebuie men�inute cu stricte�e �i în zonele monumentelor �i siturilor istorice izolate. În cea mai mare parte acest valoros sit istoric s-a pierdut definitiv!

Din perioada anilor 1890 -1900 se păstrează construcţii interesante în zona străzii Doja dinspre Piaţa Bălcescu, formând Ansamblul urban VIII din Lista Monumentelor Istorice. Unele clădiri aparţin stilului clasicist (Şcoala nr. 22, Str. Doja 27-29). Altele se încadrează în curentele eclectice istoriciste (Str. Doja 56), cu precădere în curentul neobaroc (Str. Doja 35, clădire proiectată de arhitectul Martin Gemeinhardt şi supraetajată în anii 1950; sau casa de pe Str. Doja 33).

14Geml, „Alt-Temeswar im letzten Halbjahrhundert 1870 -1920”, Helicon Timişoara, 1927, p. 72,73.Numărul de niveluri indică şi gradul de „urbanizare” al zonei respective.

62

După anul 1900 s-au construit fronturile de nord, est �i vest ale Pie�ei Plevna (fostă Doja, care în Lista Monumentelor este încadrată în situl urban monument istoric „Vechiul Cartier Iosefin”) cu valoroase construc�ii în stilul anilor 1900. Expresia plastică a fa�adelor de pe frontul de nord al pie�ei, în special ale caselor Romulus Nicolin, cunoscută şi sub numele „Casa cu Păuni”(Str. Caraiman 4, construită 9.02.1904 – 14.09.1904) �i Johann Hartlauer, numită şi„Casa cu Păuni �i Bufni�e” (Pţa. Plevna 7, construită 29.04.1904 – 1.11.1904),proiectate de către arhitectul Martin Gemeinhardt, se apropie cel mai mult de curentul Art Nouveau, cu elemente vegetale şi figurative, al stilului anilor 1900. Corespunzând altor curente ale stilului Art Nouveau, pe acelaşi front al pieţei se află şi casele Emil Szilárd, numită în folclorul timişorean şi „Casa cu Poarta Frumoasă” (Str. Caraiman 2, 5.09.1904 – 21.07.1905) şi Jakob Klein (Str. Caraiman 5, 4.10.1905 – 20.11.1906), ambele proiectate de către arhitectul László Székely, pe atunci arhitect şef al oraşului.

O altă piaţă cu clădiri interesante aparţinând diferitelor curente ale stilului Art Nouveau este Piaţa Alexandru Mocioni (fostă Küttl, care în Lista Monumentelor este încadrată de asemenea în situl urban monument istoric „Vechiul Cartier Iosefin”). Pe frontul de sud-est al pieţei se remarcă palatele: Dauerbach (Pţa. Mocioni 3, 15.03.1910 – 22.12.1910), Jakob Fischer (Mocioni 5, 15.03.1910 – 25.10.1910, arhitect Gabor Fodor), precum şi palatele lui Béla Fiatska (Mocioni 6, Str. I.H. Rădulescu 1, 19.09.1910 – 19.09.1911).

c.) Caracteristici func�ionale actuale - locuire (marea majoritate a clădirilor) - cult religios - servicii – birouri, bănci, hoteluri, restaurante, prestări servicii,

cabinete medicale - spa�ii comerciale cu suprafa�ă redusă gen prăvălii şi „boutiques” - învă�ământ, cultură d.) Caracteristici tehnice Asemănător celorlalte cartiere istorice, �i clădirile monument istoric,

ansamblurile, siturile şi zonele protejate din Elisabetin prezintă caracteristici tehnice diferite, de la o clădire la alta.

Numeroase clădiri necesită măsuri urgente de protec�ie �i conservare. Dramatică este de pildă situaţia Casei Karl Hart (Pţa. Mocioni 4, 18.03.1901 – 4.09.1901, una dintre foarte puţinele clădiri în stil neobaroc, realizate la Timişoara după anul 1900). Aici s-au prăbuşit numeroase elemente

63

decorative şi console de sprijin ale cornişei, iar tencuiala a căzut de pe largi porţiuni ale faţadei. Chiar şi în „Îndrumarul” pentru intervenţiile în zonele istorice, întocmit de Primăria Municipiului Timişoara în cooperare cu GTZ, există două imagini în care această clădire este prezentată ca exemplu negativ!

Pe baza unor cercetări �i analize calificate se vor elabora solu�ii în primul rând pentru necesită�ile determinate de starea structurii de rezisten�ă a clădirilor, de fizica construc�iilor �i de instala�iile tehnice ale fiecărei clădiri în parte.

e.) Concluzii privind valorificarea patrimoniului urbanistic �i

arhitectural reprezentat de clădirile monument istoric, ansamblurile, siturile şi zonele protejate din cartierul Elisabetin.

�i în acest caz, măsurile care se impun pentru valorificarea patrimoniului

urbanistic �i arhitectural diferă în func�ie de diferitele caracteristici ale fiecărei zone protejate în parte.

De o importan�ă primordială se revelează a fi următoarele zone: Piaţa Plevna, în special frontul ei de nord, precum şi frontul de sud-est al Pieţei Mocioni, care, deşi aparţin cariterului istoric Elisabetin, ambele sunt încadrate în Lista Monumentelor din situl urban, monument istoric, „Vechiul cartier Iosefin”. Piaţa Bălcescu şi porţiunea învecinată pieţei din str. Doja, care formează Ansamblul urban VIII din Lista Monumentelor Istorice.

Conservarea minu�ioasă a acestor ansambluri fără nici un fel de modificări constituie o prioritate absolută pentru acest cartier.

Lista oficială a monumentelor istorice din Elisabetin con�ine erori inadmisibile, cum este de pildă necunoaşterea graniţelor istorice tradiţionale ale cartierelor.

Mai grav este faptul, că Biserica Ortodoxă Română din Piaţa Bisericii, cea mai veche biserică româneasca din Timişoara, datând din anul 1784, care nu este nici menţionată şi nici protejată.

Se impune elaborarea unei liste a monumentelor istorice corecte, corespunzând stadiului actual al cuno�tin�elor.

3.2.5 Monumente si situri istorice izolate (din afara cartierelor istorice închegate) din Timi�oara

În afara cartierelor istorice închegate, cu texturi urbane relativ unitare �i

omogene, analizate la capitolele 3.2.1 – 3.2.3, există o serie de monumente istorice izolate:Biserica Sârbeasca Sf. Nicolae Mehala, abatorul,

64

monumentele din Cimitirul Eroilor, Muzeul Satului. Pentru fiecare monument se instituie zona sa de protec�ie, care asigură conservarea sa �i a cadrului său construit, conform Legii 422/2001, articolul 8, aliniatul (1).

Pe parcelele care sunt incluse zonelor de protec�ie a monumentelor nu se pot face lucrări de construire noi, transformări şi modificări de natură a afecta aspectul exterior fără acordul expres (avizul) al direc�iei pentru cultură, culte �i Patrimoniul Cultural al Jude�ului Timi�.

O aten�ie deosebită se va acorda unghiurilor de perspectivă de interes major, pe care se interzic construc�ii ce ar putea dăuna perceperii corecte a monumentelor.

4. STABILIREA MODULUI DE CONSTRUIRE PERMIS

ÎN TERITORIUL STUDIAT

4.1 Considerente generale Legea nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice

stabileşte următoarele categorii de monumente istorice: a) monument – construcţie sau parte de construcţie, împreună cu

instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea,precum şi lucrări artistice comemorative, funerare, împreună cu cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic.

b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric,

arhitectural, urbanistic ori muzeistic, de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic.

c) Sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în

cadrul natural, care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural.

Prin urmare, prin lege se protejează:

65

a) În cazul monumentelor istorice = clădiri independente se protejează atât clădirea istorică, cât şi parcela istorică, ca structură urbană unitară.

b) În cazul ansamblurilor monumente istorice se protejează clădirile istorice, parcelele istorice precum şi relaţia dintre ele, ansamblul fiind privit ca o structură urbană unitară.

c) În cazul siturilor monumente istorice se protejează clădirile istorice, parcelele istorice, precum şi spaţiile publice istorice (străzi, pieţe, zone verzi) şi relaţiile dintre acestea, situl fiind privit ca o structură urbană unitară.

Potrivit legii nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor

istorice monumentele se clasează astfel: a) În grupa A monumentele istorice de valoare naţională şi universală b) În grupa B monumentele reprezentative pentru patrimoniul cultural local. - Studiul de faţă recomandă şi introducerea unei grupe C, a clădirilor care

menţin memoria istorică locală, fără a avea importanţa monumentelor din grupa B. Lista monumentelor din grupa C va fi aprobată prin HCL (hotărîre a Consiliului Local al PMT). Tot prin HCL se va reglementa care sunt avizele necesare �i cine le va emite. Regulamentul Local de Urbanism (RLU) pentru zonele istorice va stabili:

- Ce se va permite ca regulă generală la clădirile monument istoric din grupele A,B, şi C.

- Ce se va permite ca regulă generală la ansamblurile monument istoric din grupele A,B, şi C.

- Ce se va permite ca regulă generală la siturile monument istoric din grupele A,B, şi C.

Specificul urban istoric al Timişoarei este determinat de clădirile

executate anterior anilor 1944. De aceea vom utiliza termenulde “istoric” pentru construcţiile, parcelele sau ansamblurile urbane care datează, ca trăsături iniţiale, din perioada anterioară anului 1945.

Propunem ca intervenţiile permise asupra monumentelor să respecte forma istorică a monumentelor, fie ele clădiri independente, ansambluri sau situri istorice.

Intervenţiile trebuie efectuate în sensul revenirii la forma istorică, a îndepărtării modificărilor abuzive şi a corpurilor de clădire parazitare. Clădirile provizorii de pe parcelele clădirilor individuale, ale ansamblurilor sau siturilor, care foloseau ca spaţii de depozitare, magazii de combustibili, grajduri, sau alte utilizări, care nu mai sunt necesare în perioada actuală, nu se va permite transformarea lor în construcţii permanente, ci se va urmări îndepărtarea lor.

66

Se recomandă elaborarea câte unui PUZ DIRECTOR pentru fiecare dintre cele patru zone istorice menţionate anterior. Pentru efectuarea unor modificări locale punctuale care modifică chiar minimal volumetria trebuie întocmite PUZ şi PUD. Dacă volumetria existentă nu se modifică, trebuie respectat regulamentul general.

Se recomandă ca cel puţin pentru situri şi ansambluri să se întocmească PUZ-uri şi regulamente în care să se menţioneze intervenţiile constructive şi funcţiunile permise, precum şi utilizările, detaliat pe fiecare clădire în parte. PUZ respectiv va conţine reglementări privind:

-funcţiunile admise -intervenţiile admise, eventuale: etajări, mansardări, modificarea

acoperişului -intervenţii recomandate: îndepărtarea şi demolarea intervenţiilor abuzive

şi revenirea la stadiul istoric iniţial. În zona de protecţie a monumentelor istorice, pe o rază de 100 m faţă de

acestea vor fi permise numai intervenţii în aceeaşi morfologie, având aceeaşi înălţime la cornişă, sau înălţime la cornişă medie (în cazul în care există înălţimi de cornişă diferite) cu clădirile învecinate, având funcţiuni similare sau complementare.

Se vor utiliza elemente de limbaj arhitectural şi rezolvări tipice pentru arhitectura tradiţională timişoreană. De pildă, întrucât lucarnele nu sunt tipice pentru acoperşurile istorice timişorene, nu se va permite utlizarealor. În schimb tabacherele sau ferestrele înplanul acoperişului vor fi admise doar pe laturile clădirilor dinspre curte, astfel înât să nu fie vizibile din spaţiul public (chiar dacă acest spaţiu public nu serveşte decât circulaţiei).

Nu se vor permite nici un fel de lucrări care modifică microclimatul iniţial al zonei respective (de exemplu închiderea unor spaţii istorice deschise, sau deschderea unor spaţii istorice iniţial închise).

Valoarea deosebită a zonelor istorice ale Timi�oarei analizate în cadrul

capitolului 3 al prezentei lucrări, face necesare măsuri specifice de protec�ie pentru păstrarea identită�ii culturale prin conservarea, respectiv reabilitarea sau restaurarea substan�ei construite originale. O aten�ie deosebită trebuie acordată adaptării structurii urbane istorice, datând din ultimele trei secole, la func�iunile �i solicitările vie�ii urbane contemporane.

Protec�ia se referă la următoarele categorii de elemente istorice: - trama stradală şi morfologia urbană - structura parcelară - fondul construit - func�iunile admise ale clădirilor - modul de ocupare a terenului.

67

4.1.1 Trama stradală istorică Trama stradală istorică reprezintă ea însă�i un document istoric de

maximă importan�ă. De aceea în zonele istorice nu se admit nici un fel de ac�iuni ce ar conduce la modificarea tramei �i a fronturilor stradale istorice. SE recomandă revenirea la formele şi materialele istorice.Singurele interven�ii permise se referă la conservarea �i reabilitarea păr�ilor carosabile ale străzilor �i la reabilitarea/reamenajarea trotuarelor. Se pot permite de asemenea restructurări func�ionale (nu spa�iale), cum ar fi transformarea suprafe�ei carosabile în parcaje, suprafe�e pietonale (pietonizări) sau amenajarea unor piste pentru biciclete sau a unor mici suprafe�e verzi. Aceste opera�iuni vor trebui analizate în PUG, PUZ-uri şi regulamente locale. În prealabil ele vor trebui aprobate de către Comisia Na�ională a Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii �i Patrimoniului Na�ional în cazul monumentelor din grupa A, respectiv analizate în cadrulComisiei Zonale a Monumentelor Istorice �i avizate de către Direc�ia pentru Cultură �i Patrimoniul Na�ional al Jude�ului Timi�, în cazul monumentelor din grupa B.

4.1.2 Structura parcelară (parcelarul) Parcelarul istoric constituie de asemenea un document istoric de maximă

importan�ă. De aceea se impune conservarea acestuia. În zona protejată a cartierului Cetate nu se vor admite nici un fel de

modificări ale parcelarului, nici un fel de îndesiri etc. În unele por�iuni periferice ale zonelor protejate din Iosefin �i Fabric, în

cvartalele istorice, care au apărut ini�ial ca ample grădini în cadrul unor structuri parcelare de tip rural, pot fi admise în mod excep�ional unele îndesiri, care să nu schimbe caracterul zonei istorice �i să nu aducă nici un fel de modificări fronturilor stradale istorice. În acest caz este strcit necesar să se întocmească în prealabil un PUZ, urmat de un PUD pentru aceste măsuri.

4.1.3 Fondul construit istoric Valoarea deosebită a fondului construit istoric15al Timi�oarei constă în

faptul că acesta formează astăzi cea mai mare rezerva�ie de arhitectură din România, cuprinzând peste 14.500 de clădiri istorice. La acest număr impresionant de construc�ii, valoarea istorică �i de patrimoniu cultural în

15Termenul de „istoric” se referă la clădirile mai vechi decât anul 1945.

68

sine a acestor clădiri este în mod firesc diferită. De aceea �i statutul �i modul de tratare a lor va fi diferit. La marea majoritate a acestor clădiri nu se vor admite decât lucrări de conservare, între�inere �i reabilitare. În mod cu totul excep�ional, în cazuri bine justificate, pe care le vom trata în subcapitolele următoare, unele clădiri vor putea fi supraetajate. Pentru asemenea opera�ii în zonele protejate este necesară întocmirea unor planuri urbanistice zonale, care vor cuprinde în mod obligatoriu atât cvartalul istoric, cât �i ambele laturi ale străzii istorice respective. De asemenea este necesar avizul Comisiei Na�ionale a Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii �i Patrimoniului Na�ional în cazul monumentelor din grupa A, respectiv analizarea în cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice �i avizareade cătreDirec�ia pentru Cultură �i Patrimoniul Na�ional al Jude�ului Timi�, în cazul monumentelor din grupa B.

4.1.4 Func�iunile admise în zonele istorice protejate În aceste zonenu vor fi admise decât func�iuni corespunzătoare statutului

de zonă istorică protejată. Vor fi admise numai func�iuni de: - cult, învăţământ, cultură - administraţie publică - servicii: birouri, hoteluri, firme de prestări servicii, ateliere

me�te�ugăre�ti care nu poluează, nu fac zgomot şi nu produc gunoi, în subsoluri sau în curţile inerioare.

îngrijire medicală - spa�ii comerciale cu suprafa�ă redusă gen prăvălii, boutiques, „mini-marketuri“ - învăţământ, cultură - locuire şi activităţi complementare (mici cabinete medicale,chioscuri

etc) desfăşurate la orice nivel, inclusiv la mansardă - agrement şi petrecerea timpului liber în spaţiul public şi semipublic,

adunări - comerţ stradal numai în construcţii demontabile după ora 23,00

(structuri reversibile). 4.1.5Ocuparea terenului în zonele istorice Datorită mărimii �i diversită�ii structurale a zonelor protejate din

Timi�oara �i modul de ocupare a terenului va fi abordat în func�ie de diferitele caracteristici ale zonelor respective în mod diferit de la o zonă la alta.

69

Cartierul istoric Cetate posedă un procent ridicat de ocupare a terenului, acest mod de ocupare reprezentând o mo�tenire istorică a cartierului. În această zonă sunt strict interzise orice fel de creşteri ale indicelui de ocupare a terenului, exceptând cele care privesc eliberarea cur�ilor interioare de construc�iile parazitare contemporane, a căror demolare se recomandă.

Aceste recomandări sunt valabile şi petru zonele centrale ale cartierelor Fabric, Iosefin şi Elisasbetin.

O situa�ie diferită se întâlne�te în unele por�iuni periferice ale zonelor protejate din Iosefin �i Fabric. Aici existăcvartale istorice, cum este de pildă careul dintre străzile Bd. Dragalina, Bd. Regele Carol I, T. Vladimirescu şi I.Ghica din Iosefin, care au apărut ini�ial ca ample grădini în care se practica agricultura în cadrul unor structuri parcelare de tip rural. În aceste zone pot fi admise în mod excep�ional unele îndesiri, care să nu schimbe caracterul zonei istorice �i să nu aducă nici un fel de modificări fronturilor stradale istorice, a�a cum am men�ionat la subcapitolul 4.1.2. RLU pentru zonele istorice va indica unde sunt permise îndesiri şi unde acestea nu sunt permise.

4.2Metode de protec�ie �i gradul de aplicare a măsurilor de protec�ie

Măsurile de protec�ie vor viza în primul rând păstrarea caracterului

istoric specific, propriu fiecărei zone în parte, prin conservarea structurii �i morfologiei urbane specifice, mai ales în cadrul siturilor monument istoric.

Pentru toate construc�iile noi ce se vor realiza în zonele protejate este necesară întocmirea unor planuri urbanistice zonale, care vor cuprinde în mod obligatoriu atât cvartalul istoric, cât �i ambele laturi ale străzii istorice respective. De asemenea este necesar avizul Comisiei Na�ionale a Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii �i Patrimoniului Na�ional în cazul monumentelor din grupa A, respectiv analizarea în cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice �i avizarea de către Direc�ia pentru Cultură �i Patrimoniul Na�ional al Jude�ului Timi� în cazul monumentelor din grupa B.

Există unele măsuri generale, ce se vor aplica integral în toate zonele istorice protejate.

- Nu se va admite sub nici un motiv modificarea aliniamentelor spre stradă ale fronturilor stradale istorice în zonele protejate.

- Se va păstra strict înălţimea la cornişă existentă.

4.3Modul de construire permis în zonele istorice protejate

70

Similar procedurii utilizate la capitolele precedente, datorită mărimii �i

diversită�ii structurale a zonelor protejate din Timi�oara �i modul de construire permis în diferitele cartiere va fi abordat, în func�ie de diferitele caracteristici specifice ale amplasamentelor respective, în mod diferit de la o zonă la alta.

4.3.1 Modul de construire permis în zonele istorice protejate din cartierul Cetate Caracterul deosebit al Cartierului Cetate determină �i măsurile deosebite

de protec�ie din acest cartier. Evident aceste măsuri nu se referă la întregul cartier administrativ, ci numai la monumentele istorice, la ansamblurile monument istoric �i la situl monument istoric Cetate, definite ca atare în lista oficială a monumentelor istorice din anul 2004 precum �i la zonele de protec�ie ale acestora, reactualizate prin prezentul studiu.

În aceste zone structura parcelelor se va păstra în întregime, fiind interzise îndesirile.

Conform reglementărilor de construire din secolul al XVIII-lea, pe suprafa�a delimitată de zidurilede fortificare, clădirile de locuit aveau în mod obligatoriu cel pu�in două niveluri (adică parter �i cel pu�in un etaj).

4.3.2 Modul de construire permis în zonele istorice protejate din cartierul Fabric În zonele protejate din cartierul Fabric modul de construire permis va avea

caracteristici diferite, în func�ie de specificul fiecărei zone protejate în parte.

În cadrul sitului monument istoric „Fabric (I)“, Pia�a Traian, în care cele mai noi clădiri datează de dinainte de Primul Război Mondial se impune păstrarea fa�adelor clădirilor ca atare fără nici un fel de modificări. La fa�adele clădirilor de aici vor fi permise doar ac�iuni de între�inere, consolidare, reabilitare �i restaurare.

În zonele situate la periferia sitului monument istoric „Fabric (I)“, pot fi admise unele modificări ale parcelarului �i chiar unele mici îndesiri prudente. Pentru toate construc�iile noi ce se vor realiza în zonele protejate din cartierul Fabric este necesară întocmirea unor planuri urbanistice zonale, care vor cuprinde în mod obligatoriu atât cvartalul istoric, cât �i ambele

71

laturi ale străzii istorice respective. Se va întocmi un PUZ director, care va reglementa aceste operaţiuni. De asemenea este necesar avizul Comisiei Na�ionale a Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii �i Patrimoniului Na�ional în cazul monumentelor din grupa A, respectiv analizarea în cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice �i avizarea de către Direc�ia pentru Cultură �i Patrimoniul Na�ional al Jude�ului Timi� în cazul monumentelor din grupa B.

4.3.3 Modul de construire permis în zonele istorice protejate din cartierul Iosefin şi Elisabetin

În zonele istorice protejate din cartierele Iosefin �i Elisabetin se

remarcă unele ansambluri �i zone ale sitului monument istoric „Vechiul cartier Iosefin” (a�a cum este definit în lista oficială a monumentelor istorice din jude�ul Timi� din anul 2004, dar situl este amplasat în realitate atât în cartierul istoric Iosefin, cât �i în Elisabetin) având o valoare istorică �i arhitecturală deosebită. Remarcabile sunt fa�adele de pe fronturile de nord, est �i vest ale Pie�ei Plevna (Doja), frontul de sud al Pie�ei Alexandru Mocioni, ansamblul monument istoric de la intersec�ia Bd. Regele Carol I cu Bd. General Ion Dragalina precum �i ansamblul monument istoric de la intersec�ia Bd. Regele Carol I cu Bd. Iuliu Maniu, toate aceste faţade corespunzând diferitelor curente ale stilului Art Nouveau. În toate aceste cazuri se impune păstrarea fa�adelor clădirilor ca atare fără nici un fel de modificări. La fa�adele clădirilor de aici vor fi permise doar ac�iuni de între�inere, reabilitare �i restaurare.

În unele zoneistorice protejate din cartierele Iosefin �i Elisabetin încă există clădiri parter. În unele cazuri, cum este cel al Bd. General Ion Dragalina pe tronsonul Splaiul Tudor Vladimirescu �i Bd. Regele Carol I, care formează,în sens figurat,simbolic, �i „poarta de intrare” în ora� dinspre gară, se recomandă înlocuirea clădirilor parter cu construc�ii noi. Acestea trebuie să respecte strict înăl�imea de corni�ă a construc�iilor cu mai multe niveluri executate înainte de ultimul Război Mondial, adică a clădirilor p + 2, de la nr. 24 (Palatul Anker) �i de la nr. 14. Clădirea care va mobila col�ul dintre Bd. Regele Carol I �i Bd. General Dragalina va trebui să preia, în mod obligatoriu, înăl�imea la corni�ă a clădirii p + 3 de pe Bd. General Dragalina nr. 12.

În interiorul cvartalelor, cum este de pildă cvartalul delimitat de străzile pot fi admise unele modificări ale parcelarului �i chiar unele mici îndesiri prudente.Noile construc�ii nu trebuie să depă�ească sub nici un motiv înăl�imea clădirilor care formează fronturile construite ale cvartalelor istorice �i este obligatoriu ca ele să nu fie în nici într-un caz vizibile din străzile istorice ale cartierului.

72

Pentru toate construc�iile noi ce se vor realiza în zonele protejate din cartierele Iosefin �i Elisabetineste necesară întocmirea unuiPUZ director. De asemenea este necesar avizul Comisiei Na�ionale a Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii �i Patrimoniului Na�ional în cazul monumentelor din grupa A, respectiv analizarea în cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice �i avizarea de către Direc�ia pentru Cultură �i Patrimoniul Na�ional al Jude�ului Timi� în cazul monumentelor din grupa B.

4.3.4 Modul de construire în zonele monumentelor �i siturilor istorice izolate (din afara cartierelor istorice închegate) din Timi�oara În zonele monumentelor �i siturilor istorice izolate se impune respectarea

principiilor generale enun�ate la capitolele 4.3.1 – 4.3.3. Similar tuturor zonelor istorice protejate, �i în acest caz, pentru toate

construc�iile noi ce se vor realiza, este necesară întocmirea unor planuri urbanistice zonale, care vor cuprinde în mod obligatoriu atât cvartalul istoric, cât �i ambele laturi ale străzii istorice respective. De asemenea este necesar avizul Comisiei Na�ionale a Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii �i Patrimoniului Na�ional în cazul monumentelor din grupa A, respectiv analizarea în cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice �i avizarea de către Direc�ai pentru Cultură �i Patrimoniul Na�ional al Jude�ului Timi� în cazul monumentelor din grupa B.

4.4 Propuneri pentru unele măsuri strategice vizând ameliorarea stării tehnice a construc�iilor din zonele istorice protejate În perioada de peste patru decenii a regimului comunist, lucrările de

întreţinere curentă necesare în zonele istorice ale Timişoarei au fost în cea mai mare parte neglijate. După anul 1990, activitatea de construcţii şi reparaţii din zonele istorice a cunoscut numeroase abordări greşite.

Intervenţiile neadecvate, în special asupra elementelor care definesc compoziţia faţadelor şi a acoperişurilor, nu duc numai la deteriorări importante ale substanţei construite, ci şi la pierderi ireversibile privind informaţiile despre aceasta.

Utilizarea unor materiale improprii precum şi a unor soluţii de detaliu neadecvate au condus la mutilarea unor clădiri, având un impact negativ asupra aspectului întregului ansamblu arhitectural din care acestea făceau parte. Exemplele negative menţionate mai sus s-au adăugat celor deja apărute în perioada interbelică, aducând prejudicii patrimoniului arhitectural:

73

Îndesirea exagerată prin realizarea de construcţii anexe, în majoritate improvizaţii parazitare, în curţile interioare, pe terenurile până atunci libere ale parcelelor, sau chiar amplasarea unor asemenea adăugiri (de exemplu mici spaţii comerciale) în gangurile de acces ale clădirilor.Un exemplu clasic negativ îl oferă clădirea de pe Str. Mercy 1 din Cetate, unde în gangul de intrare s-a amenajat un chiosc ce “paraziterază” casa istorică, iar curtea interioară a fost “invadată” de construcţii parazitare.

Reîmpărţirea unor clădiri în numeroase subunităţi, locuinţe mici improvizate, de cele mai multe ori realizată neinspirat, a condus chiar şi la subdivizarea unor încăperi cu deteriorarea tavanelor cu bolţi sau stucaturi. Amenajarea unor bucătării sau băi noi a dus la dus la o discontinuitate a ţevilor şi conductelor, care împiedică funcţionarea corectă a instalaţiilor.

Intervenţii brutale determinate de echiparea cu instalaţiile tehnice necesare.

Situaţia s-a agravat prin apariţia a numeroase proprietăţi mici asupra spaţiilor de locuit, folosite anterior prin închiriere. Fragmentarea iraţională a acestora s-a întărit prin aplicarea legii 112/1994, prevăzând vânzarea în aceeaşi formă, către chiriaşi, a locuinţelor proprietatea statului, ducând la formarea unor asociaţii mari, compuse din numeroşi proprietari.Pentru remedierea situaţiei, se va interzice vinderea apartamentelor divizate.

Există în zonele istorice protejate ale Timi�oarei clădiri construite ini�ial de către un singur proprietar, în care există astăzi asocia�ii formate din 14 proprietari (Palatul Mercur, Pia�a Traian nr.2) sau chiar 34 de propietari (Palatul Ringeisen, Bd. General Ion Dragalina nr.7).

Mul�i dintre proprietarii actuali sunt pensionari �i nu posedă mijloacele financiare necesare între�inerii acestor clădiri.

(Problema asociaţiilor mari de proprietari există şi în alte ţări: Ungaria). În România, situaţia este îngreunată de faptul, că pentru mentalitatea

unora dintre proprietarii de apartamente, limita proprietăţii o constituie uşa de intrare în apartament.

Numai autorităţile publice au, cel puţin teoretic, menirea şi posibilitatea de a motiva, şi eventual a obliga, cetăţenii să contribuie la reabilitarea corectă şi la întreţinera clădirilor istorice.

Atât la nivel naţional, cât şi la nivel local, ar trebui să creeze baza juridico-legală pentru asemenea acţiuni. Pe o bază juridică adecvată se pot întocmi programe şi instrumente de finanţare, cum ar fi creditele pe termen lung cu dobândă redusă şi eventual premii, care să motiveze proprietarii să reabliteze corect clădirile istorice.

La schimbarea mentalităţii ar duce „educarea” şi informarea cetăţenilor, pentru a-i sensibiliza faţă de valorile incontestabile ale clădirilor istorice: O clădire istorică poate avea şi o valoare comercială mai mare, decât o clădire „nouă”, din perioada socialistă.

Fa�adele acestor construc�ii, denumite de către timi�oreni „palate“, sunt determinante pentru expresia plastică urbană a Timi�oarei. Ele

74

reprezintă bunuri culturale de o valoare inestimabilă pentru identitatea estetică a întregului ora�. Faţadele clădirilor istorice creează spaţiul urban. Conservarea calităţilor acestui spaţiu prezintă un interes major pentru întreaga comunitate, atât la nivelul municipiului , cât �i la nivel na�ional, �i nu numai la nivel local, adică pentru locuitorii zonelor istorice respective.

Primăria Municipiului Timi�oara a luat deja unele măsuri concrete pentru a veni în sprijinul financiar al proprietarilor de imobile din zonele istorice protejate ale urbei (vezi succesele ob�inute în cadrul ac�iunilor de reabilitare a clădirilor de pe latura de nord a Pie�ei Unirii). Aceste măsuri pozitive trebuie continuate consecvent.

Propunem orientativ câteva direc�ii de dezvoltare: - finanţări de la bugetul centralsau local a programelor de reabilitare a

componentelor urbanistice importante, aflate în proprietatea diferitelor instituţii. Într-o primă fază se impune reabilitarea elementelor domeniului public (infrastructură, pavaje, mobilier urban, aliniamente verzi, faţade etc.) şi consolidarea clădirilor

- ajutoare şi facilităţi pentru programele particulare de reabilitare a clădirilor, cu condiţia menţinerii stricte a caracteristicilor tradiţional-istorice ale clădirilor

- asigurarea unui curs lesnicios, fluent, pentru programele de reabilitare - îmbunătăţirea infrastructurii - limitarea circulaţiei carosabile în zonele respective şi amenajări în

consecinţă (segregări ale circulaţiei, parcaje, garaje colective,pietonizări, etc) - amenajări peisagistice. - corecţii urbanistice necesare medierii între diferitele componente, în

cazul unor texturi urbane destrămate - realizarea unui cadastru exact al zonelor cu valoare istorică sau

ambientală - programe “mediatice” destinate cunoaşterii �i propagării valorilor

culturale locale şi a necesităţii protecţiei lor, pentru corectarea mentalită�ii �i instruirea proprietarilor, profesioniştilor, investitorilor şi oficialilor locali prin care aceste valori să fie acceptate, protejate şi promovate.

75

5 LINII DIRECTOARE PRIVIND INTERVEN�IILE ASUPRA MONUMENTELOR ISTORICE, ANSAMBLURILOR, SITURILOR �I ZONELOR ISTORICE PROTEJATE DIN TIMI�OARA

5.1 Dispozi�ii generale Atât pentru zonele de protecţie a monumentelor, cât şi pentru rezervaţiile

de arhitectură, se vor întocmi PUZ-uri, prin grija autorităţilor administraţiei publice locale.

Cercetarea (inclusiv arheologică) şi proiectarea este obligatoriu să fie asigurată, sau însu�ită, de către firme sau proiectanţi autorizaţi şi recunoscuţi de Institutul Naţional al Patrimoniului.

La întocmirea unei documentaţii, proiectantul este obligat a se informa preliminar dacă intervenţia ce constituie obiectul proiectului este amplasată într-o zonă de rezervaţie de arhitectură sau în zona de protecţie a unui monument istoric sau de arhitectură.

Controlul �antierelor şi recepţionarea lucrărilor executate se va face de către Direc�ia pentru Cultură�i Patrimoniu Na�ional al Jude�ului Timi�, care poate emite avize �i pentru soluţii de modificare a proiectului, în colaborare cu beneficiarul şi proiectantul, în cazul în care pe parcursul lucrărilor apar elemente neprevăzute, inclusiv descărcarea de sarcină istorică, care intră în competenţa specialiştilor din domeniul respectiv.

Direc�ia pentru Cultură�i Patrimoniu Na�ional al Jude�ului Timi� are dreptul să oprească lucrările care nu respectă proiectul autorizat.

Demolarea unor corpuri sau părţi de construcţie (când aceasta se impune) se va face numai pe baza unei documentaţii ce va cuprinde o analiză

76

istorică/arhitecturală a întregii parcele, cu expertizarea structurii de rezistenţă, documentaţie avizată în cadrul Comisiei Na�ionale a Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii �i Patrimoniului Na�ional în cazul monumentelor din grupa A, respectiv analizarea în cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice �i avizarea de către Direc�ia pentru Cultură �i Patrimoniul Na�ional al Jude�ului Timi� în cazul monumentelor din grupa B.

În vederea conservării şi protejării monumentelor, autorităţile administraţiei publice locale vor înştiinţa pe toţi deţinătorii de orice titlu de monument din teritoriu.

Orice intervenţie în perimetrul zonelor protejate va fi autorizată numai cu avizul de specialitate al organelor centrale sau locale cu atribuţii specifice în domeniu, potrivit prevederilor legale (conform Legii 422/2001).

Autorizarea de lucrări la monumente, ansambluri şi situri istorice înscrise în Lista Monumentelor Istorice, precum şi în zonele lor de protecţie, se face în temeiul Legii 50/1991, art.3, lit.b şi art.7. lit.a.

În urma clasării construc�iilor în lista oficială a monumentelor istorice din jude�ul Timi�, proprietarilor le revin obliga�iile specificate în cadrul Legii 422/2001, TITLUL I: Dispoziţii generale(art. 1-6).

5.2 P revederi specifice pentru elementele constitutive ale construc�iilor caracteristice din zonele istorice protejate ale Timi�oarei

Documentaţia pentru intervenţiile asupra clădirilor din toate zonele istorice

protejate, trebuie avizată de Comisia Na�ională a Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii �i Patrimoniului Na�ional în cazul monumentelor din grupa A, respectiv analizată în cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice �i avizată de către Direc�ia pentru Cultură �i Patrimoniul Na�ional al Jude�ului Timi� în cazul monumentelor din grupa B.

La orice intervenţie la clădiri istorice, la care s-au executat deja lucrări neconforme cu prezentul regulament, se va urmări revenirea la forma istorică iniţială.

Grupa A, B, respectiv C, în care este clasat monumentul respectiv, va fi determinantă pentru amploarea şi modul în care se vor efectua intervenţiile.

În curţile clădirilor, care nu sunt monumente istorice izolate din grupa A, se pot permite numai intervenţii care nu modifică caracterul clădirii istorice, de pildă amenajarea unor terase sau balcoane, pe baza unui PUZ corespunzător şi cu respectarea RLU aferent zonei respective.

77

5.3 Concluzii

Legisla�ia �i regulamentele locale trebuie să aibe în vedere două aspecte fundamentale:

- Degradarea voită a clădirilor istorice (săvâr�ită con�tient din interese economice, mai ales ca urmare a presiunilor economiei de pia�ă), constituie un act criminal �i trebuie împiedicată cu orice pre�.

- Specifică Timi�oarei este valoarea deosebită a ansamblurilor istorice în raport cu monumentele unicat. De aceea la interven�iile asupra unei clădiri istorice sunt foarte importante, deseori chiar determinante, caracteristicile ansamblului istoric din care clădirea respectivă face parte.

1. ACOPERI�URI 1.1 Considerente generale Acoperişurile, formate din învelitoare şi şarpantă, nu servesc numai la

protejarea construcţiilor împotriva ploii şi intemperiilor, ci formează o componentă majoră a limbajului plastic arhitectural, având caracteristici diferite în func�ie de diferitele etape ale evoluţiei urbanistice din ultimele trei secole.

1.2 Evolu�ia istorică Unul dintre motivele principale pentru reconstruirea integrală a ora�ului

„intra muros“în secolul al XVIII-lea a fost faptul că anterior anului 1716 marea majoritate a construc�iilor erau executate din lemn �i acoperite probabil cu „învelitori moi“ (din lemn sau stuf). Pentru a se evita pericolul incendiilor, mai ales în cazulunui asediu, în secolul al XVIII-lea noile construc�ii au fost acoperite obligatoriu cu „învelitori dure“, din �igle sau, în cazul turnurilor �i ediculelor, din tablă. Men�ionăm ca o curiozitate, faptul că în anul 1762 turnurile Domului catolic încă mai erau acoperite în mod provizoriu cu �indrile din lemn, în timp ce turnurile Bisericii Episcopale Ortodoxe (actuala Catedrală Sârbească), situată pe latura opusă a Pie�ei Unirii actuale, erau acoperite cu tablă de cupru16.

În secolul al XVIII-lea acoperi�urile aveau forme simple, în două „ape“ (pante) în cazulclădirilor formând fronturi stradale continue sau, mai rar, în patru pante la cele izolate.

16Diplich, 1972, p.251.

78

La clădirile mai importante, traveea centrală(sau trei până la cinci travee centrale) marcând axa de simetrie a fa�adei, sau traveele care mărgineau lateral fa�adele, erau rezolvate în rezalit �i accentuate prin acoperi�uri cu rezolvări speciale, sub formă de edicule, tipice pentru arhitectura barocă, cum este cazul la Palatul Episcopal Catolic (Str. Pacha 4). Suprafa�a acoperi�ului acestor edicule prezenta o pantă mai mare în zona inferioară, dinspre corni�ă, �i o pantă mai redusă în zona superioară, dinspre coamă, creindu-se o frântură paralelă cu strea�ina, simulând o mansardare. Similar mansardărilor, �i această „frângere“ a pantei diminua aspectul de masivitate al acoperi�ului, introducând în compunerea acestuia o „mi�care“ tipică arhitecturii baroce.

La clădirile executate în jurul anului 1900, acoperişurile se caracterizează prin jocul de volume al unor mari suprafeţe de învelitori, având uneori siluete elansate, cum este cazul la Palatul �tefania din Fabric (P�a. Romanilor 1, Str. �tefan cel Mare 2).

În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea acoperişurile din Timişoara au fost învelite cu ţigle solzi. Unele elemente de construcţie, cum ar fi turnurile sau unele frontoane, au fost acoperite cu învelitori din tablă. În jurul anului 1900, s-au introdus şi alte forme de ţigle.

1.3 Situa�ia actuală Clădirile din zonele istorice au deseori acoperişurile rezolvate unitar din

punct de vedere al plasticii de faţadă, streşinile şi coamele unor construcţii învecinate având aceeaşi înălţime şi proporţii armonioase.

Numeroase clădiri din zonele istorice au acoperi�uri cu învelitori grav deteriorate �i necesită repara�ii urgente.

Coşurile de fumconstituie elemente importante ale imaginii de ansamblu a acoperişurilor. Unele co�uri de fum necesită de asemenea stringent repara�ii.

1.4 Interven�ii admise 1.4.1 Forma acoperi�urilor

- La clădirile declarate monument istoric nu se admite modificarea formei acoperişului. - La construcţiile noi din zonele protejate se va prelua forma acoperişurilor din zonele imediat învecinate. Nu se vor depăşi înălţimile la cornişă şi la coamă ale imobilelor învecinate, iar dacă există diferenţe de înălţime între clădirile învecinate, se iau în considerare dimensiunile imobilului cel mai înalt.

1.4.2 Învelitori - La reabilitarea învelitorilor, se recomandă păstrarea ţiglelor istorice. După o verificare atentă, vechile ţigle găsite încă într-o stare bună îşi mai pot îndeplini funcţiunea şi în următoarele decenii. Dacă refolosirea nu mai este

79

posibilă, înlocuirea se va face cu ţigle noi, având acelaşi format ca şi cele istorice. - Când starea generală a degradării impune înlocuirea în totalitate, se vor utiliza materiale cât mai apropiate de modelul original, adică având aceeaşi formă şi acelaşi material ca şi materialele istorice. Nu se vor folosi materiale cum ar fi ţigla profilată, azbocimentul, cartonul asfaltat sau materialele plastice, toate fiind atipice pentru zonele istorice. - Învelitori din tablă se vor folosi numai pentru clădiri sau părţi de construcţii, care au fost acoperite din faza iniţială cu tablă. - Şorţurile din tablă pentru protejarea îmbinărilor dintre învelitori şi zidurile verticale trebuie dimensionate la limitele corespunzătoare pentru func�iona, dar se va avea în vedere să fie cât mai discrete, ca să nu dăuneze aspectului clădirilor istorice. - Străpungerea învelitorii pentru tubulaturi de aerisire, antene, etc. dăunează acoperişurilor şi trebuie, pe cât posibil, evitată.

1.4.3Lucarne şi ferestre în planul acoperişului (de tip Velux) - Lucarnele pot avea forme diferite şi sunt destinate luminării şi ventilării podurilor. - Parte integrantă a imaginii specifice a acoperişurilor, lucarnele istorice trebuie păstrate. De asemenea şi tabacherele din tablă pentru ventilarea podurilor trebuie păstrate. - Realizarea lucarnelor noi trebuie făcută cu respectarea formelor, proporţiilor, materialelor şi a modelelor istorice. - Ferestrele din planul acoperişului (de tip Velux) sunt admise numai dacă nu schimbă unitatea stilistică �i expresia plastică a edificiului. Această expresie este definită de ritmul �i raportul între plin �i gol, raportul între înăl�imea �i lă�imea acoperi�ului, între registrele verticale �i cele orizontale. La clădirile istorice cu mai multe niveluri, ferestrele din planul acoperişului (de tip Velux) pot fi admise, numai în cazul în care datorită perceperii în racoursi nu sunt deloc, sau sunt doar pu�in vizibile din spa�iul public.În toate aceste cazuri, ferestrele în planul acoperişului se vor admite numai pe baza unui studiu al desfăşurării faţadelor în cazul ansamblurilor, respectiv al faţadelor aliniamentului stradal, în cazul siturilor istorice. La clădirile situate în situri istorice principale, cum este de exemplu Pia�a Unirii, ferestrele din planul acoperişului (de tip Velux) nu vor fi admise pe acoper�urile dinspre pia�ă. - În zonele istorice protejate unde ferestrele din planul acoperişului (de tip Velux) pot fi admise, ele se vor executa obligatoriu numai la 1 m de la strea�ină, măsurat în plan vertical.

1.4.4 Mansardări şi terase de acoperiş - La clădirile din zonele protejate, mansardarea se va face numai cu avizul Comisiei Na�ionale a Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii �i Patrimoniului Na�ional în cazul monumentelor din grupa A, respectiv analizarea în cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice �i

80

avizarea de către Direc�ia pentru Cultură �i Patrimoniul Na�ional al Jude�ului Timi� în cazul monumentelor din grupa B. Geometria exterioară a acoperişului istoric trebuie păstrată fără modificări. Execuţia trebuie să fie realizată cu deosebită grijă, iar materialele trebuie să fie de cea mai bună calitate. - Executarea unor terase de acoperi� noi, care nu au existat anterior, este interzisă la clădirile monument. La celelalte clădiri din zonele protejate ea este posibilă, dar se va executa numai pe porţiunile care nu sunt vizibile din spaţiul public, şi numai cu avizul Direc�iei pentru Cultură �i Patrimoniul Na�ional al Jude�ului Timi�.

1.4.5 Coşuri de fum Co�urile de fum existente trebuie reparate, acoperirea lor trebuie refăcută după modelele originale. Coşurile de fum distruse trebuie reconstruite în mod tradiţional.

1.4.6 Evacuarea apelor meteorice - Jgheaburile şi burlanele au rolul de a colecta apele meteorice de pe acoperiş şi de a le conduce către sol, protejând faţada. De aceea, sistemele de evacuare a apei pluviale trebuie verificate periodic. Defecţiunile trebuie remediate imediat. Dacă trebuie refăcute, burlanele vor fi executate identic (ca materile, formă etc.) cu cele istorice. - Amplasarea jgheaburilor şi burlanelor trebuie integrată corect în compoziţia faţadei. - Burlanele ar trebui să aibă numai trasee verticale. Poziţionarea lor trebuie să se facă la colţurile sau în intrândurile clădirilor, pentru a fi cât mai discrete.

81

2. F A�ADE

2.1 Considerente generale Faţada reprezintăo adevărată “carte de vizită” a clădirii. Imaginea originală a

faţadei este mărturia stilului arhitectonic al perioadei în care a fost construită clădirea respectivă. Ea reprezintă expresia plastică a creaţiei arhitectului din acel timp, care a trebuit să �ină seama atât de preferinţele de configurare ale beneficiarului istoric, cât �i de legisla�ia �i de reglementările de construc�ii din epoca respectivă. Caracterul fa�adelor determină expresia plastică �i configura�ia tipică a străzilor istorice.

2.2 Evolu�ia istorică Începând din secolul al XVIII-lea în ora�ul interior, “intra muros”, nu au

fost admise decât construc�ii din zidărie. În celelalte cartiere au fost admise �i construc�ii din lemn, paiantă �i

împletitură de nuiele. Abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a impus realizarea tuturor construc�iilor din materiale durabile, rezistente la incendii, pe toată suprafa�a ora�ului.

Faţadele istorice din Timişoara datează din epoci diferite, începând cu epoca barocului şi până la perioada interbelică. În timp ce clădirile de pe marile artere, care leagă cartierul Cetate cu celelalte cartiere istorice, prezintă deseori fronturi unitare datând din perioada din jurul anului 1900 (sau chiar din perioada interbelică �i postbelică – în cazul Bd. Take Ionescu), în centrele cartierelor istorice se găsesc alăturate clădiri din epoci diferite. Majoritatea clădirilor istorice se caracterizează printr-o foarte bogată decoraţie de faţadă, corespunzătoare stilurilor respective, în special la cele din intervalul de timp dintre perioada barocă şi cea a anilor 1900.

2.3 Situa�ia actuală În ultimele �apte decenii între�inerea fa�adelor istorice a fost

neglijată.Majoritatea fa�adelor istorice prezintă astăzi stări mai mult sau pu�in avansate de degradare. Ele necesită măsuri urgente de protec�ie �i conservare.

2.4 Interven�ii admise 2.4.1Structură şi compoziţie - La clădirile care potrivit legii nr. 422/2001, Art.3, categoria a, sunt

clasate ca monumente istorice nu se admit decât numai reparaţii, consolidări şi restaurări, care nu modifică aspectul faţadelor. Consolidările se vor executa folosind materialele istorice tradiţionale. Betonul armat se va folosi cât mai rar posibil. Prin utilizarea acestui material pot interveni probleme de rezistenţă, datorită schimbării rezisten�ei statice a construcţiilor.

82

Lucrările sunt permise numai cu avizul Comisiei Na�ionale a Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii �i Patrimoniului Na�ional în cazul monumentelor din grupa A, respectiv analiza în cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice �i avizul Direc�iei pentru Cultură �i Patrimoniul Na�ional al Jude�ului Timi� în cazul monumentelor din grupa B. Este necesar ca toate elementele specifice compoziţiei iniţiale să fie păstrate sau refăcute identic, ca formă, material �i tehnologie de execu�ie. Deseori reconstruirea se poate face doar după căr�i po�tale ilustrate, fotografii sau desene de epocă. Pentru restaurarea elementelor de faţadă este nevoie de atât de talent, cât şi de aptitudini meşteşugăreşti. Restaurarea trebuie executată numai de către persoane calificate autorizate şi cu multă experienţă în domeniu. - Golurile ferestrelor şi uşilor de pe faţade trebuie păstrate în formele şi dimensiunile ini�iale. Orice schimbări sau modificări parazitare ale acestora trebuie eliminate cu ocazia reabilitării. - Degradările tencuielilor contribuie şi ele negativ, cu urmări grave atât asupra substanţei zidăriilor de cărămidă, cât şi asupra aspectului plastic, estetic al faţadei. De cele mai multe ori, ele se datorează unei proaste dirijări a apelor meteorice, care prin infiltrare produc igrasie. Acest fenomen mai poate apărea şi datorită unor defecţiuni ale conductelor de canalizare, sau unui sistem de îndepărtare a apelor pluvialedeteriorat. Folosirea de materiale neadecvate, cum ar fi tencuieli de ciment sau placaje, pot agrava problemele de igrasie.

2.4.2 Materiale - Înaintea reabilitării, trebuie efectuate analize de către un specialist în laborator, pentru a identifica materialele şi tehnologia de execuţie a straturilor componente ale faţadei, precum şi gradul de umiditate, cantitatea şi tipul de săruri din aceste straturi. Numai pe baza rezultatelor acestor analize se pot determina materialele şi măsurile potrivite, pentru care se va opta. Realizarea lucrărilor se va face doar cu firme de construcţii competente, care au un personal special pregătit profesional în acest domeniu. - Pentru repararea faţadelor istorice, pentru menţinerea caracterului istoric, foarte importantă este compatibilitatea materialelor noi folosite, cu cele existente, istorice. Trebuie utilizate materiale istorice specifice, cum sunt cărămida, tencuielile cu mortar de var, lemnul, sticla şi piatra naturală.Betonul, materialele artificiale, metalul, terasitul, piatra artificială, sunt interzise, fiind nespecifice şi neadecvate faţadelor istorice. Tencuielile din ciment şi cele „stropite cu mătura” sunt absolut interzise. - Din cauza epocilor diferite, din care datează clădirile istorice, trebuie cercetat exact ce materiale şi care tehnici sunt cele mai indicate. Pentru protejarea substanţei istorice este necesară menţinerea acesteia, prin lucrări

83

de întreţinere a suprafeţelor de tencuială, a elementelor decorative şi a cornişelor. - Tencuielile cu var hidraulic pot fi folosite la reabilitare, doar atunci când proprietăţile straturilor suport existente o permit. - Dacă se descoperă reparaţii contemporane neconforme cu prezentul regulament, acestea se vor îndepărta.Elementul constructiv respectiv se va reface pe baza modelelor oferite de exemplele istorice. - Aplicarea măsurilor de combatere a igrasiei este esenţială, ca prim pas în cadrul unei reabilitări adecvate şi durabile. În acest sens, utilizarea mortarului de asanare este justificată acolo unde este prezentă igrasia, în zonele afectate de umiditate şi săruri.

2.4.3Culoare şi zugrăveli - Culoarea este un element component important al faţadei. La alegerea ei trebuie consultat nu numai arhitectul ci şi un specialistpentru restaurări atestat de către Institutul Na�ional al Patrimoniului din Bucure�ti. - În limita posibilităţilor, zugrăvirea trebuie să se facă în culoarea iniţială. De aceea, se impune analizarea profesionistă a straturilor de zugrăveală. Culorile trebuie alese potrivit configuraţiei faţadei, respectând elementele decorative specifice, cum ar fi ancadramentele ferestrelor sau cornişele. - Compoziţia de culori aleasă trebuie să fie în armonie cu cea a clădirilor învecinate. Imaginea la stradă a întregului front de case nu trebuie deteriorată prin alăturarea de culori nepotrivite. O schimbare a culorilor se va pregăti printr-un concept unitar, în cadrul unui proiect de specialitate. Pe baza desenelor colorate şi a unor suprafeţe-mostre de zugrăveală se poate verifica dinainte efectul culorilor şi se poate obţine acceptul necesar din partea Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional al Judeţului Timiş. Evidenţierea prin culori diferite a unor porţiuni ale faţadei se va face cu discreţie, folosind nuanţe ale culorii de bază. Iniţial, clădirile din Timişoara aveau faţadele tratate în culorile: ocru, crem, verde deschis, sau nuanţe diferite de gri. - În trecut s-au utilizat doar zugrăveli de var, îmbunătăţite cu lianţi, ca uleiul de in sau caseină. Astăzi se pot utiliza zugrăveli cu coloranţi pe bază de pigmenţi minerali, în conformitate cu modelele istorice. Uneori, în funcţie de materialele suprafeţelor existente, pot fi folosite şi zugrăveli pe bază de silicaţi sau de răşini siliconice. Pentru alegerea materialelor şi a tehnologiei potrivite se va solicita opinia specialiştilor.

84

3. F ERESTRE

3.1 Considerente generale Ferestrele se numără printre cele mai importante elemente ale compoziţiei

faţadelor. Ferestrele istorice conferă faţadelor alăturate un aspect decorativ specific, atât prin proporţii, cât şi prin ramele şi tâmplăriile lor caracteristice.

În zonele istorice ale Timişoarei se păstrează o multitudine de ferestre istorice. În special la clădirile executate în jurul anilor 1900, ferestrele marchează imaginea decorativă tipică a faţadelor prin poziţionare, proporţii adecvate şi execuţia lor meşteşugărească foarte reuşită.

3.2 Evolu�ia istorică

Tâmplăria ferestrelor istorice a fost confecţionată din lemn uscat în mod natural. Ea prezintă calităţile superioare ale execuţiei manufacturiere. Până la sfârşitul secolului al 19-lea ferestrele erau duble, aşezate către limita exterioară a zidurilor, în planul faţadei. Deschiderea ferestrelor dinspre exterior se făcea în afară, iar a celor dinspre interior, înăuntru. Ulterior, deşi în majoritatea cazurilor ramele au rămas aşezate la circa 12 cm de la faţa zidurilor, ambele rânduri ale ferestrelor duble se deschideau spre interior, pentru a putea fi cură�ate (resoectiv reparate) din interior. Până după Primul Război Mondial, tâmplăria era tratată exclusiv cu culori din ulei de in. Ramele exterioare erau vopsite în general în nuan�e de brun sau verde, cele interioare erau vopsite cu nuan�e de alb. Ferestrele istorice au în general forme dreptunghiulare, latura mai lungă fiind cea verticală. Raportul dintre înălţime şi lăţime este de 1:1,5 până la 1:2. Raportul dintre supralumina de la partea superioară şi partea inferioară a ferestrei este de 1:3 sau 1:2.

3.3 Situa�ia actuală

Din păcate, în ultimii ani ferestrele istorice au fost înlocuite cu ferestre noi cu rame din material plastic. Acestea alterează aspectul plastic al faţadelor. Montarea lor duce deseori la îndepărtarea unor elemente decorative iniţiale din jurul golurilor ferestrelor. Din cauza etanşeităţii lor mult mai mari decât cea a ferestrelor istorice, nu mai are loc schimbul adecvat de aer, cel care duce la evacuarea umidităţii din interior. De aceea, pe pereţii interiori pot apărea urme de igrasie �i mucegai. Acesta este motivul pentru care se impune revenirea la ferestrele din lemn.

Împărţirea suprafe�ei ferestrei cu şprosuri (baghete) influenţează hotărâtor aspectul faţadei. În general, tâmplăria ferestrei este împărţită în plan vertical în două canate.

85

3.4 Recomandări �i interven�ii admise

3.4.1Reparare �i între�inere - Tâmplăria originală trebuie păstrată şi reparată conform execuţiei iniţiale.

- Repararea ferestrelor istorice este recomandabilă nu numai din punct de vedere al protec�iei monumentelor, ci este de cele mai multe ori procedeul cel mai ieftin. - Tâmplăria degradată poate fi de cele mai multe ori reparată cu mijloace simple şi la preţuri accesibile. Trebuie înlocuite numai elementele deteriorate, respectând modelul istoric. - Este posibil să se monteze geamuri termopan,cu binecunoscutele lor calităţi de izolare termică şi fonică şi în ramele de lemn existente ale ferestrelor. - Grilajele istorice, uneori meşteşugit realizate, trebuie conservate. Grilajele care lipsesc trebuie refăcute în conformitate cu originalul istoric. 6. F eroneria originală mai funcţionează de cele mai multe ori, dacă este curăţită şi eliberată de straturile de vopsea inutile. Feroneria originală trebuie recuperată, recondiţionată şi refolosită. 3.4.2Refacere - Confecţionarea, respectiv folosirea unor ferestre noi, este permisă numai acolo unde ferestrele originale nu mai pot fi în nici un caz reparate.

- În zonele istorice protejate se acceptă numai ferestre cu rame din lemn. - O fereastră cu rame din lemn executată de un meseriaş profesionist poate atinge aceleaşi valori de izolare termică şi fonică, ca şi o fereastră dinmaterial plastic,PVC. O fereastră termopan nu are în mod obligatoriu tâmplăria din PVC. Se pot construi perfect ferestre termopan cu tâmplărie din lemn. Astfel, se obţine un confort de locuire ridicat, respectându-se totodată şi cerinţele protecţiei monumentelor. - Refacerile trebuie executate numai din lemn. - Sunt de preferat ferestrele tip casetă, cum sunt majoritatea ferestrelor istorice. Tâmplăria exterioară trebuie să fie identică cu cea originală. - În cazul unor tâmplării noi, acestea trebuie să fie identice, ca proporţii, subîmpărţiri şi profile, cu cele iniţiale. - Multe dintre ferestrele istorice mai păstreză încă obloanele iniţiale de închidere cu clapete mobile. Obloanele istorice trebuie păstrate.Se recomandă a fi refăcute, acolo unde au existat şi nu mai există.

3.4.3 Interven�ii care sunt interzise - Modificarea proporţiilor golurilor la ferestrele istorice. - În zonele istorice protejate ramele din PVC sau aluminiu sunt interzise. - Folosirea rulourilor este interzisă, dacă clădirea nu a avut iniţial rulouri. - Rulourile moderne din material plastic, montate aplicat la exteriorul ferestrelor, sunt interzise.

86

- Mărirea golurilor din zidărie la ferestre dăunează imaginii faţadei, �i este interzisă. Tâmplăria nouă trebuie montată în golurile ferestrelor iniţiale, fără modificarea acestora.

3.4.4 Culorile - Vopsirea tâmplăriei ferestrelor se va face conform culorii istorice şi a concepţiei cromatice specifice a faţadei. - La pregătirea culorilor trebuie făcute probe �i investigaţiipremergătoare restaurării.

87

4. PORTALE,POR�I �I U�I DE INTRARE

4.1 Considerente generale Porţile de intrare şi uşile sunt elemente importante ale faţadelor,

contribuind în mare măsură la aspectul exterior al clădirilor. Martori istorici importanţi, uşile şi porţile de intrare originale, trebuie

neapărat păstrate şi restaurate.

4.2 Evolu�ia istorică Începând din secolul al XVIII-lea por�ile �i ferestrele unor clădiriau fost protejate cu mici frontoane, timpane sau copertine, mărturie a înaltei calităţi plastice a faţadelor din epoca respectivă.

Se păstrează unele portale istorice, care protejau intrările unor clădiri împotriva intemperiilor, încă din secolul al XVIII-lea. Aşezate deasupra unor goluri, cu o lăţime în general mai mică de trei metri, ele avansau fa�ă de fa�ada clădirii spre exterior mai pu�in de 50 cm din planul faţadei.

Încă din secolul al XVIII-lea la Timi�oara au existat două tipuri de por�i. - Atunci când exista o curte sau o grădină care ajungea până la stradă, sau

exista o altă cale de acces carosabil, intrarea carelor sau a trăsurilor pe suprafa�a parcelei se efectua printr-o poartă executată în gardul care împrejmuia grădina. Clădirea în sine avea doar o poartă pentru pietoni.

- La majoritatea caselor istorice, accesul carelor sau al trăsurilor se făcea prin porţicare închideau gangurile de intrare ale clădirilor, asigurându-seastfel accesul carosabil pe întreaga parcelă.

4.3 Situa�ia actuală

Se păstrează porţi monumentale datând din secolele al XVIII-lea, al XIX- lea şi de la începutul secolului al XX-lea. Unele dintre ele se prezintă în forma unor portale bogat ornamentate, cu porţi masive, cu ornamente din lemn, sticlă sau fier forjat.

Majoritatea golurilor din zidărie pentru porţi se termină la partea superioară cu “arce în mâner de coş” sausemicirculare. Atât arcele, cât �i păr�ile laterale ale por�ilor prezintă deseori ancadramente decorative, care corespund stilului clădirii respective. Remarcabile sunt de pildă ancadramentele baroce de la por�ile “Palatului Baroc“ (P�a Unirii 1), Palatul Episcopal Catolic (Str. Pacha 4) sau cele “Art Nouveau” de la edificiile de pe Splaiul Vladimirescu 6 �i Bd. 3 August nr. 3.

La baza laterală a golului porţii, pentru protecţia colţurilor se găsesc deseori “apără roţi”, borne masive din piatră sau metal. Porţilor carosabile au două canaturi, aripa din dreapta servind ca trecere pentru persoane, cea din stânga fiind deschisă numai în caz de necesitate.

88

Porţile de acces, mai ales cele executate în jurul anilor 1900, prezintă o mare varietate de modele, neîntâlnindu-se alăturat două porţi asemănătoare, şi nicidecum două por�i identice.

Porţile, uşile şi încuietorile prezintă la fiecare clădire istorică câte o singură unitate stilistică în consens cu stilul clădirii. Ele dau dovadă, deseori, de o deosebită măiestrie artizanală. De cele mai multe ori, ele reprezintă piese unicat, executate cu migală.Uneori în cadrul compozi�iei por�ii sunt inserate medalioane cu ini�ialele proprietarilor sau cu anul construc�iei, cum este cazul por�ii în stil neobaroc a edificiului de pe Bd. 3 August nr. 4, de pe Bd. 3 August nr.8 sau P�a Romanilor nr. 14.

Din păcate, la unele por�i, canaturile din lemn cu decora�iuni valoroase au fost în locuite cu u�i rudimentare din lemn sau tablă. Alte por�i istorice, cum este cea a edificiului de pe Str. 9 Mai nr.1 sunt deteriorate �i neîngrijite. La clădirea de pe Str. Mercy nr. 1 poarta istorică a fost înlăturată. Jumătatea stângă a gangului de intrare a fost transformată într-o dugheană cu tâmplărie din plastic de cea mai ieftină calitate, iar cea dreaptă a fost închisă cu o u�ă oribilă din tablă vopsită rudimentar, fără nici un fel de respect pentru stilul clădirii istorice.

4.4 Recomandări �i interven�ii admise - În cazul spa�iilor comerciale amplasate la stradă, se recomandă studierea posibilită�ii de a amenaja accesul în magazine, prin gangul de intrare în curtea interioară a clădirii istorice.

4.4.1 Reparare �i între�inere - Încuietori şi garnituri, care lipsesc, trebuie înlocuite cu piese recuperate, din aceeaşi epocă, sau cu replici realizate după fotografii de epcă. De cele mai multe ori, piesele istorice redevin funcţionale şi se pot refolosi, după o curăţire atentă şi amănunţită. - Dacă, din motive funcţionale, sunt necesare încuietori suplimentare, acestea trebuie executate cu forme cât mai discrete, din materiale corespunzătoare modelelor istorice. - Deseori starea de degradare a uşilor sau porţilor pare a fi mai gravă, decât este ea în realitate. În multe cazuri, sub straturile de vopsea scorojită şi de feronerie ruginită, substanţa originală este încă în stare bună. Repararea este posibilă cu mijloace meşteşugăreşti şi cheltuieli reduse. - Pentru pregătirea reparării este necesar ca un specialist să analizezeze pe baza unui desen degradările, iar prin investigaţii speciale să fie determinate straturile succesive de vopsea şi culoarea originală.Este strict necesar ca executarea reparaţiilor să se efectueze doar cu metode meşteşugăreşti tradiţionale - Lucrările propuse trebuie autorizate de către autorităţile abilitate. - Straturile de vopsea şi elementele de feronerie vor fi îndepărtate cu grijă. Apoi tâmplarul va repara sau va înlocui zonele din lemn degradate, folosind tehnici meşteşugăreşti tradiţionale. Pentru ca substanţa originală să fie

89

păstrată în cât mai mare măsură, dar şi pentru ca repararea să fie cât mai puţin costisitoare, se înlocuiesc numai părţile din lemn foarte degradate. - În special la ornamentele filigrane din lemn, este necesar ca un meseriaş cu calificare specială să înlăture cu prudenţă straturile vechi de vopsea. Numai în mod excepţional poate adăuga substanţă nouă lemnoasă, cu avizul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional a Judeţului Timiş. - De regulă, este suficientă aplicarea unor straturi de ulei de in, pentru protecţia împotriva intemperiilor. Şi aici este valabil pricipiul “mai puţin înseamnă mai mult.” Acelaşi principiu este valabil şi pentru feroneria decorativă, unde specialistul va aplica măsurile anticorozive necesare. - Amprentele uzurii exprimă vechimea uşii şi nu sunt un motiv pentru înlocuirea por�iunii respective. 4.4.2 Înlocuirea por�ilor �i u�ilor 7. N umai în caz că restaurarea unor porţi nu mai este posibilă, sau dacă uşile istorice au fost între timp necorespunzător înlocuite, ele trebuie refăcute, prin reconstituirea modelului original cu ajutorul fotografiilor şi al desenelor vechi sau a altor indicii. În orice caz este necesară preluarea proporţiilor şi a împărţirilor specifice stilului original. Propunerile trebuie să facă obiectul unei documentaţii tehnice, care se analizează şi se avizează în cadrul Direcţiei pentru Cultură, şi Patrimoniu Naţional a Judeţului Timiş. - Realizări din materiale atipice, ca materialele plastice sau metalele, nu sunt permise. 4.4.3Vopsirea u�ilor - Vopsirea trebuie să asigure lemnului prelucrat protecţia la intemperii şi să ofere un efect decorativ. - Culoarea trebuie integrată contextului general al faţadei, în special celui al ferestrelor. Propunerile trebuie avizate în cadrul Direcţiei pentru Cultură, şi Patrimoniu Naţional a Judeţului Timiş. - De preferat sunt vopselele tradiţionale, pe bază de ulei de in, care produc efectul cel mai apropiat de cel al vopselei originale. - În cazul folosirii unor vopsele produse industrial se va verifica dacă acestea sunt suficient de elastice şi dacă sunt deschise la difuzie, lăsând lemnul să respire. Utilizarea unor vopsele neadecvate cauzează degradări rapide.

90

5. VITRINE

5.1 Considerente generale

Spa�iile comerciale cu suprafa�ă redusă gen prăvălii şi „boutique”-uri, ca �i unită�ile de gastronomie, restaurantele, cafenelele �i cofetăriile, contribuie la sporirea atractivită�ii zonelor istorice. Spre exterior, către stradă, ele prezintă publicului activitatea lor atât prin intermediul vitrinelor, cât �i al firmelor �i reclamelor.

5.2 Evolu�ia istorică Cele mai multe clădiri istorice erau destinate locuirii. În secolul al XVIII-

lea în cartierul Cetateşi în zonele centrale ale celorlalte cartiere, existau mici magazine.

Primele vitrine erau dezvoltate pe verticală, asemenea ferestrelor de la etaj, prin preluarea axelor acestora. Deseori, ele se terminau la partea superioară printr-un arc şi erau prevăzute spre exterior cu portale şi cu obloane din lemn, care permiteau închiderea spre exterior a vitrinelor.

La clădirile din jurul anilor 1900, care aveau magazine la parter, au apărut vitrine cu ferestre cu suprafe�e mai ample, ce nu erau montate în zidărie, ci în rame masive din lemn, aşezate în faţa zidăriei.

5.3 Situa�ia actuală Între anii 1960 şi 1990, în cadrul unor ac�iuni de “modernizare” gre�ită

s-au executat în zonele istorice ale Timi�oarei sute de vitrine cu suprafe�e vitrate mari, extinse pe orizontală. Acestea au dus la o alterare gravă a faţadelor iniţiale. A fost îndepărtată atât decoraţia aferentă ancadramentelor vitrinelor, cât �i cea a suprafe�ei de fa�adă aferentă parterelor . Zidăria de cărămidă a fost înlocuită cu betonul armat. Aceste deschideri prea mari, incompatibile cu compoziţia faţadelor, au deteriorat considerabil imaginea oraşului istoric.

5.4 Recomandări �i interven�ii admise

5.4.1 Reabilitarea vitrinelor - În cazurile în care vitrinele istorice au fost modificate se recomandă revenirea la forma ini�ială a vitrinelor. Cu ocazia măsurilor de reabilitatare a faţadelor la clădiri cu spaţii comerciale, unde, prin intervenţiile greşite din secolul al XX-lea, s-a deteriorat imaginea iniţială a faţadei, trebuie revenit fie la faţada iniţială, sau la o imagine în concordanţă cu cea iniţială.Lucrările sunt permise numai cu avizul Comisiei Na�ionale a Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii �i Patrimoniului Na�ional în cazul monumentelor dib grupa A, respectiv analiza în cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice �i avizul Direc�iei pentru

91

Cultură �i Patrimoniul Na�ional al Jude�ului Timi� în cazul monumentelor din grupa B.Reconstituirea faţadei iniţiale este posibilă prin efectuarea unor analize şi studii, utilizând fotografii vechi şi descrieri, desene ale arhitecţilor sau documente de arhivă. - Cu ocazia refacerii tâmplăriei vitrinelor, materialele care nu sunt agreate (material plastic, aluminiu sau alte metale) vor fi înlocuite cu cele tradiţionale, în general din lemn. - Vitrinele noi, ale căror goluri sunt prea mari faţă de contextul întregii faţade, vor fi redimensionate corespunzător. Tâmplăria va fi astfel realizată, încât să se creeze o adaptare la proporţiile faţadei istorice. - În cazul înlocuirii func�iunii reziden�iale cu spa�ii comerciale la parterul unor clădiri istorice, trebuie păstrat nealterat specificul, simetria şi configuraţia iniţială a faţadei. Vitrinele şi uşile de acces în spaţiile comerciale trebuie să preia axele verticale ale golurilor ferestrelor de la etaj. Proporţiile noilor goluri de vitrine trebuie concepute în armonie cu cele ale golurilor din zidărie existente. Este interzisă distrugerea elementelor decorative şi a ancadramentelor istorice. În cazurile în care prin argumentări bine justificate este necesară mărirea golurilor de la parter pentru amenajarea unor vitrine, limita maximă a posibilită�ii de interven�ie (care nu este �i cea care este recomandată în general) o constituie demolarea parapetului �i întregirea ancadramentului original în consens cuexpresia plastică generală �i stilul fa�adei. Lucrările sunt permise numai cu avizul Comisiei Na�ionale a Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii �i Patrimoniului Na�ional în cazul monumentelor din grupa A, respectiv analiza în cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice �i avizul Direc�iei pentru Cultură �i Patrimoniul Na�ional al Jude�ului Timi� în cazul monumentelor din grupa B. - Tâmplăria se va executa din lemn şi doar în cazuri cu totul excepţionale, când situaţia specifică a acelei clădiri o cere, din metal. Lăţimea vizibilă a profilelor tâmplăriei trebuie să se limiteze la minimul, care este posibil, din punct de vedere tehnic. 5.4.2 Interven�ii care sunt interzise - Nu se admit vitrinele înşiruite, obţinute prin desfiinţarea zidăriei dintre golurile ferestrelor de la parter, zidărie care se regăseşte cu aceleaşi dimensiuni şi între ferestrele de la etaj. - Vitrinele se realizează numai la parterele clădirilor. Nu este permisă desfiinţarea în întregime a soclului. Noile accese vor fi astfel propuse, încât să nu fie necesară desfiinţarea aerisirilor sau a eventualelor intrări existente în pivniţă.

5.4.3Vopsirea tâmplăriei vitrinelor - Coloritul se va adapta contextului cromatic general al întregii faţade.

- Recomandările de la subcapitolul “Vopsire”, din cadrul capitolului “Porţi şi Uşi de Intrare”, sunt valabile şi aici.

92

6.COPERTINE 6.1 Considerente generale Copertinele servesc la protejarea de soare �i de intemperii a intrărilor la

magazine. Ele reprezintă �i un element de reclamă, putând spori atractivitatea accesului în magazine.

6.2 Evolu�ia istorică Cele mai vechi acuarele reprezenând zone comerciale din Timi�oara

datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea. În acea vreme, atât accesele la unele magazine, cât �i vitrinele acestora erau deja protejate cu copertine de diferite culori, în concordan�ă cu cromatica generală a clădirilor istorice respective.

6.3 Situa�ia actuală În perioada dictaturii comuniste nu se dădea importan�ă atractivită�ii

magazinelor (în care oricum nu prea existau mărfuri de vânzare). De aceea copertinele marcând accesul în magazine constituiau o excep�ie în zonele istorice ale Timi�oarei.

Situa�ia s-a schimbat radical odată cu introducerea economiei de pia�ă. În zonele istorice ale Timi�oarei au apărut, alături de copertine care sunt în consens cu expresia plastică a clădirii istorice respective, �i numeroase exemple negative. Între acestea sar în ochi: copertina în stil “chinezesc“- kitsch aplicată la restaurantul “Marele Zid Chinezesc“ pe fa�ada clădirii în stil eclectic istoricist (cu elemente neobaroce) de pe Str. Alexandri 2, sau copertina din material plastic ro�u de la “Pinguin Fast-Food“ aplicată pe fa�ada în stil classicist a edificiului din P�a. Libertă�ii 4. Copertine din material plastic ro�u au fost aplicate �i fa�adei în stil clasicist de pe Str. 3 August nr. 29 (P�a Romanilor) sau fa�adei în stilul anilor 1900 (Sezession) de pe Str. 3 August 33(P�a. Traian).

6.4 Recomandări �i interven�ii admise

- Amplasarea copertinei pe faţada la stradă trebuie făcută numai atunci când o permite specificul clădirii istorice. - Copertinele nu trebuie să stânjenească spaţiul stradal, trotuarele trebuie să prezinte lăţimi corespunzătoare. Este necesar ca acoperirea să fie realizată cu materiale textile simple şi în culori discrete, în concordanţă cu cromatica generală a faţadei.

6.4.1Interven�ii care sunt interzise - Nu sunt permise copertinele executate din materiale plastice, şi nici cele colorate strident.

93

- Copertinele nu trebuie să acopere ornamentele şi alte elemente decorative ale faţadei. Amplasarea lor trebuie bine concepută. Se impune atât poziţionarea, cât şi dimensionarea discretă.

94

7. FIRME �I RECLAME 7.1 Considerente generale Firmele şi reclamele sunt importante pentru activităţile comerciale. Ele

sunt prezenţe inevitabile, care ar trebui să sporească atractivitatea spaţiului stradal istoric. Adeseori se uită că o faţadă armonioasă, bine concepută, împreună cu o reclamă discretă şi plăcută, este cea mai atrăgătoare soluţie, fiind şi o garanţie a calităţii produselor din magazin.

Firmele şi reclamele tradiţionale, deseori executate manufacturier, merită a fi menţinute ca parte integrantă a faţadei istorice.

7.2 Evolu�ia istorică Pe imaginile unor zone comerciale ale Timi�oarei din prima jumătate a

secolului al XIX-lea sunt redate firme comerciale discrete în concordan�ă cu aspectul plastic al fa�adelor respective. Încă de atunci existau două tipuri de firme �i “semne de casă“, prin care magazinele �i ospătăriile respective atrăgeau clien�ii. Cele mai multe fime erau amplasate discret în planul fa�adei deasupra intrării. Mai ales ospătăriile aveau însă �i “semne de casă“, prin care î�i atrăgeau clien�ii, sus�inute de elemente de feronerie, executate me�te�ugit, perpendiculare pe planul fa�adei. Cele mai cunoscute “semne de casă“ au fost elefantul semnalizând “Ospătăria la Elefant” situată în actuala P�a. Unirii nr. 3 �i stru�ul ospătăriei “La Stru�” în P�a. Unirii 11.

7.3 Situa�ia actuală Majoritatea firmelor din zonele istorice ale Timi�oarei sunt corect

dimensionate �i au forme în consens cu modelele istorice. Există �i unele firme stridente �i supradimensionate, cum este cea a cazinoului de pe Str. Lucian Blaga nr.3.

7.4 Recomandări generale

- Amplasarea de firme şi reclame în zonele istorice se poate face numai pe baza autorizării lucrărilor, cu avizul prealabil al Direcţiei pentru Cultură, şi Patrimoniu Naţional a Judeţului Timiş. Documentaţia necesară se întocmeşte de către un proiectant autorizat, ea conţinând obligatoriu referiri la materialele şi culorile ce se vor folosi. - Firmele şi reclamele trebuie poziţionate numai la parter. - Elementele de signalistică pentru persoanele juridice şi persoanele fizice autorizate, care îşi desfăşoară activitatea la etajele superioare ale clădirilor istorice, vor fi montate la parter, în planul faţadei, în imediata vecinătate a porţii de acces în imobil, într-un sistem unitar, ca un panou de afişare colectiv.

95

- Mai multe firme şi reclame amplasate pe aceeaşi faţadă vor trebui să creeze un ansamblu armonios. Este indicat ca mai multe firme să fie grupate ordonat, vertical şi orizontal, pe un singurpanou. - Firma sau reclama nu trebuie să acopere elementele de decor ale clădirii. Se recomandă o dimensionare potrivită, în raport cu mărimea faţadei respective. - Se recomandă ca firmele sau reclamele să folosească, pe cât posibil, simbolurile tradiţionale ale respectivului domeniu de activitate. - Caracterul literelor înscrise pe firme se va alege corespunzător firmei ca ansamblu, reprezentativ pentru acel domeniu de activitate, cât şi corespunzând caracterului general al faţadei.

- Culoarea se va alege potrivit contextului cromatic al faţadei existente. - Amplasarea unor bannere, flamuri sau steaguri este posibilă doar pentru perioade scurte de timp, de regulă 10 zile, dar numai după ce au fost autorizate în prealabil.

7.4.1Amplasarea şi configurarea firmelor şi reclamelor Firmele şi reclamele se deosebesc prin poziţionarea lor, fiind amplasate

fie în planul faţadei (deci paralel cu faţada), fie perpendicular pe faţadă. Amplasarea în consolă, perpendicular pe faţadă

- Reclamele trebuie să fie integrate conceptului şi împărţirii generale a faţadei. - Se preferă execuţiile tradiţionale, de pildă din fier forjat, cu referire la simbolurile tradiţionale ale respectivului domeniu de activitate. - Se recomandă plăcile transparente, cu rame din metal, cu dimensiunile de 0,2 până la 0,5 m. Ele nu trebuie să depăşească 0,90 m din planul faţadei şi să aibe la partea inferioară cel puţin 2,5 m înălţime (distan�ă) de la nivelul trotuarului. Amplasarea în planul faţadei - Firma sau reclama va trebui adaptată, din toate punctele de vedere, atât

contextului faţadei pe care urmează a fi montată cât şi faţadelor învecinate. - Înscrisul se va aplica direct pe faţadă, şi nu pe suport. Firma scrisă va fi

alcătuită din litere alăturate. Înălţimea literelor va fi de maxim 35 cm. Lungimea scrisului nu va depăşi ½ din lungimea faţadei. Limita inferioară şi cea superioară a scrisului vor fi obligatoriu distanţate faţă de elementele decorative orizontale şi faţă de limita superioară a golurilor de zidărie, deasupra cărora vor fi poziţionate. 7.4.2 Sunt interzise: - Reclamele cu o cromatică stridentă, cele cu lumini intermitente sclipitoare

sau cele agresiv luminate, cât şi instalaţiile acustice de publicitate. - Amplasarea automatelor pentru orice fel de mărfuri în spaţiul public, pe

faţadele din zonele istorice sau în faţa acestora. 7.4.3Iluminatul firmelor �i reclamelor

- Luminatul trebuie să se facă decent cu corpuri de iluminat montate pe faţadă, în apropierea firmelor.

96

- Pentru iluminare sunt permise doar spoturi sau corpuri de iluminat

amplasate cât mai discret pe faţadă.

97

8. CUR�I INTERIOARE 8.1 Considerente generale Curţile interioare timişorene sunt rezultatul unui îndelungat proces de

dezvoltare organică în interiorul parcelei. Mărturii ale dezvoltării organice a zonelor istorice, cur�ile interioare trebuie păstrate în ansamblu.

8.2 Evolu�ia istorică La Timi�oara cle mai vechi cur�i interioare au apărut în secolul

al XVIII-lea în Cartierul Cetate. Aici clădirile formau fronturi continue la stradă, având anexele amplasate în cur�ile interioare.

În celelalte cartiere, casele erau amplasate izolat în lungul uneia dintre laturile lungi ale parcelei, similar caselor din satele bănăţene din acea perioadă. În aceste cartiere, curţile interioare au apărut abia în secolul al XIX-lea sau chiar la începutul secolului al XX-lea. Parcelele din aceste cartiere sunt de regulă înguste şi adânci.

8.3 Situa�ia actuală Ansamblurile sunt alcătuite din clădirea din faţă, de la stradă, şi din

clădirile anexe şi corpurile auxiliare, care se întind în curte, în lungul laturilor lungi şi, de cele mai multe ori, şi pe latura posterioară a parcelei.

În general, accesul se face printr-o poartă mare şi gangul, care străbate clădirea din faţă, de la stradă. La parterele corpurilor auxiliare se accede din curte, la etajele corpurilor auxiliare prin scări amplasate în gangurile de intrare şi prin cursive (tipice de altfel arhitecturii vieneze, unde sunt denumite “Pawlatschen”). Cursivele, de cele mai multe ori deschise spre curtea interioară, alteori închise cu ferestre,genereazăambianţa deosebită a multor curţi interioare timi�orene.

Solu�ii deosebite prezintă acele cur�i interioare, care au fost acoperite cu luminatoare �i acoperi�uri din sticlă încă din perioadele istorice, cum sunt cur�ile interioare ale caselor de pe Str. Matei Corvin nr.4 �i Str. Eugeniu de Savoya nr. 6.

Un caz aparte îl reprezintă cur�ile interioare aflate între P�a. Romanilor �i Str. �tefan cel Mare din cartierul Fabric. Ini�ial proprietă�ile formau o singură parcelă, care se întindea de la Str. �tefan cel Mare �i până la P�a. Romanilor. Ini�ial s-au construit clădirile de pe actuala Str. �tefan cel Mare, apoi cele care formează frontul de est al Pie�ei Romanilor. În trecut se putea circula de la P�a. Romanilor la Str. �tefan cel Mare prin cur�ile interioare. Este necesar să se revină la această stare de lucruri.

Tradiţional, exista o combinaţie echilibrată între funcţiunile de locuit şi cele gospodăreşti. Astăzi, curţile sunt intens folosite ca suprafeţe pentru diverse activităţi comerciale, ca locuri de parcare, locuri de depozitare a

98

gunoiului menajer sau a altor obiecte devenite nefolositoare (cum este, de pildă cazul la clădirea de pe Str. Eugeniu de Savoya nr. 12).

Destinaţia obişnuită a cursivelor, de a servi unor activităţi casnice, ca de exemplu uscatul rufelor, este în mare parte restrânsă.

Există �i unele exemple pozitive de cur�i interioare reabilitate corect, constituind exemple demne de urmat, cum sunt cur�ile clădirilor de pe Str. A. Pacha nr.8 sau Str. Paul Chinezul nr.2.

Varietatea compoziţională a curţilor interioare este determintă de faţadele posterioare ale clădirii de la stradă şi de cele ale cursivelor. Există diferite tipuri de cursivă: cu structuri masive din lemn, piatră naturală, masive din zidărie sau cu elemente portante din metal �i elemente decorative din fier forjat.

Clădirile anexe erau destinate activităţilor gospodăreşti sau celor productive. În spatele curţilor erau amenajate deseori grajduri sau depozite de lemn de foc. Astăzi ele sunt deseori folosite ca locuinţe

Deseori atât parapetele, cât şi structura cursivelor, prezintă calităţi decorative deosebite, fiind executate cu măiestrie artistică. De aceea, cursivele trebuie reabilitate.

8.4 Recomandări �i interven�ii admise

- Pentru valorificarea curţilor interioare trebuie îndepărtate folosirile neadecvate. Suprafeţele cur�ilor trebuie amenajate pentru utilizări multiple. Prin amenajarea de mici spaţii verzi, eventual locuri de joacă pentru copii, având şi bănci pentru recreere, poate rezulta un ansamblu de spaţii atractive. - Pe fiecare parcelă trebuie menţinut un raport armonios între suprafaţa construită şi cea care trebuie să rămână neconstruită, pentru a reveni la imaginea armonioasă, pe care au avut-o curţile interioare iniţial. - Se acceptă transformarea cur�ilor interioare în spa�ii publice

8.1Clădirile anexe �i instala�ii - Este necesar să fie îndepărtate construcţiile anexe parazitare, realizate în perioadele recente, care dăunează şi din punct de vedere al aspectului estetic. Deocamdată acest lucru nu se poate întâmpla cu cele care sunt folosite ca locuinţe. - Amplasarea absolut întâmplătoare în curţile interioare a grupurilor de cutii poştale, a cablurilor şi conductelor instalaţiilor tehnice, precum şi a locurilor pentru depozitarea gunoiului menajer, deteriorează aspectul curţilor interioare istorice.

8.2Materialele de construc�ii - Curţile interioare aveau aproape întreaga suprafaţă pavată cu materiale naturale, întreruptă numai de ronduri pentru flori, arbuşti şi plante agăţătoare. Vechile pavaje, din dale plate de piatră naturală, calupuri din piatră naturală, sau, mai rar din lemn, contribuie împreună cu suprafeţele verzi la eliminarea prafului şi înlesnesc drenarea apelor pluviale. Ele asigură

99

curţilor o atmosferă plăcută, de aceea trebuie refăcute, dacă au fost înlăturate. - Suprafeţele pavate etanş cu ciment sau asfalt sunt atipice curţilor istorice. Ele împiedică posibilitatea unei reamenajări a curţii şi trebuie înlăturate. - Pavajele noi, din materiale naturale, trebuie realizate cu pante uşoare spre mijlocul curţii, pentru a asigura dirijarea apelor meteorice, îndepărtându-le de pereţii exteriori ai clădirilor, reducând astfel riscul apariţiei igrasiei.

8. M aterialele contemporane neadecvate (materiale plastice) trebuie înlăturate.

9. E ste absolut necesar ca traseele instalţiilor tehnice şi de alimentare cu energie să fie discret integrate în compoziţia existentă.

100

9. ILUMINATUL STRADAL 9.1 Considerente generale Iluminatul stradal nocturn constituie o componentă importantă a

aspectului estetic al zonelor istorice. Iluminatul stradal trebuie realizat cu abilitate �i sensibilitate pentru valorile zonelor istorice ale ora�ului.

9.2 Evolu�ia istorică În secolul al XVIII-lea iluminatul public se realiza cu „lămpi de ulei“. Pe

acuarelele reprezenând actuala P�a. Unirii în prima jumătate a secolului al XIX-lea se pot vedea stâlpii, probabil din lemn, pe care sunt montate felinare din metal �i sticlă pentru iluminatul stradal.

În anul 1857 se introduce iluminatul cu gaz lampant, iar în anul 1884 se introduce iluminatul electric general al străzilor.Re�eaua electrică timi�oreană, pusă în func�iune în 1884, acoperea de la început 10 km pătra�i. Unele surse afirmă, că spre deosebire de alte ora�e, în care iluminatul electric al străzilor fusese introdus punctual cu câ�iva ani mai înainte, Timi�oara a fost primul ora� de pe continentul european, în care s-a introdus iluminatul stradal ca sistem general pentru un întreg ora�.

Pe căr�ile po�tale ilustrate din jurul anului 1900 se pot vedea corpuri de iluminat montate pe clădiri prin intermediul unor console metalice, care se remarcă prin feroneria tipică acelei epoci.

9.3 Situa�ia actuală După perioada dictaturii comuniste, în care iluminatul stradal fusese în

mare parte desfiin�at,s-au realizat progrese importante în reintroducerea acestuia. În pofida acestui aspect general pozitiv, au rămas unele zone istorice în care iluminatul este deficitar (de pildă la intersec�ia străzilor Eugeniu de Savoya �i Episcop Augustin Pacha în cartierul Cetate).

9.4 Recomandări

- Este necesară abordarea iluminatului stradal în zonele istorice în concept unitar, a�a cum a fost prevăzut în proiectul “Concept integrat de măsuri pentru reabilitarea prudentă �i revitalizarea economică a cartierelor istorice din Timi�oara“ pentru cartierul Cetate. - La clădirile monument istoric trebuie realizat un proiect general de iluminat al faţadei de către un arhitect abilitat.

101

10. A MPLASAREA INSTALA�IILOR TEHNICE

CONTEMPORANE PE CLĂDIRILE ISTORICE

10.1 Considerente generale Amplasarea instalaţiilor tehnice vizibile în perimetrul stradal are un

impact negativ asupra imaginii zonelor istorice.

10.2 Evolu�ia istorică La sfâr�itul secolului al XIX-lea,odată cu introducerea curentului electric,

au apărut �i cablurile pentru furnizarea acestuia, care au început să influen�eze aspectul zonelor istorice ale Timi�oarei. Introducerea altor factori tehnici pentru sporirea confortului urban (telefonie,gaz metan, televiziune �i internet, climatizare etc.) au afectat negativ aspectul zonelor istorice.

10.3

Situa�ia actuală Numeroase instala�ii tehnice montate pe clădiri desfigurează faţadele

istorice. 10. C ablurile de alimentare cu energie electrică �i cele de telefonie au în general trasee vizibile de-a lungul pereţilor exteriori sau ai celor din gangurile de intrare în curţile interioare. Traseele lor sunt de cele mai multe ori haotice, absolut întâmplătoare, dezordonate, divers colorate, traversând porţiuni ale faţadelor, deteriorând elementele decorative ale acestora, precum şi arcurile sau bolţile gangurilor de intrare. Cablurilor şi conductelor li se adaugă foarte des întrerupătoare, contoare şi diferite sisteme de fixare. - Casetele de distribuire �i conductele de gazmetan menajer, groase demai mulţi ţoli,sunt vopsite intens cu galbenstrident �i alterează frecventaspectul parterelor unor clădiri istorice. - Instalaţiile de ventilaţie, climatizare şi de aer condiţionatsunt montate frecvent pe fa�adele istorice. - Dispozitivele necesare antenelor şi antenelor paraboliceafectează tot mai des imaginea acoperişurilor.

10.4 Recomandări 10.4.1 Reţele edilitare

- Responsabilităţile referitoare la reţelele edilitare fiind de competenţa societăţilor furnizoare/distribuitoare, este necesară colaborarea şi capacitarea acestora.Pentru reducerea impactului vizual negativ al traseelor aparente ale

102

reţelelor de aprovizionare tehnică asupra imaginii oraşului, societăţile furnizoare trebuie ca în viitor, cu ocazia unor intervenţii sau înlocuiri, să convină asupra amplasării traseelor conductelor şi cablurilor, astfel încât acestea să nu mai fie aparente, ci cât mai pu�in vizibile – amplasate în �li�uri, respectându-se astfel imaginea istorică a zonei. - Alte probleme sunt legate de reţeaua edilitară subterană de alimentare cu apă şi de cea de canalizare. Fisurile din conducte, datorate vechimii reţelei, conduc la infiltrări de apă la nivelul terenului, în aşa măsură, încât este afectată şi substanţa construită, din cauza apariţiei umezelii. Se impune aşadar reabilitarea întregii reţele edilitare de apă şi canalizare, atât în vederea eliminării pierderilor, cât şi pentru protejarea construcţiilor.

10.4.2 Instalaţiile echipării cu utilităţi tehnice - Cablurile şi conductorii trebuie ascunşi sub tencuială sau în tubulaturi amplasate invizibil. - Distribuitorii electrici şi conductorii de legătură trebuie amplasaţi în casete închise, aşezate în spaţii speciale, prestabilite. Nu este permisă montarea lor pe faţade. - Conductele de gaz ar trebui să aibă exclusiv trasee subterane, care să conducă direct la locuinţe. Totodată este necesar ca regulatoarele de presiune, contoarele şi robineţii să se poziţioneze pe coridoare sau în alte spaţii interioare.

10.4.3 Antenele - Supraconstrucţiile tehnice montate pe acoperişuri nu trebuie să fie vizibile de la stradă. Cu ocazia reabilitării clădirilor compuse din mai multe apartamente este necesară şi realizarea comasării antenelor pe laturile posterioare, spre curte, ale clădirilor şi nu pe laturile orientate spre stradă.

103

11. Glosar de termeni

104

105

FP 53-01, Ver. 1 1

Municipiului Timişoara Primăria Se aprobă Direcţia Dezvoltare PRIMAR Centrul de Coordonare pentru Reabilitarea Dr. Ing. Gheorghe Ciuhandu Cartierelor Istorice din Timişoara SC2011 – 10806/23.05.2011

Referat

privind aprobarea Studiului de Fundamentare Istorică „Zone construite protejate – Timişoara 2011”

Planul Urbanistic General (PUG) al unei localităţi este un proiect strategic, care face parte din programul de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare a localităţilor. PUG-ul constituie cadrul legal pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare conform Legii 350/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cuprind analiza, reglementările şi Regulamentele Locale de Urbanism pentru întreg teritoriul administrativ al unităţii de bază (al localităţii respective, atît din intravilan, cât şi din extravilan). Noul Plan Urbanistic General al Timişoarei va constitui baza legislativă principală pentru dezvoltarea Municipiului Timişoara în următorul deceniu. Pentru realizarea acestui obiectiv strategic este necesară întocmirea unui studiu de fundamentare istorică ce va sta la baza Regulamentului Local pentru Zonele Istorice Protejate din Municipiul Timişoara. Datorită evoluţiei parcurse în ultimele trei secole, în Municipiul Timişoara există peste 14.500 de clădiri istorice localizate în trei cartiere diferite, constituind cea mai mare zonă istorică protejată din România. Faptul că oraşul a fost construit pe baza unor planuri prestabilite, proiectate „la planşetă“ în secolul al XVIII-lea, constituie un unicat absolut în România şi o raritate în Europa şi în lume, sporind valoarea de unicat a zonelor istorice timişorene. Încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea au fost proiectate mai multe cartiere. Centrul, inima vitală a întregului sistem urban, a constituit-o Cartierul Cetate, înconjurat pe atunci de o puternică centură de fortificaţii. Cartierul posedă o reţea stradală rectangulară, dominată de spaţiul public a două pieţe, unică în România. În acest cartier s-au concentrat în secolul al XVIII-lea principalele funcţiuni administrative, culturale şi de cult, precum şi militare ale oraşului. De aceea în Cartierul Cetate se păstrează cele mai vechi monumente din oraş, cum sunt Castelul (actualul Muzeu al Banatului), biserica episcopală ortodoxă (azi Catedrala Sârbească), sau Palatul Baroc. Pentru că în cartierul central, Cetate, nu s-au putut amplasa toate funcţiunile urbane, la o distanţă de 948 m de limita exterioară a fortificaţiilor (adica cca 2 km de centru actual al Cartierului Cetate), distanţă cerută de normele militare valabile în acel timp, se proiectează noi cartiere. Pentru funcţiunile de producţie - pentru manufacturile care încep să funcţioneze încă din această perioadă şi pentru zona de locuit aferentă lor – se construieşte cartierul Fabric, aprobat ca şi cartier de locuit în anul 1744. Tot în anul 1744, s-a aprobat construirea cartierelor Mehala şi a cartierului numit din anul 1773 Iosefin. În anul 1892 se renunţă la caracterul de fortăreaţă militară al cetăţii. Pentru legarea cartierelor, care până atunci s-au dezvoltat ca unităţi urbanistice separate, se întocmesc proiecte urbanistice noi. Acestea prevedeau legarea Cartierului Cetate prin bulevarde largi de cartierele existente şi

FP 53-01, Ver. 1 2

construirea în spaţiile interstiţiale dintre cartiere. În general bulevardele au fost construite anterior anului 1914, anul izbucnirii Primului Război Mondial. Spaţiile interstiţiale au fost ocupate cu cartiere de vile şi parcuri, începute a se construi înainte de anul 1914 şi executate, în mare parte (dar nu în totalitate), până în anul 1944. Datorită evoluţiei parcurse, în Municipiul Timişoara se păstrază peste 14.500 de clădiri reflectând întreaga evoluţie a arhitecturii europene din secolul al XVIII-lea şi până în prezent. Este documentată ca într-un adevărat „muzeu în aer liber“, evoluţia tururor stilurilor arhitecturale europene de la baroc până la arhitectura „stilului internţional“ şi „cubist“ al perioadei interbelice. Salba de parcuri din jurul Begăi, de o valoare peisagistică unică, încoronează acest preţios muzeu în aer liber. Având în vedere valoarea deosebită a zonelor istorice ale Timişoarei atât pe plan naţional, cât şi pe plan european şi internaţional, este imperios necesară reglementarea exactă a condiţiilor de intervenţie asupra clădirilor (şi a parcelelor şi ansamblurilor) din zonele istorice în vederea menţinerii caracterului istoric şi evitării alterării/pierderii acestui patrimoniu cultural unic în România. La baza acestor reglementări stă o analiză aprofundată, fundamentată pe studiul arhivelor istorice, care este prezentată în Studiul de Fundamentare Istorică ataşat, elaborat în conformitate cu Ordinul nr. 562/2003 al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului pentru aprobarea Reglementării Tehnice “Metodologie de elaborare şi conţinutul- cadru al documentaţilor de urbanism pentru zone construite protejate (PUZ)” Având în vedere cele expuse mai sus,

PROPUNEM spre aprobare:

- Studiul de Fundamentare Istorică “Zone construite protejate – Timişoara 2011” întocmit de către Direcţia Dezvoltare. Director executiv Direcţia Dezvoltare Instituţia Arhitectului Şef Arh. Aurelia Junie Arh. Ciprian Cădariu Serviciu CCRCIT Arh. Mihai Opriş, Expert CIM

Avizat juridic, Cons. Juridic Mirela Lasuschevici

Redactat cons. Maria Telbis