Hotararea 68/25.02.2014 privind completarea Anexei nr.1 a Hotărârii Consiliului Local nr. 132 din 24.03.2009 - privind conferirea unei identităţi culturale, artistice, turistice şi educative Timişoarei prin realizarea în Parcul Central a unei Alei a Personalităţilor

FO53-01 VER2

ROMÂNIA JUDEŢUL TIMIŞ MUNICIPIUL TIMIŞOARA DIRECŢIA COMUNICARE SC 2014 - 3336/10.02.2014

APROBAT

PRIMAR,

NICOLAE ROBU

REFERAT

privind modificarea Anexei nr.1 a HCL 132 din 24.03.2009 privind conferirea unei identităţi

culturale, artistice, turistice şi educative Timişoarei prin crearea în Parcul Central a unei Alei a Personalităţilor

Prin HCL nr. 132 din 24.03.2009 a fost aprobată realizarea în Parcul Central al Municipiului Timişoara, a unei Alei a Personalităţilor. În anexa aferentă Hotărârii Consiliului Local amintită mai sus, au fost cuprinse personalităţi ale municipiului care, în decursul timpului, au adăugat valoare Timişoarei prin contribuţia lor în diferite domenii de activitate: pictură, sculptură, muzică, literatură, inginerie, arhitectură, medicină. La iniţiativa doamnei Ligia Tohăneanu şi având în vedere adresa cu nr. SC2014 – 003106/06.02.2014 a numitei doamne, solicităm modificarea Anexei nr.1 din HCL nr. 132 din 24.03.2009 prin amplasarea pe Aleea Personalităţilor a bustului profesorului universitar Gheorghe I. Tohăneanu. Profesorul Gheorghe I. Tohăneanu (1925 - 2008) s-a născut la Galati, pe 7 mai 1925, în familia profesorului Ion Tohăneanu. În anul 1956 Gheorghe Tohăneanu a venit la Timişoara, fiind unul dintre întemeietorii învăţământului filologic superior din oraşul de pe Bega. În calitate de dascăl, precum şi de conducător de doctorat, a şcolit numeroase serii de studenţi, dintre care unii au ajuns cadre universitare, şefi de catedră, decani. Între timp a condus sectorul de lingvistică a Bazei de Cercetări Ştiinţifice din Timişoara. A absolvit “magna cum laudae” Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti, unde i-a avut ca mentori pe George Călinescu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan Gheorghe I. Tohăneanu a fost un scriitor de marcă, publicând 16 cărţi, peste 700 de studii şi articole în diverse ziare şi reviste de specialitate. A ţinut ani buni rubrici permanente în publicaţiile Reneşterea, Paralela 45 şi în revista Orizont. Latinist recunoscut, a tradus Macrobius Saturnaliaşi din Vergilius Maro Eneida, Bucolice şi Georgice, pentru care a primit premiul Uniunii Scriitorilor din România, al cărui membru a fost. Pentru prodigioasa activitate pe tărâmul ştiinţei filologice şi culturii, precum şi pentru toată munca depusă în domeniul învăţământului, de-a lungul anilor i-au fost conferite o seamă de premii şi distincţii din partea Academiei Române, a Uniunii Scriitorilor, a Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara. A fost distins cu : Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de cavaler şi Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de comandor, conferite de către Preşedinţia României, precum şi acordarea titlului de Ceţăţean de onoare al Municipiului Timişoara. De asemenea, în urma modernizării Parcului Rozelor şi datorită faptului că Wilhelm Muhle a fost cel care a făcut amenajarea iniţială a acestui parc, anul trecut a fost propusă şi aprobată amplasarea bustului acestuia în Parcul Rozelor, si nu pe Aleea Personalităţilor din Parcul Central asa cum s-a hotărât prin HCL nr. 132 din 24.03.2009.

FO53-01 VER2

În urma adresei cu nr SC 2013 – 035420/06.12.2013 a dnei Clara Liselotte Basica, strănepoata lui Wilhelm Muhle, propunem amplasarea tot în Parcul Rozelor, a bustului lui Arpad Muhle, fiul lui Wilhelm Muhle şi cel care a reconstruit Parcul Rozelor după distrugerea sa în timpul Primului Război Mondial. Pentru a păstra între cele două busturi tată-fiu, ale celor doi fondatori ai Parcului Rozelor (unul înainte de Primului Război Mondial, şi celălat după) simetria formală şi de fond artistic şi stilistic a busturilor,

PROPUNEM

Aprobarea completării Anexei nr. 1 Hotărârii Consiliului Local nr. 132 din 24.03.2009 privind conferirea unei identităţi culturale, artistice, turistice şi educative Timişoarei prin crearea în Parcul Central a unei Alei a Personalităţilor, astfel: includerea profesorului Gheorghe I. Tohăneanu (1925 - 2008) pe lista personalităţilor din Anexa nr. 1 Hotărârii Consiliului Local nr. 132 din 24.03.2009 şi amplasarea bustului acestuia pe Aleea Personalităţilor din Parcul Central din Timişoara; amplasarea bustului lui Arpad Muhle în Parcul Rozelor. Toate celelalte articole ale Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Timişoara nr. 132 din 24.03.2009 privind conferirea unei identităţi culturale, artistice, turistice şi educative Timişoarei prin crearea în Parcul Central a unei Alei a Personalităţilor, rămân neschimbate. Viceprimar p. Secretar Dan Diaconu Simona Drăgoi Director Directia Comunicare

Alina Pintile Intocmit, Monica Sava Avizat juridic,

Ludwigshafen am Rhein, 27.11.2013 Mult stimate Domn Primar Nicolae Robu, Pentru mine si pentru familia mea dezvelirea bustului lui Wilhelm Mühle si acordarea acestuia post – mortem titlul de Cetatean de Onoare al Municipiului Timisoara au fost momente de neuitat. Pentru asta tzin sa va multzumesc din suflet. Datorita faptului ca atzi enuntzat atunci ideea de a ridica un bust si pentru Arpad, fiul lui Wilhelm Mühle si proiectantul Parcului Rozelor după Primul Război Mondial – fapt care bineinteles m-ar bucura mult – m-am gandit sa va transmit cateva date privitoare meritele lui legate de istoria orasului Timisoara. Arpad Mühle s-a nascut in 7 Noiembrie 1870 la Timisoara. La varsta de 14 ani a inceput sa lucreze in gradinaria tatalui. In acelasi timp a urmat gimnaziul calugarilor piaristi. A urmat un sir de lungi calatorii in Germania, Luxemburg, Belgia, Olanda cu scopul de a-si largi cunostiintele profesionale. A preluat „Etablissement-ul de horticultura“ dela tatal lui si l-a condus mai departe in acelas spirit, tinand insa cont in acelas timp de cerintele vremurilor. De acum inainte calatoriile lui in Frantza, Anglia, Rusia, Statele Unite, Japonia si India ii vor servi sa lege contacte noi, sa-si imbogatzeasca cunostiintzele si sa aduca plante exotice pentru gradinaria lui. In 1892 s-au eliberat multe terenuri provenind din fostele „glacis“- uri ale cetatzii Timisoara. Din fericire nu s-au folosit imediat ca terenuri de constructzie ci s-au amenajat spatzii verzi, care si in ziua de azi inconjoara nucleul orasului ca o centura verde, Timisoara devenind celebra pentru parcurile ei. Elena Miklusik aminteste in cartea „Roze de Timisoara“ Pagini din istoria trandafirilor din Banat (scrisa de Vasile Ciupa si Lucian-Vasile Szabo) ca la sfarsitul secolului 19. Timisoara a ajuns sa fie comparata cu orasul Erfurt, oras care deja la vremea respectiva a avut un nivel foarte ridicat din punct de vedere al arhitecturii peisajului. Comparatia cu orasul Erfurt Timisoara o datora si horticultorilor din familia Mühle. Primul rozariu, creiat de Wilhelm Mühle, a fost distrus in timpul Primului Razboi Mondial. Schitza pentru noul parc al rozelor a fost facuta de catre Arpad Mühle, care dealtfel, ca si gradinarul Agatsy si altzi gradinari din Timisoara a donat parcului trandafiri din gradinaria proprie. Un rol deosebit l-a jucat deasemenea doamna Simboteanu si multe alte doamne din Timisoara, care au donat trandafiri din gradinile lor. La amenajarea Parcului Rozelor Arpad Mühle a colaborat cu arhitectul Mihail Demetrovici. A fost o colaborare foarte fructuoasa. Un trandafir creat de bunicul meu, Arpad Mühle, poarta numele „Souvenir de Mihail Demetrovich“. Numele trandafirilor creiatzi de el sunt inregistrate in rozariile mari ale lumii de exemplu la renumitul rozariu din Sangerhausen in Germania. Se spune ca pomii japonezi Ginkgo Biloba din parcul Copiilor au fost plantatzi de bunicul meu, folosind radacini aduse din Japonia. Arpad Mühle a introdus instalatzii de incalzire in serele preluate dela tatal lui, fapt care a facut posibila cresterea si exportul florilor si pe timp de iarna. In general s-a urmarit nu numai achizitzionarea si vanzarea plantelor si a semintzelor, ci deasemenea s-au studiat si experimentat noi metode privind selectzionarea si depozitarea semintzelor, s-au elaborat noi moduri de protejare a rasadurilor , s-au folosit in general metode si masini moderne. In cartea „Roze de Timisoara“ Elena Miklusik numeste intreprinderea horticola a familiei Mühle un „complex de cercetare si productzie“. Arpad Mühle a fost chemat deasemenea in alte orase din Romania si Europa, fie cu scopul de a amenaja parcuri, fie in calitate de consilier stiintzific, ca de exemplu la amenajarea Parcului Cismigiu sau al Parcului Public din Sinaia. In Bulgaria a amenajat un parc in stil japonez la Sofia si in Turcia a fost invitat de catre sultan sa amenajeze un parc pe insula Pringhipo. Sultanul fiind foarte multzumit, l-a decorat cu ordinul Medgidie cu grad de Bey. In 1893 a devenit membrul „Societatzii Regale a Stiintzelor Naturii din Ungaria“. In 1904 a

organizat in Timisoara o expozitie de crizanteme, deschisa oficial de primarul Carol Telbisz. Expozitia a avut ecou internatzional. Wilhelm si Arpad Mühle au participat la randul lor la multe expozitzii in alte tzari. In anul 1910 a fost denumit Furnizor al Curtzii Regale din Romania. In 1912 a fost facut Consilier Comercial Chesaro-Craiesc si in 1916 devine presedintele asociatziei de profil „Prietenii gradinii“. Aceasta functzie a detzinut-o pana la sfarsitul vietzii lui. Ca si tatal lui, Wilhelm Mühle, el a publicat articole in revistele de specialitate din tzara si din strainatate, a editat propriile lui indrumatoare privind cresterea trandafirilor, cultivarea florilor „Canna“ si cultivarea plantelor perene. In 1923 regele Ferdinand I l-a decorat cu „Coroana Romaniei“cu grad de ofitzer, iar in 1926 i s-a conferit „Meritul Comercial si Industrial“. Desi a lucrat enorm de mult, si-a gasit timp sa citeasca si sa intretzina relatzii cu un cerc larg de prieteni in tzara si in strainatate. A posedat o biblioteca voluminoasa : cartzi de specialitate, albume de arta, opere filozofice si nu in ultimul rand literatura. In afara unei colectzii ample de literatura clasica germana s-au gasit aici si autori banateni si numeroase traduceri din literatura universala. A corespondat cu multzi oameni de stiintza, fapt care s-a reflectat in denumirea trandafirilor creatzi de el : „Prof. Dr. Hans Molisch“ , „Wilhelm Bölsche“. Pe marele artist Franz von Stuck, intemeietorul Secesiunii dela München, l-a cunoscut cu ocazia unei croaziere pe Marea Mediterana. Amandoi fiind foarte interesatzi de Flora si Fauna Mediterana au legat o prietenie de durata. Arpad Mühle a fost invitat de repetate randuri in celebra vila creiata de artistul insusi si rugat sa-i amenajeze parcul. Ca si tatal lui Arpad Mühle a facut parte din Consiliul orasului Timisoara. A fost un mare amator de muzica si de cultura in general. Cand s-au facut primii pasi de intemeiere ale „Societatzii Prietenilor Muzicii“ a scris un articol in ziarul „Temeswarer Zeitung“ , care incepe cu urmatoarele cuvinte: „Un oras fara muzica e ca o gradina fara flori“. Mihail Demetrovici este autorul parcului Alpinet, dar parcul a rezultat in final dintr-o colaborare cu Arpad Mühle. In ultimii ani de viatza s-a ocupat mult de aclimatizarea plantelor alpine in vederea implantarii lor in parc. In acest scop a intentzionat sa aduca anumite flori alpine foarte rare din Bucegi. Cautind aceste plante a suferit un infarct, care i-a provocat decesul la varsta de 59 de ani, in anul 1930. Prietenul lui, poetul Victor Orendi Hommenau, a scris in epilogul sau: Inmormantarea lui Arpad Mühle a fost o impozanta manifestare de doliu al intregei populatzii timisorene. Cu multa stima si recunostintza Clara-Liselotte Basica nasc. Mühle In continuare mi-am exprimat dorintza sa se faca un bust pentru Arpad Mühle. As dori mult sa se faca un bust si pentru Arpad Mühle. Ar fi bine, ca bustul sa fie realizat tot de domnul Aurel- Gheorghe Ardeleanu. Cu simt artistic si meticulozitate a reusit sa-i insufle bustului lui Wilhelm Mühle viata si nu numai atat – bazandu-se pe fotografii facute la diverse varste, a reusit sa prinda esentza firii lui. Sunt convinsa ca acelas lucru i-ar reusi sa faca si cu celalalt bust. In afara de asta, avand in vedere simetria formala a busturilor, ar trebui sa existe si o simetrie pe fond artistic si stilistic.